Bătaia pe stradă e una dintre chestiile alea care aduc totul la un numitor comun în viață. Nu contează cine ești, de unde ești, câți bani cheltui pe șampon, în ce dumnezeu crezi sau nu. Când te iei de un străin și sari la bătaie fără să ai vreun motiv anume, ești un mare bou.

Cu toate astea, asta nu-nseamnă că nu se bate lumea pe stradă. Se bat la greu, în cartierele de snobi, prin parcuri și prin cluburi, pe tot cuprinsul lumii. Ieși în oraș, în orice mare oraș de pe lumea asta, într-o vineri seară și ai șanse mari să-i vezi pe unii cum își cară la pumni. De multe ori, se bat în stilul ăla dezlânat, de bețivi, în care ambele părți implicate ajung să urle mult și să sângereze nițel. Câteodată se bat în stilul ăla care chiar te face să te-ngrijorezi, în care una dintre persoane ajunge în spital și cealaltă în arest.

Fără îndoială, alcoolul e cel mai des întâlnit motiv pentru care oamenii atacă alți oameni fără prea mare motiv (sau chiar fără niciun motiv). Dar ce factori mai intră în ecuație? De ce ies unii în oraș și par doar să caute motive de bătaie? Și cum te afectează un atac din ăla nasol? Am vorbit cu câțiva oameni despre ultimele bătăi în care au fost implicați, ca să aflăm răspunsurile.

VICE: Salut, Billie. Povestește-mi cum te-ai bătut ultima oară.
Billie: Aveam 14 sau 15 ani și cea mai dură tipă din oraș, una de 19 ani, care-avea și copil, s-a luat de mine că mă holbam la ea. Clasic pentru Great Yarmouth.

Ți-a fost frică?
Un pic. Chiar era dură, pe bune, și-avea și-o reputație.

Ce fel de reputație?
Că te ia la pumni fără motiv și faze de-astea.

Și, deci, cum a fost?
Eram c-o amică și vine spre noi tipa asta, cu alte câteva amice de-ale ei, la fel de-nfricoșătoare ca ea. Eu nu purtam ochelarii, deci cred că mă încruntam nițel. Vine glonț la mine și-ncepe să urle: „La ce te uiți, fă? Ce pula mea te holbezi la mine?" Eu dau să plec și asta face, cică: „Naa, nu pleci tu nicăieri". Apoi sare la bătaie și cred că mă nimerește c-un pumn. Dau și eu de câteva ori, numai că eu sunt o pișpirie de 14 ani și ea e ditamai omul, deci mă-ndoiesc că i-am făcut mare lucru.

Cum te-a afectat dup-aia?
Am fost un pic tulburată, dar m-am calmat după o zi, două. Nu mă mai bătusem niciodată, deci m-am simțit un pic dubios, dar m-a și întărâtat un pic, în mod ciudat. Gen, tocmai mă bătusem cu tipa asta mega dură și chiar dacă nu câștigasem eu, nici nu mi-o luasem rău pe coajă, deci nu prea știam ce să cred. Nu prea-mi place violența, nici conflictele, deci nu mă-ntărâtasem prea tare.

Ce părere ai despre bătăi în general?
Cred că uneori sunt necesare.

Cum așa?
Gen, dacă nu te lasă un dubios în pace și-ncepe să și pună mâna pe tine, n-o s-asculte ce-i zici. Trebuie să-l mai iei la-mbrânceală. Din păcate, unii oameni nu-nțeleg decât cu bătaia.

De ce crezi c-a vrut tipa aia să te bată?
Cred că pentru ea a fost o chestie de statut. Dacă se uită una ciudat la ea, iar despre ea se știe că-i o dură, n-are cum să se facă de râs. Trebuie să-și dovedească dominația, să confirme reputația de dură, aproape ca un animal.

Salut, Pasquale. Ce s-a-ntâmplat data trecută când te-ai bătut?
Pasquale: Eu sunt din Archway, pe la giratoriul ăla din nordul Londrei. La un bar de-acolo din giratoriu aveau seară de drum 'n' bass vinerea. Eram acolo cu o grămadă de oameni, iar tovarășul nostru Shawn se dusese să se plimbe și se-ntorsese. Shawn se băga numai în căcaturi. Odată s-a curentat de la un cablu, când mergea pe acoperișul trenului și-a supraviețuit. Atunci, când s-a rătăcit, s-a-ntâmplat să enerveze un grup de tipi est-europeni, super masivi. Erau vreo 8 sau 10. Noi nu știam de fază, deci am avut o surpriză când au venit ăștia în fugă de peste drum, au sărit peste gard și-au început să dea în noi la-ntâmplare.

