Regizorul Cristi Puiu a dat săptămâna trecută un interviu site-ului scena9.ro, în care a declarat, întrebat de ce nu există femei regizor de succes în România:

Chestia asta a împărțit internetul în două: carieristele și bărbații nemisogini care cred că jobul se îmbină lejer cu maternitatea s-au luat la trântă în comentarii cu mamele „eroine" și bărbații sexiști care cred că, succesul la muncă este proporțional cu eșecul carierei de-acasă.

Eu m-am întristat să aflu că am în jurul meu persoane care, după ce voi naște, mă vor judeca ca mamă după cât timp stau la serviciu și ce realizări am la job, că cineva mi-ar putea pune la îndoială capacitățile profesionale după ce nasc și că, va trebui să aleg dacă mai departe în viață voi fi o mamă lamentabilă sau o profesionistă mediocră.

Am încercat să îmi explic de ce societatea te judecă și încă dă astfel de sentințe în 2016, iar primul lucru care mi-a venit în minte este modelul comunist al mamei eroine cu care au crescut părinții noștri. În prezent îl vezi în: „Când te măriți și tu?", „Când faci un copil?", „Când te așezi la casa ta?", „Un copil este cea mai mare bucurie în viață!".

Cu alte cuvinte, ți se inoculează că, dacă nu faci copii, nu ești împlinit, n-ai și tu o mare bucurie, săracul. Pentru că toți avem aceleași dorințe și nevoi în viață și pe toți ne fac fericiți aceleași lucruri. Mai ales pe noi, femeile.

Comunismul promitea egalitate între femeie și bărbat, totuși femeia era responsabilă de perpetuarea speciei micilor tovarăși. Ca să crească natalitatea, comuniștii s-au inspirat de la ruși și au preluat în 1951 titlul onorific de „Mamă eroină", care se acorda unei femei cu zece sau mai mulți copii. Însă, până ajungeai aici, mai colecționai niște medalii, care se acordau începând cu al cincilea copil.

O chestie fiziologică, precum nașterea, era ridicată la rang de medalie. Nu conta caracterul mamei și copilăria micuților: simplul fapt că ai rămas gravidă și ți-ai luat în serios rolul reproductiv te făcea eroină.

Iar ca să fie siguri că România va fi o țară de mame eroine, comuniștii au interzis avorturile în 1967. Natalitatea patriotică a crescut într-un an de la 1,9 la 3,7 decreței per viitoare eroină. Imediat după Revoluție în România erau peste o sută de mii de orfani.

La fel ca Cristi Puiu, Nicolae Ceaușescu știa exact ce este cel mai importat pentru o femeie și ce trebuie ea să facă cu aparatul ei reproductiv. Încă din 1973, de la şedinţa plenară a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, când a explicat clar că, dacă nu ești mamă, ai belit pula:

Într-adevăr, să crești un copil este un lucru costisitor. De asta mamele eroine care creșteau zece primeau un ajutor miraculos de cinci sute de lei pe lună. O rudă în vârstă mi-a spus că din suma asta mâncau două persoane o săptămână. Să crești zece copii așa te făcea probabil erou.

La mijlocul lunii februarie anul ăsta, fostul deputat PSD Ninel Peia, care la Revoluție avea 20 de ani, a avut o idee originală despre cum să crească natalitatea. El a inițiat un proiect de lege prin care femeile care nasc mai mult de cinci copii să fie declarate „Mame eroine".

La fel cum fostul președinte Traian Băsescu îi dădea acum trei ani femeii misunea natalității, ca să nu ne cucerească numeric romii - „Cum Dumnezeu, femeia romă poate ține cinci-șase copii, iar românca nu poate?" – așa și Ninel Peia încuraja reproducerea, ca să nu ne cucerească „veneticii".

Ca să răsplătească femeile că au făcut copii la îndemnul statului, Ninel Peia a numit perioada de stat acasă „sacrificiu", deși este o alegere, și ar fi urmat să ajute eroinele cu o indemnizație lunară valoroasă cam cât aia a lui Ceaușescu: aproape o mie de lei, fix cât ai nevoie să crești cinci copii sau mai mulți.

