În timp ce ție ți se spune panicard, din ce în ce mai des, că suntem într-un context geopolitic periculos și că avem nevoie de tot mai multă securitate, serviciile secrete au acaparat, treptat, tot mai multă putere în conducerea și în administrația statului. Fără dubiu, trăim o revitalizare a lor, fără precedent de la Revoluție încoace. Iar ăsta e abia începutul, pentru că noua lege a Apărării Naționale a lui Klaus Iohannis le va oferi un rol din ce în ce mai mare.

România mai bifează, începând de săptămâna trecută, încă un record. Președintele Klaus Iohannis a numit în fruntea guvernului un militar, pe generalul de armată Gabriel Oprea. După cunoștințele mele, nicio altă țară din rândul democrațiilor europene nu mai e condusă de un om care provine din cadrul armatei. Însă, numirea lui Oprea nu a făcut decât să arate, asumat, că civilii în conducerea țării sunt o specie amenințată cu dispariția.

Premierul căruia Oprea îi ține locul, Victor Ponta, a fost acuzat anul trecut de ex-președintele Băsescu că a fost ofițer acoperit al Serviciului de Informații Externe (SIE) și nici până în ziua de azi nu a negat convingător acuzațiile. Iar înaintea lui Ponta, prim ministru a fost Mihai Răzvan Ungureanu, care a venit în funcție direct de la conducerea SIE. În afară de ei, România a mai avut un șef la SIE, pe Teodor Meleșcanu, care a strâns semnături pentru candidatura sa la președinție, chiar în timp ce ocupa funcția de șef de serviciu secret. Și, tot în timpul campaniei prezidențiale de anul trecut, s-a mai afirmat negativ și George Maior, care renunța un pic la neutralitatea lui de director al SRI, făcând un mic joc de PR pentru Ponta, care-l propusese pentru funcția de premier, dacă tot îi este și naș de cununie.

Imaginile astea nu sunt niște frame-uri dintr-un film al lui Tarantino și nici nu au fost făcute în Rusia lui Putin. Sunt cât se poate de reale, au fost realizate anul trecut în România, iar pistolarii din imagini sunt niște elevi de clasa a IV-a, aflați în vizită la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul" (ANI), în cadrul unui program care se cheamă fix așa: Școala altfel: să știi mai multe, să fii mai bun .

Academia Națională de Informații este principala instituție de învățământ din domeniul intelligence, care pregătește viitorii ofițeri ai serviciilor secrete românești, în special pe cei ai SRI, dar nu numai. Nu-i așa că, atunci când vezi niște copii de clasa a patra cu ditamai pușcoaiele în mâini, sentimentul care te încearcă este siguranța?

Fotografiile astea sunt postate pe site-ul oficial al Academiei de Informații, la secțiunea „porți deschise", iar dacă aveai impresia că vizita copiilor a fost un eveniment singular, te înșeli. Site-ul instituției abundă de poze cu liceeni în bârlogul viitorilor ofițeri de informații. Pentru că, nu-i așa, în zilele astea, nu mai e suficientă o prăjitură ca să agăți, ai nevoie de o mitralieră cu lunetă.

E foarte probabil ca de acum încolo să vezi tot mai multe astfel de poze, pentru că președintele țării, Klaus Iohannis, și-a impus punctul de vedere și, cu ajutorul noului premier, Gabriel Oprea, a reușit să treacă prin parlament Strategia lui de apărare a țării. Care prevede, pe ultima pagină a documentului elaborat și asumat de Iohannis, stimularea „dezvoltării culturii de securitate, inclusiv prin educație continuă, care să promoveze valorile, normele, atitudinile sau acțiunile care să permită asimilarea conceptului de securitate națională".

Doar câteva rânduri din Strategia de apărare fac referire la educație, dintre care unul zice așa: „Conturarea unui amplu proiect naţional de educaţie, care să asigure mecanisme de planificare pe programe, proiecte şi performanţă". Adică o chestie din categoria „să fie bine, ca să nu fie rău". Dar a fost musai să fie introdusă ideea că societatea are nevoie de mai multă cultură de securitate.

De la copii care iau contact de mici cu securitatea, o să trec la niște oameni care au învățat ca adulți ce înseamnă cultura de securitate. Indivizii ăștia se școlesc de zor la Academia Națională de Informații, unitatea de învățământ care formează viitorii ofițeri SRI. Înainte să sari și să exclami „ahaaa, curcani acoperiți!", trebuie să afli că la SRI se fac și mastere și doctorate în sistem civil, nu doar profesional. Adică, acea „educație continuă" de care pomenea Iohannis în Strategia lui de apărare. Ce-i mână pe oamenii ăștia să se școlească acolo, e greu de spus, dar sigur iau lumină de la tot felul de generali, lumina securității naționale, care le intră-n suflet.

