​Cum am tras cocaină și am luat bătaie într-o închisoare turcă

Cincizeci și șase de kilograme de hașiș înseamnă cam aceeași greutate pe care o are gagica ta și valorează 750 000 de dolari. Cam atâta hașiș era ascuns sub mașina lui Kapil Gosh când a fost oprit la granița dintre Siria și Turcia în luna decembrie a anului 2009. Tânărul, care atunci avea douăzeci de ani, a fost condamnat la nouă ani într-o închisoare turcă pentru trafic de droguri. După douăzeci de luni, a fost repatriat în Marea Britanie și a fost eliberat din Închisoare Lewes chiar înainte de Crăciunul trecut.

Au fost multe cazuri în care britanicii au fost arestați pentru trafic de droguri în ultima vreme. Melissa Reid, 20 de ani și Michaella McCollum, 21 de ani, au fost arestate după ce au transportat cocaină în valoare de 2,3 milioane de dolari în Peru anul trecut, iar Lindsay Sandiford, 58 de ani, care susține că a fost obligată de o bandă de infractori să transporte cocaină, ar putea fi executată în Bali luna viitoare.

Cazul lui Kapil n-a ajuns niciodată în presa națională, deși continuă să pledeze nevinovat și susține că a fost folosit pentru o operațiune de trafic de droguri la scară largă.

Cum a fost arestat pentru trafic de droguri, a ajuns să facă parte din cultura drogurilor din închisorile turce. Mi-a povestit cum a fost să-și petreacă niște ani buni din tinerețe închis într-o celulă într-o țară străină.

VICE: Cum a fost închisoarea turcă?
Kapil Ghosh: Prin comparație, închisoarea englezească e o plimbare prin parc. Când am fost repatriat în Wandsworth, care e o grotă infectă după standardele englezești, am fost super fericit.

Celulele sunt ca niște case. Fiecare e diferită și împarți una cu treizeci până la cincizeci de persoane, dar sunt enorme. Jos e o cameră foarte mare cu mese. Aveam două dușuri, două toalete și o chiuvetă. Bineînțeles, o gaură în podea, nu o toaletă ca lumea. Sus sunt paturile, dispuse ca un labirint. E și o grădină.

Cum a fost să împarți spațiul cu atâția oameni?
Greu, la început. Și sforăitul era groaznic. Sforăiau toți , care cum apucau, pe toate tonurile. Luam somnifere ca să pot dormi – am luat și multă coca acolo – așa că trebuia să luăm pastile, altfel nu mai dormeam.

Deci se găseau droguri?
Da. La închisoarea mică în care am fost închis prima oară se găsea hașiș, mirosea de când am intrat. Paznicii fumau și ei cu noi. Dar asta pentru că era o pușcărie mică. La închisorile mari sunt jandarmi și ăia sunt hardcore. În fiecare lună fac raiduri în celule și te controlează la pielea goală. Dar se găsea și cocaină, și heroină.

Și ți s-au oferit pe față?
Un tip pe nume Youssef m-a luat sub protecția lui, pentru că vorbea engleza, și am devenit prieteni buni. El și gașca lui vindeau coca și mi-au dat și mie. Oricum n-aveam altceva de făcut. A fost o nebunie. Bine că nu erau dealeri de heroină. A fost ciudat, dar chestia e că atunci când ești tânăr ai mai mult tupeu. Acum n-aș mai face asta. Nu-mi vine să cred ce curajos eram pe atunci.

Care a fost cel mai ciudat lucru care ți s-a întâmplat cât ai fost acolo?
Eu și Youssef trăgeam coca dimineața devreme. De obicei auzeam când veneau paznicii și puneam frigiderul în fața vizorului, ca să avem timp să ascundem ce era de ascuns. Dar s-a întâmplat să nu auzim când s-a deschis ușa și a intrat un paznic. A turnat coca din pungă și a tras-o direct, ca maniacul, nici n-a mai făcut liniuțe. Apoi a luat-o și a pus-o în punga lui și a plecat. A zis nu știu ce și n-am auzit. Youssef mi-a spus că a zis să tăcem din gură, altfel vine și ne face bucăți. Ne-am uitat unul la altul și ne-am stricat de râs. Ne-am gândit că o fi fost vreun drogălău, doar era super devreme să tragi coca.

Ai văzut multe bătăi?
A, da, o grămadă. Cel mai nașpa a fost când a fost scandal la noi în celulă. Grupul cu care eram s-a bătut cu alt grup. Erau rivale în afara închisorii. Își omorâseră prietenii unii altora, dar cumva fuseseră repartizați în aceeași celulă. Într-o zi, am avut o discuție în contradictoriu cu unul din grupul rival și ăsta i-a numit pe tipii cu care eram „gay", ceea ce e mare insultă într-o țară musulmană.

