FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Cum e să locuiești ca român într-o zona strategică în războiul cu ISIS

Simplu spus, mă pasc două pericole: războiul și teroriștii.

Acestea sunt trăirile unui român care locuiește de un an în Cipru, la o sută de kilometri de granița cu Siria, paranoizat că ar putea oricând să se trezească cu o bombă în timp ce-și bea cafeaua pe plajă.

Via Google Maps

Mai primesc uneori câte-un apel de acasă. E taică-miu: „Dar tu când mai vii pe-acasă? Nu ți-e că o să pățești ceva acolo? Cu tensiunile alea și cu teroriștii?". Îmi e. Reacționez exagerat când aud zgomote puternice de camioane și mă gândesc automat că-s tancuri. Am un an de când stau în Cipru. Cu o diplomă în Filosofie și după doi ani de freelancing am plecat în afară. Maică-mea stă de câțiva ani în Cipru, așa că am zis că, daca e să plec să fac bani peste graniță, să merg acolo. Probabil că a fost cea mai proastă alegere ever! Și nu zic asta pentru că e o țară aflată încă în deriva crizei economice, ci pentru că vine războiul.

Publicitate

Există suficiente simptome ca să-mi dau seama că e inevitabil. Marile Puteri se înarmează, caută aliați, unii dărâmă avioane, dau vina, caută pretexte și tot așa. Fără să-mi storc constant creierul, bănuiam de mult că mă aflu într-un loc nasol în lume la momentul actual, așa că am evitat să verific harta. Azi m-am uitat pe harta lumii: o sută de kilometri între mine – Limassol -și Siria. Știi tu, Siria! Teroriști, bombe, atentate, sinucigași, ISIS, rebeli și execuții publice pentru motive de căcat. O sută de kilometri! O oră cu vaporul spre est și gata, sunt în tabăra jihadiștilor.

Înainte să știu asta mă simțeam ferit de bombe în cazul unui conflict armat. Acum nu trece zi fără să nu mă gândesc că poate să-mi pice una în cap. Că poate ar trebui să mă întorc acasă înainte să iau locul refugiaților și să urlu la graniță ca la poartă nouă. Că poate într-o noapte Franța, SUA, Marea Britanie sau Rusia se hotărăsc să termine (a se citi „înceapă") balamucul. Că poate vreun sinucigaș mai rătăcit de turmă ajunge în blocul meu și decide să-și dea întâlnire pe scară cu virginele lui Allah.

Simplu spus, mă pasc două pericole: războiul și teroriștii.

Dacă război

În caz de război Cipru e cel mai de căcat loc în care poți fi. Armata din Cipru ține preponderent de alte puteri și în caz de ceva nu știi cine de partea cui va lupta. Bântuie pe aici soldații ruși și britanici și turci, dar cu o bombă modică razi Ciprul de pe suprafața Pământului. Țara asta e genială doar pentru restul combatanților. De aici se pot trimite rachete, aici se pot pune scuturi anti-rachetă, se pot crea baze militare. Aici e poarta de intrare a teroriștilor în Europa. Aici își pot măsura „frații mai mari" sculele.

Cipru este singurul stat UE aflat lânga Siria, și totuși presa internațională a decis unanim să considere asta un non-subiect. Pentru că, de ce ai atrage atenția asupra unui punct strategic? Doar câteva articole, aruncate pe Internet de ochii lumii, amintesc cum că Marea Britanie a dat recent mână liberă Franței să folosească baza aeriană din sudul Ciprului (Royal Air Force Akrotiri) pentru țintele ISIS. Cipru a fost de acord. Nu că i s-ar fi cerut părerea sau ceva.

Publicitate

Bază militară în Cipru, via Google maps

Am impresia că șansele mele de a apuca Anul Nou par fanteziste. Poate sună paranoic, dar cum știu eu că nu sunt deja jihadiști sub acoperire, uneltind planuri, în blocul de alături? De unde știu eu că mâine vreun tehnician francez care-a sărit peste cafeaua de dimineață încurcă cu o cifră coordonatele țintei și în loc să bombardeze Siria, scapa racheta pe Insula lui Venus?

Câteva avioane militare au tot survolat pe deasupra Ciprului în ultimele săptămâni. Ciprioții le ignoră, indiferenți de felul lor la politica lumii. În urma cu două zile, am auzit bubuituri în timpul noapții. M-am gândit instant la bombardamente aeriene. De la o sută de kilometri le auzi destul de bine. Am adormit doar imaginandu-mi că cineva din blocul de alături joacă Call of Duty cu sistemul pornit.

Dacă „Allahu Akbar"

Să nu mai zic că sunt tot felul de dubioși care încearcă să pătrundă în țară și sunt întorși de la graniță, sau că însuși jumătate din Cipru aparține turcilor (majoritari musulmani), cunoscuți deja pentru aversiunea lor față de avioanele de luptă rusești. Poliția cipriotă l-au prins pe unul la mall-ul din oraș, cu explozibil asupra lui. N-a apucat să se dea în spectacol. Soră-mea, aflată și ea în Cipru, lucrează acolo. Mi-a spus: „Managera magazinului a sunat-o pe una și i-a zis că a aflat de ce tot au patrulat zilele astea pe-acolo militarii. L-au prins azi pe unul care avea bomba la el". Se pare că-l așteptau de ceva vreme. Aparent l-au gâtuit bine înainte să se creeze panică. După asta n-au mai apărut la Mall nici militarii, nici teroriștii. Am căutat știri despre incident, dar nicăieri nu scrie nimic, desigur.

Citește și: Întrebarea zilei: la ce boli psihice ești predispus ca român?

Publicitate

Nu sunt xenofob. Niciodată n-am avut nimic cu cei de altă etnie sau nație. Sunt pro-diversitate, egalitatate și drepturi între și pentru comunități. Nu am generalizat niciodată, și nici nu am catalogat fiecare musulman ca fiind terorist. Dar atunci când ai cea mai mică senzație că ești în pericol, toate astea încep să ți se pară superficialități, mofturi.

Instictul ala de autoconservare mi s-a ascuțit uimitor. Acum mă feresc de mulțimi, pentru că știu că acolo se dau teroriștii în spectacol. Văd terorist în fiecare individ cu șalvari și fes. În orice ins cu barbă, vorbitor de arabă. Un tip făcea mișto de mine acum vreo două zile, după ce i-am zis asta. „Stai liniștit, teroriștii n-au treabă în Cipru", mi-a spus. „Lor le place atenția, și cum publicațiile internaționale nu scriu despre Cipru, ei n-au niciun motiv să risipească bombele pe-aici".

M-am mai liniștit. Ce tot atâta zone de conflict și teroriști. Acum pot să sap în continuare la buncăr fără să mă streseze vreun jihadist cu bomba lui.

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre Siria:
Faceți cunoștință cu femeile kurde care luptă pentru libertate în Siria
Călătoria unei familii de refugiați, din iadul din Siria, spre Germania
Cum serbează rebelii islamişti cucerirea unei regiuni din Siria