Oana Schmidt Hăineală , fosta președintă a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) în 2013, are în palmares un master în „Științe Militare și Informații", la Academia Națională de Informații, făcut între 2008-2010. Tema disertației a fost Managementul informațiilor în combaterea terorismului, după cum se vede în CV-ul său de pe siteul CSM. A mai făcut un master și în Securitate și apărare națională la Universitatea Națională de Apărare Carol I, între 2008-2009, iar tema sa de disertație a fost Managementul informațiilor de securitate în acțiunile decidenților organizațiilor din sistemul de securitate națională . Și totuși pregătirea nu s-a terminat. În 2011 a început un doctorat la aceeași universitate, tot în „Științe Militare și Informații". Cool. Hăinelă este procuror, dar și-a însușit niște cunoștințe și abilități pe care le au cei care fac parte din serviciile secrete.

Gheorghe Muscalu, în prezent membru CSM și fost vicepreședinte în 2014, avea, acum trei ani, un doctorat în curs de finalizare la ANI, potrivit unui CV din 2012, pe tema Crima organizată și terorismul, factori de risc la adresa securității naționale . Dacă în cazul lui Hăineală e ușor bizară specializarea ei în studii de securitate, doctoratul lui Muscalu în terorism poate avea o explicație. Înainte de a ajunge în CSM, a fost procuror DIICOT, adică în acea structură a parchetului specializată pe combaterea criminalității organizate și a terorismului.

Vasile Dâncu, pesedist și director al firmei de sondare a opiniei publice, IRES, este profesor la Academia Națională de Informații, încă din 2012, după cum reiese de pe siteul ANI. Pe lângă asta, se bucură de o veche și strânsă prietenie cu George Maior, fostul director al SRI.

Alți oameni din politică și administrație care au fost școliți în cadrul SRI sunt: vicepreședintele ANAF Mihai Gogancea-Vătășoiu, care are un masterat și un doctorat în „Științe militare și informații" la ANI; președintele comisiei de control parlamentar a SRI, Georgian Pop, care a făcut Colegiul Național de Informații din cadrul ANI; vicepreședintele comisiei de control parlamentar a SRI, Octavian Marius Popa, absolvent și el al aceluiași colegiu; primarul sectorului 2 al Capitalei, Neculai Onțanu, care are și el un doctorat la SRI, după cum reiese din CV-ul său, postat cu mândrețe pe site-ul primăriei pe care o operează.

Noul consilier prezidențial pe probleme de sănătate, Diana Păun, care anterior numirii în funcția de consilier a fost directoare a Institutului Național de Endocrinologie, C.I. Parhon. Conform CV-ului, în 2010 a absolvit un master la ANI, care se cheamă Managementul informațional în cultura de securitate . Anterior acestuia, Păun a mai făcut un curs de trei luni la Universitatea Națională de Apărare „Carol I".

Până marți, sfetnic la Cotroceni a fost Mihai Răzvan Ungureanu, fost director SIE între 2007 și 2012 și, începând din 30 iunie, din nou director al SIE. George Scutaru, consilier prezidențial pe probleme de securitate, a demisionat în decembrie, la scurtă vreme după instalarea la Cotroceni, din cauză de ceva probleme cu DNA. Scutaru are şi el un CV plin de chestii cu siguranța națională, iar în trecut a fost ziarist în Rusia şi băiat de mingi pentru Teodor Meleşcanu. Înainte să aibă probleme cu legea, era vehiculat drept favoritul lui Iohannis pentru șefia SIE.

Fără Ungureanu și fără Scutaru, Iohannis a rămas la Cotroceni cu fostul ministru de externe, Lazăr Comănescu. Acesta n-are studii care să ţină de siguranţa naţională în CV şi este diplomat de carieră încă de pe vremea lui Ceauşescu, din 1972. În 2007, când era propus la șefia MAE, Comănescu declara o chestie care acum poate părea premonitorie: „Sunt adeptul lucrului bine făcut".

Gabriel Oprea este premier interimar în locul lui Victor Ponta, aflat în recuperare medicală în Turcia. Mai cunoscut după porecla de „generalul interesului național" sau „generalul izmenelor", Oprea conduce UNPR, un mic partid care i-ar face invidioși chiar și pe cei de la UDMR. Deși nu a fost validat niciodată singur în alegeri, UNPR a reușit din 2009 încoace să fie la guvernare în fiecare an, făcând alianțe când cu Dreapta, când cu Stânga, motivându-și oscilările prin faptul că ei sprijină întotdeauna „interesul național". Aflat acum la conducerea interimară a guvernului, Oprea le-a transmis miniștrilor că vrea să i se adreseze cu apelativul de „domnule general" și că va ține ședințele în stil milităresc.

Și CV-ul lui Gabi este cel puțin la fel de interesant. E general de armată, în rezervă, cu patru stele și profesor coordonator de doctorat la Academia Națională de Informații. Cu alte cuvinte, când se duce la Academie, Oprea dă nas în nas cu tot felul de oameni mai mult sau mai puțin acoperiți ai SRI. Despre cât de profundă este legătura lui cu Serviciul de Informații, nu se știu mai multe în afară de faptul că e profesor acolo. Dar se știe că, atunci când Academia scoate la concurs posturi didactice, candidaților li se pune în vedere că pot fi încadrați în SRI.