O lună mai târziu de la momentul ăsta, Ninel Peia a fost exclus din PSD, după ce a scris pe blogul său că vaccinurile au fost vinovate pentru moartea bebelușilor din Argeș infestați cu E-coli.

Gabriela a descoperit ecuația fericirii, iar rezultatul dă bine dacă o votăm. Fotografie via contul său de Facebook

Aspirantă la funcția de Primar al Bucureștiului, Gabriela Vrânceanu Firea are deja trei copii și crede, la fel ca mulți comentatori de pe internet, că „Nu eşti un om complet fără să creşti un copil".

Pentru că, dacă nu simți „spiritul de sacrificiu", viața ta fără copii va fi tristă și pustie. Iar dacă nu va fi, atunci ești greșită.

Sanchi.

O femeie văduvă își duce cei patru copii în spate la școală, de la marginea unei păduri, unde locuiesc, fără apă potabilă și electricitate. Alta a crescut 20 de copii singură, după ce a părăsit-o bărbatul, iar acum nu are pensie, trăiește dintr-un ajutor social de la Primărie, până în două sute de lei. Mariana a fugit cu trei fete de-acasă, pentru că luau bătaie de la bărbat. Carmen are 17 copii și, deși băieții mari au vrut la școală, nu și-a permis. Această mamă cu 15 copii doarme în stradă și niciunul dintre ei nu are grijă de ea.

În 2014, 11 mii de bebeluși nu au fost recunoscuţi de către taţi la naștere și peste 1 200 de copii au fost abandonaţi în maternităţi și spitale, acesta fiind un record în ultimul deceniu. Doar 436 dintre ei au fost integraţi în familie.

În 2015, peste o mie au fost abandonați, dintre care mai mult de jumătate în primele zile de viață. În 2016, la Constanța, 80 de mame au vrut să-și abandoneze copiii în spital, dintre care jumătate erau minore. În Reșița, nouă și-au abandonat deja pruncii. În Neamț, 22.

În România sunt în prezent aproximativ 60 de mi de copii abandonați, conform Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului.

Europarlamentarul italian Luicia Ronziulli se duce cu copilul la muncă din 2010

Ce ar trebui să se schimbe odată cu mentalitatea că menirea femeii, la fel ca a oricărui animal, este să facă pui, este preconcepția greșită că femeia nu mai dă randament la locul de muncă atunci când e gravidă și după naștere, sau că nu mai poate acorda atenția cuvenită jobului, dacă are acasă un copil.

În 2015, Centrul Național pentru Combaterea Discriminării a primit șapte plângeri de la femei gravide, iar cu un an mai devreme, 11. Nu sunt singurele discriminate, ci singurele care au depus plângere.

O mamă care militează pentru drepturile femeilor ce se străduiesc să împace jobul cu maternitatea este europarlamentarul italian Luicia Ronziulli. În 2010 ea și-a dus fiica în plenul Parlamentului European, la doar 44 de zile, unde a hrănit-o în timp ce vota legi și a luat pauze ca să schimbe scutece. Și în prezent continuă să vină cu fiica ei la serviciu.

Chiar trăim vremuri în care le poți face pe ambele foarte bine, iar să negi asta înseamnă să reduci femeia la ce crede societatea patriarhală că ar trebui să fii, ca să fii împlinită: o mașină de făcut și crescut copii. Să emiți în spațiul public, ca lider de opinie, idei care perpetuează în mod patologic această idee este periculos. Femeia care reușește să își crească copiii și să aducă în același timp o contribuție societății este de admirat, de aplaudat și de încurajat. În nicun caz de catalogat ca mamă lamentabilă, pentru că nu toate femeile reușesc acest lucru.

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre mame:
Mame fumate
Cum e să crești cu o mamă alcoolică
De ce își ucid bărbații mamele