Cum au picat telefoanele în Boston după atentate

Ravagiile atentatului (Imagine via YouTube / Boston Globe)

Totul s-a schimbat în câteva secunde. Participanţii la Maratonul din Boston se apropiau de linia de sosire în jurul orei trei. Copiii îi aclamau din tribune. Trecătorii se aplecau peste gard ca să vadă  mai bine. Elevii se bucurau de o zi liberă, pentru că era o sărbătoare naţională din Massachusetts numită Ziua Patrioţilor. Alergătorii erau deja pe ultima sută de metri a ceea ce urma să fie cel mai cunoscut maraton din lume.

Apoi au început exploziile.

O privire de ansamblu a bulevardului Boylston, se poate vedea fumul de la prima bombă şi explozia de la cea de-a doua. (Imagine via Twitter / @Boston_to_a_T)

Prima explozie a avut loc la câţiva metri de linia de sosire şi cea de-a doua a avut la zece secunde după aceea. Doi oameni au murit şi zeci de oameni au fost răniţi. În toate imaginile de acolo apar membre amputate. La câteva clipe după aceea încă se auzeau plânsetele şi urletele victimelor şi ale martorilor. Panica s-a răspândit când oamenii au realizat că nu funcţionau mobilele.

Primul gând care-ţi vine în minte într-o astfel de situaţie e că s-a supraîncărcat reţeaua de la oamenii care-şi sunau rudele. Iniţial cei de la Associated Press au spus că scopul a fost să prevină declanşarea altor bombe prin mobile, conform unor oficialităţi. După ce mai mulţi oameni au contestat ştirea, cei de la AP au schimbat-o, citând oficiali de la reţelele de telefonie Verizon şi Sprint care au spus că ei n-au închis reţelele şi au dat vina pe supraîncărcarea acestora cu apeluri.

(Derek Mead de la Motherboard a reuşit să le trimită mesaje atât surorii sale, cât şi pritenului ei, care au ajuns în apropiere de linia de sosire la scurt timp după atentat, ceea ce sugerează că reţelele n-au picat, de fapt, niciodată. Totuşi nu ar fi prima dat când sunt închise reţelele de telefonie mobilă pentru a bloca un atentat - acest lucru se practică în Pakistan unde atentatele sunt la ordinea zilei. E posibil ca poliţia din Boston să fi folosit aparate de bruiere a telefoanelor, lucru practic ilegal.)

Pe baza a ceea ce ştim acum, la trei ore după explozii – sau atentate sau cum vreţi să le spunem – e clar că situaţia putea să fie mult mai gravă. Oficialii federali spun că două bombe artizanale au fost aruncate în tomberoanele de pe Bulevardul Boyston, ultima parte a maratonului. După câteva ore poliţiştii au găsit o a treia bombă şi au detonat-o controlat. În cealaltă parte a oraşului, la Biblioteca JFK, a explodat a patra bombă, pe care poliţiştii din Boston au asociat-o cu cele de la maraton. După aceea au urmat zeci de informări cu diverse obiecte găsite prin tot oraşul.

AVERTISMENT : În videoul de mai sus sunt imagini tulburătoare de la atentat

Cumva oprirea releţei de telefonie mobilă – fie de la supraîncărcare, fie de la decizia rapidă a cuiva de a o bloca – a salvat oraşul de un număr necunoscut de bombe? E imposibil de spus în acest moment. Cert e că două dintre bombe au mers, deşi nu e clar cine le-a construit, cum le-a construit sau cum le-a detonat. Totuşi nu e mare lucru să faci un detonator ieftin pentru astfel de bombe. Al Qaeda a făcut notorii ceasurile Casio F-91W pe care le distribuie tuturor noilor recruţi, pentru că ele costă mai puţin de zece dolari şi sunt foarte bune ca detonatoare cu cronometru.

Pe de altă parte rolul tehnologiei în efortul de salvare a fost mult mai important. După cum ne-au obişnuit astfel de evenimente, primele relatări de acolo au apărut pe social media şi, în primele minute după explozie, fotografii absolut oribile au apărut pe Twitter şi Facebook în care zeci de oamenii erau la pământ şi trotuarele erau roşii cu sânge. Ameninţarea cu bombe a ţinutat toată seara.

Poliţiştii au lucrat repede pentru a rupe gardurile dintre traseu şi public. (Imagine via Twitter / @theoriginalwak)

După ce a căzut reţeaua, cei 30 000 de maratonişti, prietenii şi familiile lor nu au putut să comunice. N-a fost greu să hackuiască Reţeaua de Urmărire a Maratoniştilor de la Boston pentru a descoperi unde erau alergătorii, în timp ce Google a contribuit cu serviciul lor Person Finder. Un grup numit Disaster Tech Labs, care s-au înfiinţat după cutremurul din 2010, din Haiti, au militat pentru ca cei din Boston să-şi deblocheze conexiunile de WiFi pentru publib, în cadrul mişcării „free WiFi.”

În acelaşi timp, alte oraşe au intrat în stare de urgenţă. În New York, Times Square s-a umplut cu echipaje de poliţie şi preşedintele a coordonat un toată operaţiunea prin telefon.

Momentam suntem încă în stare de şoc. În timp ce spitalele se luptă să trateze zecile de victime – la ultima numărătoare erau trei morţi şi 141 de răniţi – poliţiştii şi jurnaliştii vor investiga în continuare această nebunie pentru a-şi da seama ce naibii s-a întâmplat. Până acum există un singur suspect care a fost reţinut de poliţie.

Ceea ce ştim este că suntem confruntaţi cu un coşmar în plină zi. Simbolismul unui antentat în Ziua Patrioţilor, la linia de sosire a unui eveniment arhicunoscut din America e ca şi cum ar fi făcut un atentat la o finală de la World Series sau Super Bowl. Este cea mai mare teamă a celor care trăiau în paranoia terorismului pe teritoriul american. David Willey, editorul revistei Runner's World, a spus-o cel mai bine pe Twitter: „Stăteam cu spaima că va veni această zi de ani de zile.”

@adamclarkestes

Text:  Adam Clark Estes

Traducere: Mihai Popescu