Conform CV-ului său, opt ani din viață sunt un mister. Între 1990-1993, Oprea a fost ofițer activ de justiție militară. Dar după 1993, până în 2001, când revine ca general maior de justiție militară, despre Oprea nu se mai știe nimic. Totuși, ceva, ceva s-a aflat. În mass-media a apărut un filmuleț în urma căruia jurnaliștii au speculat că în 1996 era bodyguardul lui Miron Cozma, liderul minerilor din vremurile de tristă amintire, când ortacii veneau la București în repetate rânduri să bată studenți sau lideri de partide istorice. Actualul premier interimar a negat informațiile, susținând că, de fapt, îl cunoscuse pe Cozma pe vremea când erau colegi în cadrul federației de tenis cu piciorul.

Parlamentul l-a validat acum două zile, la propunerea lui Iohannis, pe fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu în funcția de director al SIE, poziție pe care Ungureanu a mai ocupat-o și în trecut. Până ieri, Ungureanu era consilier onorific al lui Iohannis, pe probleme de politică externă, iar odată cu numirea sa în noua funcție, Iohannis mai are încă un apropiat la conducerea serviciilor secrete, pe lângă Eduard Hellvig, actualul director al SRI.

Numirea lui MRU la SIE a dat apă la moară celor care speră că astfel vom avea, pe căi oficiale sau neoficiale, confirmarea acuzelor ex-președintelui Băsescu că Victor Ponta a fost ofițer acoperit. Mai mult decât rivalitatea Iohannis-Ponta, în politică e cunoscută rivalitatea Ungureanu-Ponta. Însă, eu unul, cred că lucrurile vor sta fix pe dos. MRU nu a dat niciun semn până acum că ar avea vreo intenție să-l deconspire pe Ponta, ba din contră. Când s-a produs dezvăluirea că Ponta ar fi fost ofițer acoperit, Ungureanu făcea turul televiziunilor și radiourilor, spunând că Băsescu „greșește devastator".

La fiecare rundă de alegeri, se spune mai mult sau mai puțin credibil că serviciile intră în arena electorală și fac jocuri. Anul trecut, asta s-a întâmplat pe față. Mă refer la fața lui Teodor Meleșcanu, un domn elegant, trecut de toate tinerețile, care a fost director SIE între 2012 și 2014. Cât încă era șef al spionilor, Meleșcanu anunța în timpul unui interviu banal spre plictisitor două lucruri care se băteau cap în cap: că SIE nu se implică în politică și că el e disponibil să candideze la președinție, pentru că ar fi păcat să nu fructifice toate informațiile pe care le-a obținut în perioada de director al instituției. Serios, chiar asta a spus.

Eu am văzut interviul ăla în direct și-ți jur că aproape mi-au dat lacrimile de râs, gândindu-mă că Meleșcanu e un tip atât de secret, încât nici el nu mai știe ce face. Dar realitatea m-a contrazis. Mele știa perfect ce face. După anunțul disponibilității sale, s-a apucat să strângă semnături pentru candidatură cu ajutorul unor dubioși și a demisionat abia după ce a făcut rost de numărul necesar. N-a intrat în turul al doilea, pentru că a luat cam cât a meritat prestația lui, adică 1% din voturi. Ce crezi că a spus Mele după publicarea rezultatelor? Păi, nici mai mult nici mai puțin că scorul ăsta mic demonstrează fără doar și poate că nu și-a fructificat informațiile acumulate. Serios, chiar nu inventez.

Povestea nu s-a încheiat aici. După ce a lansat dezvăluirea că Ponta a fost ofițer acoperit al SIE, fostul președinte Traian Băsescu l-a acuzat pe Meleșcanu că l-a protejat pe Ponta cât timp a fost director la SIE, datorită relației apropiate cu Ilie Sârbu, socrul premierului. Atât Meleșcanu cât și Sârbu au lucrat pe vremea lui Ceaușescu în Elveția, iar din cauza asta presa a speculat constant de-a lungul timpului că ar fi lucrat pentru Securitatea externă ceaușistă. De fiecare dată, cei doi au respins speculațiile.

Imediat după primul tur al prezidențialelor de anul trecut, Ponta l-a numit pe Meleșcanu consilierul său pe probleme de securitate, iar ulterior ministru de externe. În funcția de șef al externelor a bâjbâit pe ultima sută de metri ceva măsuri pentru înlesnirea procedurilor de votare în Diaspora, iar apoi i-a trimis pe români la plimbare. La propriu. După care a demisionat. De atunci, nu se mai știe nimic de el. Dar ceva îmi spune că o să reapară.

Dar Teodor Meleșcanu nu a fost singurul șef de serviciu secret implicat la vedere în campania prezidențială din 2014. George Maior, directorul SRI la acea vreme, a fost şi el introdus în luptă. Mai precis, Ponta s-a folosit în campanie de încrederea mare de care se bucura Maior în rândul populației și a spus că, dacă va câștiga președinția, unul din oamenii pe care i-ar propune pentru funcția de premier ar fi chiar Maior. Iar Maior a lăsat de înțeles că nu ar refuza.

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre politică:
Criza din Grecia, explicată (cât se poate de) scurt De ce americanii nu vor să recunoască existența teroriștilor albi Are Donald Trump destui bani să cumpere preşedinţia Americii?