Cum mai stăm cu pacea mondială #10

În timp ce restul aţi salivat săptămânile astea după cracii lungi ai lui Usain Bolt şi aţi râs de freza dubioasă a primarului Londrei, eu am analizat modurile prin care spiritul olimpic a dat greş pe plan mondial. Aşadar, acum că aţi văzut la ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice  cum cinci femei se pot ofili înainte să ajungă la menopauză, puteţi să aflaţi de la mine cum mai stăm cu Olimpiada Urii. Vă promit că nu va fi distractiv.

Săptămâna trecută am aniversat un an de la revoltele din Londra şi mulţi speculau că vor reporni, dar lucrurile au rămas calme. În schimb francezii au preluat torţa revoltelor urbane şi mai mult de o sută de puşti au făcut ravagii prin oraşul Amiens. Actele de violenţă, care s-au petrecut într-un cartier rezidenţial de imigranţi, au pornit după ce câţiva localnici s-au săturat de controalele exagerat de dese realizate de poliţia locală în trafic. Pe la nouă seara protestatarii au demonstrat un acut simţ al ironiei târând oameni afară din maşinile lor, furându-le şi dându-le foc. Ei au dat foc şi la o şcoală şi au tras în poliţişti. Au fost răniţi 16 poliţişti, dar nu a fost arestat nimeni. Totuşi conflictul s-a oprit singur pe la patru dimineaţa.

Revoltele acestea amintesc de luptele din strada care au cuprins oraşele franceze prin 2005 cam din aceleaşi motive: poliţişti exagerat de invazivi. Totuşi, pentru că este considerată una dintre cele mai periculoase zone din ţară, vor fi aduse noi forţe ale poliţiei acolo. Se pare că noul guvern social-democrat n-a învăţat nimic din greşelile predecesorilor şi a jurat că va pune gheata pe protestatari. Preşedintele francez, Francois Hollande, a spus „Prioritatea noastră este siguranţa naţională, aşa că vom aloca noi resurse Jandarmeriei şi Poliţiei.”

Mii de studenţi şi profesori chilieni au ieşit miercurea trecută în stradă, în oraşul Santiago, pentru a cere educaţie superioară gratuită. Protestul a fost doar unul dintr-o serie lungă care ţine de un an de zile. Manifestaţiile publice de acest tip au fost interzise de guvern care se teme de noi ieşiri violente. Poliţiştii au intervenit pentru a opri hoardele de protestatari cu tunuri cu apă, gaze lacrimogene şi gloanţe de cauciuc. Studenţii şi profesorii au ripostat cu pietre, cocktail-uri Molotov şi câini protestatari – ăia din Grecia erau căţeluşi pe lângă ăştia.

În ciuda faptului că a scăzut mult în popularitate de la începutul protestelor până acum, Preşedintele chilian Sebastian Pinera refuză să discute cu studenţii despre cererile lor, ceea ce va duce inevitabil la noi conflicte de stradă.

Africa de Sud apare pentru prima data la această rubrică în două ipostaze absolut sinistre.

Vinerea trecută sute de locuitori ai unui orăşel de pe lângă Cape Town s-au luptat cu forţele de ordine pentru a protesta împotriva lipsei serviciilor publice din cartierul lor. Ca multe zone din Africa de Sud şi aceasta suferă de lipsă electricităţii sau a apei curente, iar guvernul nu pare preocupat să lege aceste comune de oraş. Au fost arestaţi 62 de protestatari pentru că au pus baricade pe drumul principal către aeroport. Revolte de acest fel sunt destul de obişnuite în Africa de Sud, dar primarul localităţii a acuzat aripa de tineret a partidului de la guvernare, ANC, că s-a folosit de prostest pentru a obţine capital politic. Mi se pare aiurea că primarul ăsta pasează responsabilitatea în timp ce locuitorii lui mor de sete şi sărăcie.

Al doilea incident demn de atenţie din Adrica de Sud a avut loc tot vineri în provincia de nord-vest a statului.  Acolo s-au bătutdouă sindicate rivale de muncitori de la o mină de platină. Membrii Uniunii Naţionale a Minerilor şi cei ai Sindicatului Asociaţiei Minerilor şi a Constructorilor s-au luptat pentru a a avea drepturile exclusive asupra minei şi nouă oameni au murit în urma conflictului. Între morţi s-au aflat şi doi poliţişti care au fost împuşcaţi cu propriile arme de către minerii care i-au capturat. Conform BBC cele două grupări rivale de mineri au în jur de cinci mii de membrii fiecare şi situaţia rămâne volatilă, deoarece, conform posturilor locale de ştiri, ei au blocat accesul presei ca să pregătească noi lupte.

Aleppo, locul unde de două săptămâni se tot dau lupte pe teritoriu a devenit un oraş al coşmarurilor. Cartierele sunt bombardate oră de oră, grămezile de cadavre ocupă străzile şi luptele au forţat mii de oameni să-şi evacueze casele. Norocul rebelilor s-a evaporat după ce au fost forţaţi să se retragă de pe prima linie, în cartierul Salahadin, după ce au rămas fără muniţie cu care să atace avioanele regimului. Deşi Armata de Eliberare Siriană a câştigat mult teren în ultima lună prin asasinarea multor apropiaţi ai preşedintelui Assad şi prin ocuparea multor cartiere din Damasc şi Aleppo ci de la Guardian spun că ei tot n-au nicio şansă de câştig.

În timp ce confruntările terestre cu forţele regimului au fost uşor câştigate de rebeli, ei tot nu se puteau opune superiorităţii forţelor aeriene ale lui Assad. Până săptămâna trecută:

Luni forţele Armatei de Eliberare Siriene au reuşit să doboare un avion MIGal regimului Assad la periferia oraşului Deir Ezzor. Au reuşit să doboare avionul care zbura la o altitudine redusă cu un tun antiaerian. A ajutat mult la ridicarea moralului rebelilor, dar e asta îndeajuns pentru a duce la finalul regimului?

Aşa că după cum vedeţi lumea nu e un loc atât de vessel pe cât muierile care au prezentat Jocurile Olimpice ar vrea să credeţi. Verificaţi rubrica asta şi săptămâna viitoare ca să vedeţi ce progrese am mai făcut cu pacea mondială. Eu prezic că niciunul.