Cum am supraviețuit în pădurea Băneasa

Luna trecută, când încă era vară, am participat la seminarul Modalităţi de Supravieţuire în Pădurea Băneasa, organizat de Atelier 35 şi condus de artistul britanic Heath Bunting. Modalitati de Supravietuire  În anii ’90, când era destul de celebru, opera  sa se concentra pe net.art şi tehnologii ale comunicării, cum ar fi telefoanele mobile şi Internetul. În ultima vreme a lăsat-o mai moale cu tehnologia, a renunţat la telefon şi merge cu TOR-ul pe stick după el, deşi consideră că a inventat web 3.0 pe care îl are de vânzare cu o sută milioane de dolari.

Heath

Proiectul conex celui din pădure şi care îi ocupă cea mai mare parte din timp este The Status Project. Heath foloseşte un fel de flow chart-uri care redefinesc atât noţiunea de hartă din perspectiva realităţilor socio-economice actuale, cât şi identitatea entităţilor a căror singură şansă de supravieţuire este reproducerea. Interesant este că, din perspectiva sa, reproducere se aplică şi corporaţiilor. E convins că în vreo 15 ani viaţa criza economică va atinge punctual culminant, cei 1% ne vor fi abuzat nemilos, iar societatea aşa cum o ştim noi se va prăbuşi. Toţi oamenii se vor refugia înapoi în natură, iar cei care vor şti să supravieţuiască vor pune bazele unei noi societăţi. Heath deja se pregătește şi locuieşte jumatate de an în copac. Dar pentru că nu poţi întemeia o societate de unul singur, s-a decis să îi înveţe şi pe alţii cum să supravieţuiască. Iar primii selectaţi au fost un grup cunoscut pentru acţiunea sa fermă în situaţii critice: artiştii.

Cum eu sunt genul de persoană care iubeşte jungla urbană şi consider retorica hipioată o mare mizerie, m-am alăturat grupului, ca să văd cu ce se mănâncă supravieţuirea. Deşi Pădurea Băneasa nu e tocmai sălbăticie, eu cred că natura nu e prietenul meu. E a dracului de nenorocită şi a omorât tot ce-a prins de atâtea milione de ani. Aşa că am luat cu mine unealta perfectă de supravieţuire: iPhone-ul.

În pădure am ajuns cu autobuzul. Cum ne-am dat jos, am fost întâmpinaţi de Alin, un domn în jur de 50 de ani, care locuia în pădure de trei luni, sătul să plătească chirie. Era „inginer electric şi hidroelectric, speolog şi alpinist”, iar în week-end-uri lucra la o pensiune. Mi-a explicat diferenţa dintre un boschetar şi un vagabond: primul ar munci dacă i se oferă oportunitatea, cel de-a doilea nu face nimic toată ziua. Am sesizat oportunitatea de a avea doi ghizi şi l-am convins să ne ducă la casa sa improvizată. Deși vorbea „engleză, franceză şi un pic de italiană”, am făcut pe translatorii destul de des.

Casa lui Alin era cam la zece metri de intrarea în pădure, dar singurul care a observat-o a fost Heath. Pentru mine erau doar nişte crengi şi buruieni. Sub ele era un cort păzit de un cuib de viespi. Cum eu mă cac pe mine de frică mereu când văd o viespe, nu m-am apropiat. Dar Alin mi-a destăinuit cum le-a îmblânzit: „La mine s-au obişnuit cu transpiraţia, pentru că viespile trag la apă.” Nici nu începuse ziua bine şi deja învăţasem ceva cu adevărat folositor de la natură.

Pe măsură ce ne-am afundat în pădure, am observat adevăratele lucruri pentru care pădurea Băneasa este celebră: ambalaje de prezervative rupte şi mult gunoi. Am căutat tot felul de copaci, fiecare cu o caracteristică care să ne ajute să supravieţuim. Alunii sunt destul de elastici, teii sunt tari, iar alţii făceau chestii pe care le-am uitat.

Din păcate nu ne-am făcut arcuri, dar ne-am înfruptat cu frunze şi coajă de copac, „resurse hrănitoare, din abundenţă în pădure, numai că în asta asta sunt murdare sau moarte”, a spus Heath. Câţiva au încercat aceste delicatesă, dar eu am rămas la energizant şi banane, ceea ce n-a fost cea mai bună idee, pentru că au sărit viespi pe mine. Cei doi ghizi supravieţuitori mi-au spus că trăgeau la dulce, dar internetul mi-a explicat că am fost atacat pentru că nu suportă culoarea galben. Un prim punct pentru tehnologie.

Din copaci, arbuşti sau ce-or fi fost Health făcea diverse chestii, ca de exemplu această brăţară foarte utilă pentru că, dacă te pierzi în pădure, nu trebuie să-ţi pierzi şi simţul de feaşăn.

Cum totul în afară de viespi devenea liniştit şi previzibil, Alin ne-a dus pe un drum lăturalnic. S-a panicat un pic când a dat de niște buruieni care nu apărau pe harta lui şi a decis să ne ghidăm după soare, pe care trebuia să-l avem pe umărul stâng. Eu am apelat la Google Maps şi la Compass, care au funcţionat cu semnal 3G majoritatea timpului. Încă un punct pentru tehnologie.

Alin ne-a deviat pe o potecă de mistreţi, unde nu trebuia să facem gălăgie, ca să nu atragem scroafa, dar fiecare a vorbit, inclusiv despre câini și Roşia Montană. Am ieşit undeva la marginea unei şosele, lângă un complex de case. Am pus d-un grătar, cu nelipsitele viespi roind pe lângă noi. Aici am mai învăţat ceva folositor: focul este folosit în primul rând pentru a steriliza apa, fără de care nu poţi să supravieţuieşti.

După masă, Heath a făcut curat, iar Alin a improvizat diferite tipuri de adăposturi de success. Lumea s-a tolănit la umbră, bucuroasă că a scăpat de soarele arzător.

Spre sfârşitul zilei, când eram destul de plictisiţi, Heath s-a apucat de caţărat prin copaci pentru a-şi demonstra abilităţile acrobatice. Octavian, un tip care petrecuse şi el destul de mult timp în natură, i-a urmat exemplul. Totul a devenit brusc interesant, fiecare încercând să-l depăşească pe celălalt în ceea ce  mie mi se părea un fel de ritual antic de măsurare a pulii.

După opt ore la pădure, eram obosit şi tânjeam să revin la oraș. Am deschis o aplicație de taxi pe telefon, am apăsat butonul „Get me a car now!” și am pus un ultim semn de exclamare pe acest survival guide.

Nu am învăţat mare lucru despre supravieţuire. Am avut semnal 3G mereu, iar GPS-ul m-a ghidat cu exactitate. Oricum în pădurea Băneasa singurele elemente sălbatice sunt oamenii care aruncă maldere de gunoi, cânii hoinari şi viespile. Iar dacă ar fi izolată de oraş, tot ar fi al dracului de greu de supravieţuit, pentru că nu există nicio sursă de apă. Iar dacă nu e apă, niciun survival guide nu ajută.

Flow chart

Modalităţi de Supravieţuire face parte din proiectul 1:1, care prezintă șase artiști internaționali, curatoriat de Mihaela Varzari la Atelier 35 - Șelari 13, București. Expoziția poate fi vizitată până pe 4 octombrie, de luni până vineri, între 11:00 și 19:00. 

Citește și:
Cum am fost dat afară din Biserica Universală pentru că nu aveam bani
Ce am învățat încercând să fac rost de o stripteuză în București
Ghid practic pentru bărbaţi: Cum să fuţi prin couchsurfing