Toți au luat-o razna și au început să se bată. Uneori, paznicii auzeau, alteori se făceau că n-aud. De data asta a ieșit un scandal imens. Am luat și eu bătaie nasol și-mi țiuiau urechile. Au venit jandarmii și m-au întrebat: V-ați bătut? Eram praf, zăceam pe jos în sânge și le-am răspuns: „Nu, nu, ne-am jucat doar."

Un tip a fost înjunghiat, dar n-a murit. Când murea cineva, era nasol. Se făceau percheziții, se găseau toate drogurile. Deci un tip din grupul nostru folosise cuțitul și pentru asta l-au dat afară din grup. A primit și ani în plus la pedeapsă pentru asta. Nu l-am mai văzut de atunci.

Alții pentru ce intraseră la pârnaie?
Mulți erau criminali, aveau condamnări de până la 35 de ani. M-au ajutat să mă întăresc, să devin mai dur. Mă întrebam de ce era așa de calm mereu prietenul meu și el îmi răspundea: „răbdare". Eu primisem o sentință de nouă ani din care probabil urma să fac doar șase, dar asta era nimic față de sentințele altor tineri cu vârste de 24-25 de ani.

Ce ai simțit când ai primit nouă ani?
Știi ce? Am simțit că mi se ia o piatră de pe inimă. Mama spune că nici măcar nu păream îngrijorat când mi-au spus că am primit nouă ani. Am început să scriu, am intrat într-o rutină și a fost perfect. Partea nasoală e așteptarea.

Ce s-a întâmplat când ai fost repatriat?
S-a implicat Ministerul Europei și am fost repatriat rapid. Când au venit, eram deja într-o celulă mai bună în Turcia. Eram cu un tip scoțian și eram doar opt în celulă. Ne înțelegeam bine, aveam apă caldă de două ori pe săptămână, mâncare bună, carne o dată pe zi. Au venit și m-au anunțat că voi fi trimis în închisoarea din Istanbul, unde urma să stau șase săptămâni. Am fost ușurat, dar mi-a părut rău să-mi iau rămas bun de la prieteni.

Cum era mâncarea?
OK, îți fac un rezumat. Primeam fasole cu orez, mazăre cu orez, fasole verde cu orez, năut cu orez. Săream de bucurie când primeam fasole cu orez la cuptor, era felul meu preferat.

Două mese pe zi, una la prânz, una seara. Dimineața primeam o chiflă și măsline sau fructe. Era plictisitor. Pe atunci nu cunoșteam beneficiile măslinelor, dar dacă le-aș fi știut, le-aș fi mâncat pe toate. Mai puteai comanda salată la cantină.

Cum crezi că te-a schimbat această experiență?
Am o mentalitate complet diferită. Am crescut mult, am învățat multe lucruri. Am învățat să gândesc pozitiv. Am observat că atunci când sunt fericit și pozitiv, în ciuda evenimentelor neplăcute, mi se întâmplă lucruri frumoase. Dar când sunt nefericit, mă umplu de căcat.

Am o etică a muncii acum, îmi pasă de viitorul meu. Oamenii spun că-s nebun, dar eu chiar mă bucur că am fost la închisoare. Știu că mi-a luat cinci ani din viață, dar altfel nu m-aș fi schimbat niciodată.

Ai spus că ai luat multe droguri în închisoare. Încă mai iei?
Sincer să fiu, încă îmi place cocaina, dar nu m-am atins de ea de când am ieșit. Nu mai pot, îmi suge toată energia.

Care a fost cel mai înspăimântător lucru care ți s-a întâmplat?
M-am simțit foarte vulnerabil în închisoare din Anglia. Țineam ceva deoparte pentru cineva care mă ajutase. Și au venit niște tipi care au zis că sunt tovarășii lui și i-am crezut și le-am dat pachetul. M-au băgat într-un super căcat. Mi-a fost multă vreme frică să mai ies din celulă sau să socializez, nu mai aveam încredere în nimeni.

Cum a fost când te-ai întors în Anglia?
A venit Interpolul și m-a preluat din Turcia, m-a dus la aeroport. Apoi am fost condus de doi tipi la costum, care mi-au pus cătușe, dar au fost politicoși. Mâncarea din avion a fost mișto. Unul dintre paznici mi-a oferit desertul lui de ciocolată și i-am fost recunoscător.

De când a ieșit din închisoare, Kapil și-a găsit un job la un call center și scrie o carte despre experiența lui în închisoare.

Urmărește-l pe Hayden pe Twitter și VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre dealeri pe VICE:
Am fost combinată cu mai mulți dealeri de coca Dealerii de etnobotanice sunt vânați în Rusia Un dealer nigerian de droguri mi-a spus că România e MAFIA Cel mai mare (fost) dealer de heroină din lume