Și dup-aia ce s-a întâmplat?
Shawn a-nceput să-i pună pe-ăia jos. Am văzut când și-a luat o sticlă-n cap, dar cred că el nici n-a observat. Celălalt tovarăș al meu, Will, și-ăsta cam războinic, era în cârje, făcuse de curând un accident cu scuterul. A-nceput și-ăsta să dea cu cârjele în stânga și-n dreapta. Toată lumea sărise la pumni.

Și tu ce făceai?
Eu îmi amintesc că i-am dat unuia un pumn și l-am pus jos. N-am apucat să mă dau mare campion cu centură, că m-a pus și pe mine cineva jos. Înainte s-apuce ăsta care mă pusese jos să-mi care șuturi, l-a pus și pe el altcineva jos.

Ce-ai simțit atunci, când erai prins la grămadă?
Nu mi-era frică. Furie și adrenalină, dar, în mod dubios, mă și distram.

Cum s-a terminat?
I-am bătut până i-am gonit din giratoriu și-atunci am început să urlăm unii la alții peste drum. Ăștia au aruncat cu o sticlă mare de Smirnoff, l-au nimerit pe tovarășul meu Mike în ochi și l-au pus jos. De-acolo am luat-o de la capăt, dar de data asta, ne-am întins în tot Archway-ul. Will, în cârje, i-a alergat pe câțiva dintre ei în sus pe Highgate Hill, cu frații lui. Eu și alți câțiva i-am alergat pe unii pe drumul paralel Archway-ului, unde a tras poliția pe dreapta, au sărit polițiștii din mașină și i-au pus jos pe tovarășul meu și pe unul de-al lor. Mike și-a revenit cu contuzii, chior de-un ochi, cu cioburi de sticlă în el și super furios. L-au arestat când se ducea după tipul ăla. În cele din urmă, a trebuit să se opereze la ochi și a făcut pușcărie pentru vătămare corporală.

Cum te-ai simțit după aia?
Am fost mândru că ne-am apărat zona, cred. Când ești mic, ai mândria asta prostească, că ești de nu-știu-unde. Dar, la urma urmei, m-am simțit destul de pustiit și-ngrijorat pentru tovarășul meu.

Te-a făcut mai predispus sau, din contră, mai puțin predispus să te mai bați pe viitor?
Clar o vreme nu m-am mai băgat în altercații, dar au mai fost câteva și pe unii dintre noi i-au mai băgat la școala de corecție, înainte să ne facem oameni mari și să ne îndepărtăm încet de de-ăștia alde Shawn. M-aș apăra oricând dacă n-am de ales, dar, pe măsură ce te faci mare și te-ndepărtezi de anumite grupuri și anumiți oameni, nu mai ai deloc de a face cu genul ăsta de situație.

Azi cum ai reacționa la o fază de-asta?
Și eu mă-ntreb cum aș reacționa. N-a mai avut loc niciun incident de genul ăsta din perioada aia și-acum Londra s-a schimbat, în general. Când crești, nu mai ții atât de mult la mândrie. Dacă e ceva, mai degrabă ești mândru că nu te-ai băgat.

Povestește-mi cum a fost ultima dată când te-ai bătut.
Jan: Era acum vreo doi ani. Era dimineața devreme, vineri sau sâmbătă după ce ieșisem în oraș și clar ne-am luat doar de la alcool și de la muzica de căcat de la Cafe de Paris. După ce s-a-nchis clubul, am ieșit de-acolo cu vreo cinci amici, veseli și fără chef de probleme. A venit unu' la noi și l-a-ntrebat pe amicul meu dacă avusese o seară bună, la care amicul meu îi zice: „Da, frate, mersi". Ăsta-l întreabă din nou: „Sigur?" Apoi îi dă ușor o pălmuță peste față amicului meu și zice: „Bun, bun, seară bună, bro" și dă să plece.

Ai avut senzația că se pornește ceva?
Da, clar am avut senzația că o să se-ntâmple ceva. Ăsta s-a întors din nou și i-a zis amicului meu să sugă pula și l-a făcut refugiat. Poate din cauza culorii pielii lui, care seamănă cu a mea. E născut în Anglia, dar din familie de spanioli. Apoi i-a tras un pumn, fără să-l fi provocat nimeni și, până să mă dumiresc eu ce se-ntâmplă, eram doi contra vreo cinci, pe care nici nu-i știam, care erau cu tipul ăsta. Ne-am împins destul de tare vreo câteva secunde, până să ne prindă din urmă ceilalți amici ai mei și să se transforme totul într-un mare scandal.

