FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Ce-am învățat după ce am fost sinceră cu tipii pe care i-am agățat

Sinceritatea radicală ar putea fi exact atitudinea care o să demonteze toate problemele actuale ale persoanelor singure

Ilustrație de Sarah MacReading

Toată lumea se pricepe să mintă. Mai mult de atât, majoritatea dintre noi nu ne putem abține.

Desigur, minciunile de zi cu zi sunt aproape inofensive. Dacă mă întâlnesc pe stradă cu un prieten care mă întreabă ce mai fac, răspunsul care-mi vine mereu în minte e „bine", chiar dacă sunt mahmură, nu am bani să-mi plătesc chiria și mi-a apărut o iritație dubioasă pe burtă. Minți de fiecare dată când răspunzi cu lol la o glumă seacă sau când te prefaci că-ți aduci aminte de cineva care spune că v-ați cunoscut la nu știu ce petrecere. Astfel de minciuni sunt acceptate în societate pentru că sunt inofensive.

Publicitate

Atunci când vine vorba de relațiile amoroase, minciunile sunt cu atât mai tolerate. Practic, au devenit un standard și sunt chiar încurajate. Să respingi o persoană fără să-i rănești sentimentele înseamnă să minți. De aici se trag și clișeele clasice de despărțiri: „Nu vreau să stricăm prietenia noastră" sau „Nu mă simt pregătită pentru o relație". Desigur, există și cazuri în care aceste clișee sunt pe bune. Dar de cele mai multe ori, sunt doar pretexte. Însă, în ziua de azi, datorită rețelelor sociale, observi mai ușor minciunile. Acum, ai cum să vezi cum persoana, care ți-a spus că e prea ocupată pentru o relație, postează poze de la un concert sau de la un maraton de seriale. Aparent mințim ca să nu rănim sentimentele celorlalte persoane, dar mai e valabil lucru ăsta?

Citește și: Am întrebat persoane aflate în relații stabile ce ar face dacă ar fi singure

Am petrecut ultimele patru luni cu speranța unei relații care nu s-a adeverit. Eu priveam experiența ca și cum ieșeam la întâlniri cu cineva de care îmi plăcea foarte mult. Dar, treptat, lucrurile s-au schimbat. În momentul în care eu am insinuat absurditatea asta, el a început să se distanțeze de mine. Apoi am început să mă plâng că mă evita și că nu-mi răspundea la mesaje. Urăsc să nu-mi răspundă cineva la mesaje mai mult decât orice. Evident, au apărut și argumentele, iar fiecare sesiune de certuri scotea la suprafață noi motive pentru care relația noastră nu mergea: „Nu pot să-ți ofer ce-ți dorești", „Nu am timp", „Trebuie să-mi dau seama ce vreau să fac cu viața mea".

Publicitate

Sentimentele mele încă erau puternice, așa că nu am vrut să renunț. Chiar am vrut să cred în aceste pretexte. Îmi doream să cred că el mă place, dar ezita să investească în relația noastră din motive care nu țineau de mine. Acum, când legătura s-a rupt complet, mi-am dat seama că toată povestea asta, precum și multe altele din trecut, putea fi evitată cu un lucru cât se poate de simplu: sinceritate.

Brad Blanton a publicat în 1996 o carte intitulată: Sinceritate Radicală: Cum să-ți schimbi viața spunând adevărul. Pe site-ul lui, Blanton afirmă că minciunile reprezintă „sursa principală a stresului contemporan, cauza principală pentru anxietate și depresie". Sinceritatea radicală a devenit o mișcare care încuraja oamenii să fie sinceri mereu, indiferent dacă asta ar însemna să rănească sentimentele altor persoane. Cum scrie și Blanton: „Eu recomand să fii sincer cu persoanele din viața ta, chiar dacă le rănești sentimentele. Eu recomand să jignești oamenii. Cu toții trecem peste sentimentele rănite și ofense". Deși vorbele lui Blanton sunt adevărate, mi se pare că ăsta e un lucru mai ușor de spus decât de făcut.

