Cum arată casele părăsite din satele româneşti

FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Cum arată casele părăsite din satele româneşti

Este nefiresc să dispară amintirea lor.
Răzvan Băltărețu
Bucharest, RO

Fotograful Mircea Struțeanu și-a propus să documenteze casele părăsite din satele din toată țara, în proiectul Missing Home. Nu vrea să se pună în calea evoluției și a degradării materialelor, dar susține că e nefiresc să dispară amintirea lor. Până în august 2016 vrea să acopere întreaga țară prin șapte plecări gândite în funcție de regiunile geografice. În total, va acoperi 8 500 de kilometri pe jos și cu mașina și va fotografia aproximativ 60 de sate. Va intra și în povestea lor, cu ajutorul fratelui său Matei Florian, care este scriitor, dar proiectul va fi în proporție de 90% artistic și mai puțin istoric și antropologic. La final, fotografiile se vor regăsi într-o expoziție care se va plimba prin țară, dar și prin Europa. L-am prins pe Mircea înaintea unei plecări și am vrut să aflu de la el ce l-a motivat să documenteze niște case care nici măcar nu sunt bântuite.

Publicitate

VICE: De unde numele proiectului, Missing Home?
Mircea Struțeanu: M-am gândit la cât de multe valențe are, fie că lipsește cuiva, fie că lipsește în sine. „Missing" pune accent și pe lipsa caselor dintr-un peisaj anume, din sufletul unei națiuni, dar și pe lipsa locuitorilor din acele case. Până acum am fost în patru sate complet părăsite și în zece aproape părăsite.

Presupun că nu erau în Pagini aurii, cum le-ai găsit?
Cercetarea este o etapă importantă, pe care o faci pe hartă, discutând cu oameni. Există o rețea vastă de persoane preocupate de asta, care-ți pot da informații, totul e să ajungi la omul potrivit. Unde am goluri, mă duc acolo și discut cu oamenii, dacă îi găsesc.

Cum se simte un sat părăsit?
Am mers în cătune de 10-20 de gospodării. Schimbi multe stări, simți dezamăgire, tristețe, dar și bucurie și multă fascinație, ca atunci când ești într-un muzeu real, natural. Vezi cum era casa aranjată, cum era împărțită curtea. E ca și cum observi un animal, pe care până atunci erai obișnuit să-l vezi la la zoo, în habitatul lui. Găsești case deschise, în care poți intra fără să forțezi și tot felul de lucruri care au aparținut cuiva. În oraș simți apăsare când vine vorba de fabrici părăsite. Aici ajungi la o pace interioară care ține de loc. Sper să găsesc și locuitori, plănuiesc să am și personaje în fotografii.

Cum e interacțiunea cu oamenii de la sate, sunt reticenți?
De regulă nu, cu cât te îndepărtezi mai mult de oraș, cu atât sunt mai prietenoși și nu se grăbesc la fel de tare. Cu cât te apropii de aglomerările urbane sunt reticenți, sunt alte interese. Le spun ce fac și mă ajută, îmi zic ce să mai vizitez. La finalul proiectului sper să pot caracteriza prin fotografiile mele, țăranul român.

Publicitate