Erau și polițiști sau bodyguarzi prin zonă?
Bodyguarzii de la intrare nu s-au băgat la-nceput. I-am auzit vag că urlau că e poliția pe drum. Eu n-am pățit mare lucru, dar unul dintre amicii mei și-a luat un șut în cap cât a zăcut pe jos. Apoi s-au băgat și bodyguarzii, destul de calmi, și ne-au imobilizat până a venit poliția. Amicul meu a urlat la polițiști că-s niște bulangii rasiști și-a ajuns la secție în Charing Cross. Noi toți ceilalți ne-am dus acasă.

Cum te-a afectat chestia asta?
Ca să fiu sincer, acum cred că mi-e mai frică de bătăi pe stradă. Am mai fost implicat în situații de genul ăsta, în care cineva pare că o caută cu lumânarea. În general, încerc să nu mă bag și-am reușit chiar să-mi cer și scuze, deși nu mi se părea că greșisem cu ceva.

Crezi că oamenii se bat fiindcă n-au alt lucru mai bun pe care să-și verse energia negativă?
Posibil, dar cred că mulți prind o tonă de curaj când se-mbată și poate vor să se dea mari în fața amicilor lor sau a fetelor. În cazul ăsta, habar n-am ce-a fost, fiindcă niciunul dintre noi nu spusese nimic să provoace bătaia. Dar poate omul voia să demonstreze ceva. Poate avusese o zi nasoală sau poate asta pățește de la alcool de fiecare dată când iese-n oraș.

Crezi că Marea Britanie are o problemă în general cu bătăile?
Sută la sută. Momentan sunt plecat din țară și văd niște comportamente absolut șocante la englezii beți, care fac scandal. Dar se-aplică și la australieni și la neozeelandezi. Și lumea de pe-aici bea, dar par să se simtă mult mai bine până la finalul serii și să plece acasă veseli. Am senzația că, în cultura noastră, dacă nu sfârșesc seara cu o fată sau nu dau de droguri, mulți apelează la bătaie ca la ultima soluție.

Mersi, Jan.

Ce s-a întâmplat ultima dată când te-ai bătut pe stradă?
Becky: Cred c-aveam vreo 17 ani, eram anul întâi la facultate. Era vară și eram mai mulți, un grup, în parc, beam și ne spărgeam. Mai era un grup de la altă facultate din oraș, deci din start a fost râcă între noi.

Cum s-a petrecut totul?
Era o tipă care făcea o grămadă de zgomot și era beată și pusă pe harță. Cred că făceam caterincă de ea pe ascuns, de unde stăteam. Mai trec câteva ore, încep să se amestece cele două grupuri, deci eram aproape un cerc de-ăsta enorm. Numai tipa varză stătea în mijloc și cerșea atenție. Începe să se ia de câteva dintre noi, apoi începe să se ia și de băieți. Cred că i-am zis ceva de genul: „Frate, revino-ți, în pula mea" și pur și simplu a sărit în sus, a venit repede la mine, m-a scuipat în ochi și m-a împins. Așa c-am îmbrâncit-o și eu, apoi ea mi-a tras un pumn în bot. Mi s-a spart buza și-a început să-mi curgă sânge cu găleata.

Și tu ce-ai făcut?
Cred c-am văzut negru în fața ochilor, că nu prea-mi mai aduc aminte ce s-a întâmplat de la faza aia, până când trăgea prietenul meu Jack de mine să mă dau jos de pe ea. Îmi amintesc vag că i-am tras un pumn, dar nu mai țin minte detalii. Cred că i-am spart nasul, pentru că-mi aduc aminte că au chemat salvarea și-a trebuit să plecăm. Toată lumea părea super-impresionată, gen, „Wow, Becky, i-ai spart nasu' lu' una!" Mie mi-era doar rușine.

Pe tipă ai mai văzut-o?
Cred c-am mai văzut-o o singură dată. Am avut noroc, ținând cont că mergeam în fiecare zi în același parc după cursuri. Mi-era super frică să nu dau peste ea, sincer.

De ce?
Ea nu mă speria, dar cred că mi-era cam frică de tovarășii ei, sau parcă o ardea cu o gașcă mai dubioasă. Fetele te bagă-n sperieți câteodată.