Când m-am gândit la toate minciunile spuse bărbaților ca să scap basma curată, mă întreb dacă lucrurile s-ar fi desfășurat mai bine dacă spuneam adevărul gol goluț. Oare la sfârșitul zilei m-aș fi simțit mai bine și mai puțin încărcată? Ca să aflu răspunsul, m-am hotărât să experimentez sinceritatea radicală pe propria piele.

Publicitate

Am început cu niște conversații cât se poate de autentice cu bărbatul pe care nu puteam să-l uit. Eu i-am spus exact ce sentimente aveam față de el. Niciodată în viața mea nu am fost atât de sinceră despre sentimentele mele. Faptul că i-am spus cât de mult îmi place de el, deși știam că el nu simte la fel pentru mine, a fost prima mea lecție de sinceritate radicală: de cele mai multe ori, sinceritatea îți dă un sentiment de vulnerabilitate. Apoi l-am întrebat: „Ce simți pentru mine?" A doua lecție despre sinceritatea radicală: doar pentru că tu ești sincer, asta nu înseamnă că o să fii răsplătit cu aceeași monedă. El evita un răspuns direct și se fofila în jurul unor pretexte, iar până la urmă tot nu mi-a spus ce îmi doream să aud. În momentul ăla mi-am dat seama că prefer să fiu jignită decât servită cu minciuni, ceea ce m-a făcut să conștientizez a treia lecție: nevoia de o încheiere este esențial nevoie pentru o sinceritate brutală, care rareori este primită sau oferită.

O săptămână mai târziu am ieșit la o întâlnire cu un alt băiat. El era pe gustul meu aproape din toate punctele de vedere, dar cu cât petreceam mai mult timp împreună, realizam că lipsa aspirațiilor din viața lui mă făcea să-mi placă din ce în ce mai puțin de el. Urăsc faptul că judec oamenii pe seama asta, dar pasiunea mi se pare foarte excitantă, iar lipsa ei are un efect complet opus. A doua zi, am primit un mesaj de la el în care mă întreba când putem să ne mai vedem. Atunci, mi-am dat seama ce trebuia să fac și anume să fiu sinceră în mod radical. Cu alte cuvinte, să-i rănesc sentimentele.

Publicitate

Citește și: Lucruri pe care toți le urâm la cei mai buni prieteni ai noștri

Așa am ajuns la lecția patru: Trebuie să accepți ideea că poți fi crud cu cineva. Știam că urma să-i rănesc sentimentele, dar conform regulilor, era necesar. Răspunsul meu a fost: „Faptul că nu ești o persoană ambițioasă mă deranjează și nu pot să-mi imaginezi cum aș putea să fiu cu cineva care nu are pasiuni". El mi-a răspuns în felul următor: „La naiba, Alison" și asta a fost tot. M-am simțit nasol, dar în același timp și ușurată. Un sentiment pe care nu cred că puteam să-l obțin cu o minciună sau o scuză. Nu m-am simțit deloc bine să-i rănesc sentimentele, dar a fost de-a dreptul purificator să pot spune adevărul. Pe termen lung, a fost mai bine pentru amândoi.

După aceste două experiențe am ajuns la concluzia că fix de asta e nevoie într-o relație modernă. Sinceritatea radicală ar putea fi exact lucru care va demonta toate problemele actuale ale persoanelor singure: să ignori pe cineva până când te lasă în pace, futaiuri ocazionale, false speranțe, un sfârșit de relație ambiguu, manipulare și confuzie. Când vine vorba de întrebările de rutine de genul „Ce mai faci?" și „Mă mai ții minte?", minciunile inofensive sunt ok. Însă, dacă e vorba de sentimente, miza e prea mare, atât emoțional cât și fizic. De aceea mi-am jurat să continui să fiu radical de sinceră cu bărbații din viața mea. În momentul de față, nu am nimic de pierdut.

Urmărește-o pe Alison Stevenson pe Twitter.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre relații:
Problemele căcăcioase dintr-o relație
Ce înveți la douăzeci și ceva de ani, când relația ta pe termen lung se duce dracu'
Cât de mult îți poate salva infidelitatea relația