Irene nu este o fată ca oricare alta. Are un talent. Nu genul de talent pe care-l vezi la televizor, regizat din toate părțile. Irene pictează oameni cu un singur ochi, care au trupurile alungite și capete precum lacrimile. Irene pictează căței cu modele aztece și blană colorată cu magenta, culoarea ei preferată. Asta este lumea ei: pictura.

Are două planuri pentru viitor - fie va deveni medic veterinar, fie se va duce în Italia ca să studieze pictura. Plină de energie, ca oricare alt copil, m-a plimbat printre picturile ei și mi-a explicat cum le face și la ce se gândește. Se mai consultă și cu părinții ei, dar tot cum crede ea că-i mai bine face, până la urmă. Nu se lasă influențată de preferințele celor din jur și nu îi e teamă să recunoască faptul că sunt zile în care n-are chef deloc să picteze.

Irene pune aproape tot ce vede pe hârtie. Da, mai întâi pe hârtie, pentru că fiecare tablou pe care l-a făcut până acum își are schița într-unul dintre cele trei dosare groase cu experimente.

Poate te aștepți să citești o poveste precum sunt alea de la știri - despre condițiile nefavorabile în care un copil excelează. Nu. Îți voi povesti despre o copilă susținută de părinți, lăsată să gândească liber și căreia îi este permis să-și exprime dorințele. Îți voi spune despre Irene, pictorița care a avut propria ei expoziție la doar opt ani.

Se spune că artiștii sunt greu de înțeles, pentru că ceea ce fac ei este, până la urmă, artă, iar arta nu este înțeleasă de oricine. Dacă asta e adevărat, copiii artiști sunt și mai greu de înțeles. Când ai un copil de genul ăsta, cheia este să reușești să îi creezi un mediu în care să se poată dezvolta și să îl încurajezi. Și, cel mai important, să crezi în el, în pasiunea lui.

Așa fac părinții lui Irene, Mădălina și Cristian. Și-au dat seama că micuța are talent și au decis să îi cumpere un șevalet, câteva planșete și o cutie de culori. Fetița și-a lăsat imaginația să zburde și a ajuns să facă, câteva ore mai târziu, prima ei pictură: „Începutul‟. La acel moment, avea trei ani.

De-acolo au urmat altele și altele. Schițate pe unde apuca, prin mașină, la ora de religie sau înainte să se bage la somn, Irene creiona tot ce-și imagina, tot ce vedea. Acum, în mașină, mereu este un bloc de desen și câteva carioci.

La nouă ani, Irene are curaj să își spună părerile și se implică în conversații fără rușine. La opt ani, a avut prima ei expoziție pentru care a primit doar laude și încurajări, ba chiar a reușit să vândă unul dintre tablourile mele preferate, „Domino‟.

Uită-te mai jos, la câteva dintre lucrările ei. E cea mai bună dovadă a ce poate face un copil care se bucură de încrederea și susținerea familiei.

Umăreşte VICE pe Facebook.

Citește și alte materiale despre pictură:
Artiști care pictează cu orice altceva decât vopsea
Picturile astea își fac selfie-uri în muzeu
Tablouri abstracte create în întregime de un computer

Curios

Dragoste

Soarele îmbrăţişând Luna

Primăvara

Vara

Toamna

Iarna

Hoinar

Shine

Mâna magică

Materna

Tatăl meu