Mie-mi spui. Te-a schimbat în vreun fel incidentul ăsta?
Emoțional, am fost destul de zguduită imediat după. Faptul că pusese stăpânire pe mine sentimentul ăsta dubios și că ajunsesem să-i sparg uneia fața și că nu prea-mi aminteam ce se-ntâmplase mă îngrozea, în secret. În plus, îmi plăcea de-un tip de la mine din grup, așa că a fost super umilitor c-am făcut așa ceva în fața lui. În perioada aia, băieților le era și-așa destul de frică de mine.

Și pe termen lung?
Cred că atunci când eram mai mică îmi cam plăcea s-o ard cu oameni care se bat, să fac și eu nițel scandal și să demonstrez că pot. Dar dup-aia, când am știut că mă descurc, dacă e cazul, n-am mai vrut s-o iau razna și să-mi ies din fire în halul ăsta.

Crezi că tipii și tipele se bat din motive diferite sau sunt cam aceleași?
Cred că tipii, cât cresc, au de-a face cu mult mai multe bătăi, intenționat sau nu. Poate, pentru ei, faptul că-s în stare să se descurce și să se apere e mai strâns legat de identitatea lor masculină. Eu una m-am simțit complet lipsită de feminitate și mi-a fost rușine că sărisem la bătaie. Nu-s o pisicuță și clar pot să fiu și tare-n gură, dar mi s-a părut că ce-am făcut se bate cap în cap cu ideea de sexualitate feminină pe care-ncercam s-o afișez în fața tipului de care-mi plăcea.

Până la urmă, ai fost cu el?
No.

Îmi pare rău s-aud asta. Mersi, Becky.

VICE: Zi-mi cum a fost ultima dată când te-ai bătut.
Rupert: Eram la Aldeburgh, în Suffolk. Amicul meu s-a luat la harță cu un tip mult mai mic și m-am băgat și i-am cerut tipului să nu se bage. Mi-a tras una, așa că am dat și eu înapoi. Habar n-aveam că pe el îl așteptau șase tovarăși după colț. M-au înconjurat și-au început să-mi care șuturi în față și-n coaste. Unul avea bocanci Timberland și m-a nimerit fix în gură, mi-a scos un dinte cu tot cu măsea.

Au.
Nu sună prea bine, nu?

S-a implicat și poliția?
A sunat cineva la poliție și-i știau pe ăștia din gașca respectivă. Se foloseau des de tipul ăsta micuț, Mikey, ca să-nceapă scandalul, apoi ei se ascundeau și veneau și băteau măr fix pe cine aveau ei chef. Erau din oraș. La poliție n-am putut să depun plângere, fiindcă ăsta a zis că eu am dat primul. N-am primit nicio despăgubire și m-am mai ales și cu un dinte fals.

Cât te-a costat dintele nou?
Am dat 800 de lire pe pivot.

Cum te-ai simțit în timpul bătăii?
Îmi aduc aminte că ăsta mi-a dat mai întâi la coaie și-am profitat de ocazie să dau și eu înapoi. La-nceput părea c-o să câștig, deci mă simțeam super bine, probabil. Dar apoi îmi aduc aminte clar că mi s-a făcut frică rău când m-am trezit înconjurat de toți prietenii lui, care mă luaseră la șuturi. A fost destul de traumatizant când mi-a scos dintele. E nasol când pierzi ceva ce știi că n-o să mai recuperezi niciodată.

Ți-a afectat încrederea în tine?
N-aș zice, dar clar mi-a schimbat perspectiva asupra bătăilor. Acum cred că mereu ai cum să ieși dintr-o situație din asta cu vorba bună, chiar dacă asta-nseamnă să-ți ceri scuze când nu e vina ta, sau pur și simplu să pleci. Evident, se mai întâmplă și chestii pe care n-ai cum să le controlezi. Se iau amicii tăi la bătaie și trebuie să sari pentru ei. Dar în situații de genul ăsta, încerc să deamorsez conflictul, gen să-i bag amicului meu mințile-n cap, ca să nu-nceapă nicio bătaie.

Dacă ți-ai da acum un sfat pentru atunci, care-ar fi?
Situația asta i-a supărat rău pe mama și pe tata, deci aș zice să mă gândesc ce efect au acțiunile mele asupra oamenilor care mă iubesc și pe care-i iubesc.

Hai, să trăiești, Rupert.

Traducere: Ioana Pelehatăi

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre bătaie:
Cum erau bătăile hardcore între moldoveni și ruși, din anii '80
Întrebarea zilei: Care e cea mai mare bătaie pe care ai luat-o?
Am vorbit cu o luptătoare MMA despre steroizi