​Cum e să ai halucinații de la lipsa somnului

Cum senatul american a interzis tehnicile de interogare după evenimentele din 11 septembrie, am început să mă documentez asupra privării de somn. După cum susține un document desecretizat, „cel puțin cinci deținuți au avut halucinații din cauza privării de somn prelungite." Asta m-a făcut să mă întreb cum se manifestă aceste halucinații, așa că l-am contactat pe Danny Eckert, profesor la Universitatea New South Wales din Australia. Eckert e expert în neurologie și știința somnului și mi-a explicat că trebuie să dormim pentru că celulele odihnite eliberează deșeurile toxice acumulate în timpul zilei. Nu s-a stabilit care dintre aceste deșeuri contribuie la oboseală, dar s-a ajuns la un acord în privința unuia numit adenosină. „Când oamenii stau treji, în creier se acumulează adenosină. Iar asta cauzează halucinații", mi-a explicat Eckert.

Dacă ai studiat biologia în liceu, poate îți amintești că respirația celulară e procesul prin care glucoza e convertită în trifosfat de adonesină (ATP), pe care corpul îl folosește drept combustibil. Dar ce e foarte interesant e că adenosina – coloana vertebrală moleculară a ATP-ului – ne face să dormim. Dacă injectezi animalele de laborator cu adenosină, acestea intră aproape imediat într-o stare de inconștiență, iar stimulenții precum cafeaua practic blochează receptorii de adenosină.

Totuși, mulți oameni de știință nu au căzut de acord în privința modului în care adenosina induce halucinații. Dr. Sean P.A. Drummond, neurolog la Universitatea Monash, insistă că asta depinde de o predispoziție genetică. „Dacă cineva e vulnerabil la psihoză, atunci privarea de somn poate duce la exacerbarea simptomelor psihotice", a zis el. „Dar asta nu li se întâmplă altor persoane."

Jess Vlaanderen, în a cincea zi a experimentului

Jess Vlaanderen e o neo-zeelandeză care a făcut experiențe cu privarea de somn. Prin 2012, Jess a devenit interesată de visele lucide și s-a uitat la multe videoclipuri pe această temă postate pe YouTube de un alt pasionat, Giz Edwards. Giz discuta mult despre intersecția dintre somn și halucinații, ceea ce a inspirat-o pe Jess să rămână trează 110 ore – aproximativ patru zile și jumătate – și să posteze rezultatele experienței pe YouTube.

Jess a spus că voia să-și testeze propria voință și să vadă dacă e posibil să halucineze fără droguri. A descoperit că e posibil. „Unele efecte optice mi-au amintit de o experiență cu ayahuasca", a declarat ea pentru VICE. „Vedeam în fața mea un univers colorat și complex, deși eram perfect trează. A fost suprarealist."

Jess mi-a mai povestit că a experimentat și niște atacuri de focalizare, de obicei asociate cu epilepsia. Biblioteca Națională Americană listează simptomele astfel: „privit în gol și mișcări repetitive cu buzele sau ochii, contracții ale mușchilor și pierderi de memorie". Jess spune că nu-și amintește deloc atacul, dar prietena ei i-a zis că și-a pierdut cunoștința. „Mi-a zis că îmi legănam capul de la stânga la dreapta, iar după asta am început să chicotesc."

Când am rugat-o să-mi povestească experiența, a zis că dorința de somn era copleșitoare, deși iluziile optice erau foarte plăcute. „Cel mai ușor a fost în primele 24 de ore, după care a devenit tot mai greu", a zis ea. „Ești ca într-un desen animat. Oamenii și obiectele devin foarte comice. Mașinile pluteau, de copaci atârnau umbre, mă atacau zombi pe stradă. Simțeam că pot controla norii, cum se mișcă și cum se transformă. La supermarket mă urmăreau rafturile. "

Jess a zis că nu s-a temut că își va afecta creierul pe termen lung, dar a fost conștientă de riscuri.După cum mi-a zis președintele Asociației Australiene de Somn, Nicholas Antic, privarea de somn poate fi periculoasă. El spune că „somnul elimină deșeuri din creier prin sistemul limfatic și e periculos dacă aceste deșeuri se acumulează. "

Deși efectele privării de somn sunt cunoscute oricărei ființe conștiente de pe planetă, majoritatea nu le considerăm fatale. Dar în 2014, un fan chinez al fotbalului a murit după ce a stat treaz 48 de ore ca să se uite la Cupa Mondială. Lipsa de somn i-a cauzat o hemoragie în creier, care l-a ucis.

Prima persoană care a documentat științific un caz fatal cauzat de privarea de somn a fost fiziciana rusoaică Marie de Manaceine. În 1894, ea a studiat cățelușii privați de somn și a descoperit că absența completă a somnului îi ucidea în câteva zile.

În ciuda acestor dezavantaje, Jess spune că le recomandă și altora experiența. Spune că a învățat multe despre ea și despre puterea ei de perseverare. „Nu credeam că mintea mea e capabilă să stea trează timp de 110 ore", a zis ea. „Și de fiecare dată când am halucinat, am dezvoltat o relație tot mai strânsă cu spiritualitatea mea. Dacă ai un prieten apropiat lângă tine care să te supravegheze, ești în siguranță. "

Problema e că e foarte dificil să stai treaz și există metode mai simple prin care poți avea halucinații.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai citește despre somn:
Cum funcţionează lumea viselor lucide Videoclipurile hipnotice care promit vise frumoase și orgasme fără ajutorul mâinilor Max Payne a fost jocul care mi-a înțeles depresia