Cum au reacționat francezii pe străzile Parisului, în timpul atacurilor de aseară

„Ne omoară, ce fac dacă-mi omoară copiii. Nu știu unde sunt!", îmi spunea un bărbat de vreo 50 de ani, la intersecția dintre străzile Charonne și Faidherbe, în arondismentul 11 din Paris, la câțiva pași de locul unde geamul unui restaurant a fost spulberat de gloanțele unei arme automate.

„Am auzit un ta-ta-ta", îmi explicau martorii care se ascundea în intrarea dintr-un alt restaurant din apropiere, în timp ce poliția asigura siguranța zonei, iar soldați echipați complet și cu armele în brațe le ordonau trecătorilor să nu se apropie.

În jurul orei zece seara, martorii spuneau c-au auzit o rafală de focuri de armă. „A durat vreo cinci minute", după cum mi-a explicat o femeie de 60 de ani. Un bărbat a adăugat că, fix atunci, el a văzut vreo douăsprezece persoane întinse pe jos, în fața terasei unui restaurant, un local frecventat mai ales de tinerii parizieni.

Odată cu știrea că a avut loc o luare de ostatici și c-au avut loc mai multe atacuri pe malul drept al Senei, Parisul era inundat de sunetul sirenelor. Jandarmii și soldații au ieșit în stradă ca să elibereze circulația pentru ambulanțe și mașini de pompieri. Poliția și primarul le spuneau oamenilor să nu-și părăsească locuințele.

Conform știrilor, atacatorii au țintit locații în care oamenii se adună în numere mari, precum sălile de concerte și restaurantele. Toată lumea de pe stradă era disperată să-și găsească persoanele dragi, dar rețeaua mobilă era bruiată.

Oamenii se adăposteau în apartamentele prietenilor sau ale rudelor, orice era mai aproape. Pe rețelele de socializare se răspândea hashtagul #portesouvertes sau „porți deschise", prin care parizienii erau invitați să primească orice persoană căreia îi era frică să circule pe stradă. Facebook a activat o procedură de checkin, prin care să afli care cunoștințe d-ale tale sunt în siguranță.

Pe străzi mai vedeai doar jandarmi echipați cu armament greu sau civili care fugeau înspăimântați. Un bărbat se sprijinea de o barieră și plângea încet, în timp ce se lăsase peste tot o liniște copleșitoare, care era întreruptă doar de sirenele și urletele polițiștilor care ordonau: „Stați deoparte, nu vă puneți viețile în pericol!" Motocicletele deschideau calea pentru doisprezece ambulanțe, pompierii îi urmau, iar unii dintre ei duceau și tărgi în spate.

Pe la miezul nopții, la două ore după ce-au început atacuri, mai vedeai doar sporadic câte un om care se întorcea acasă, dar mergea lipit de perete. Ambulanțele se întorceau și ele la spitale. Iar pe străzile Parisului domina tăcerea apăsătoare.

În apropiere de Luvru, în inima Parisului, sirenele de poliție răsunau din ce în ce mai tare, în timp ce cuplurile se plimbau de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Dar, în apropierea străzii Rivoli, Hotelul Brighton era închis complet.

După ce-au auzit de atacurile din jurul orașului, cei de la hotel au închis luminile din hol și au încuiat ușa din față.

„Nu vreau să plece nimeni", mi-a spus Victor, recepționerul și singurul membru al personalului prezent în hotel. „E război afară". El spune că nu a mai trăit niciodată așa ceva, dar că el înțelege ce înseamnă teama și violența, c-a fost în armata rusă.

Și s-a ținut de cuvânt. Nu a vrut să-i permită unui reporter de-al nostru să iasă afară, nici măcar pentru a vorbi cu oamenii de vizavi. I-a spus acestuia că „eu mă simt responsabil pentru toată lumea de aici, inclusiv pentru tine."

L-a sunat cineva care voia să rezerve o cameră, doar pentru acea seară. „Le-am spus că suntem complet ocupați. Mi se pare că erau blocați pe undeva prin zonă".

La două dimineața, strada Rivoli era aproape complet goală, cu excepție câte unei mașini de poliție care mai trecea pe acolo. La unul din capetele străzii, un bărbat se chinuia frenetic să cheme un taxi de pe mobil. „Încercam să ajung acasă, când am auzit de atacuri și tot aștept de atunci", mi-a explicat el, în timp ce stătea cu telefonul la ureche și se uita după orice mașină care să-l ducă de acolo. Apoi a văzut farurile unei mașini care a dat colțul. Mi-a spus că „s-ar putea să fie ocazia mea să scap de aici" și a luat-o la goană înspre mașină.

Urmăriți-l pe Etienne Rouillon pe Twitter: @rouillonetienne

Reporterul VICE News Rachel Browne a contribuit la acest articol.

Citește mai multe despre tragediile oribile care au avut loc în ultima lună

Fotografii dramatice, făcute imediat după atentatele din Paris
Un avion rusesc s-a prăbușit în peninsula Sinai din Egipt, cu 224 de persoane la bord
Odată cu Colectiv, a ars toată adolescența noastră