Cum mai stăm cu pacea mondială #4

Se pare că sărbătorirea Jubileului reginei Angliei s-a pus un pic în calea visului nostru de a obține pace mondială săptămâna trecută. Dar nu vă temeți. Săptămâna aceasta a început campionatul Euro 2012 și doar știți că fotbalul a fost dintotdeauna un mod de a aduce oamenii împreună în pace și bună înțelegere, nu?

Greșit. Capii de la UEFA s-au hotărât că e o idee bună să dea competiția Poloniei și Ucrainei, țări atât de renumite pentru huliganism, rasism și anti-semitism, încât până și Marele Sol Campbell a refuzat să meargă acolo ca să nu se întoarcă într-un sicriu. Și, ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns, au mai și băgat Rusia și Polonia în aceeași grupă. Au ieșit scântei? Evident.

De la începerea competiției, au tot izbucnit bătăi prin baruri, dar asta e de așteptat atunci când aduni la un loc grupuri mari de bărbați beți care nu pot comunica unii cu alții. Violențele au atins punctul culminant, totuși, atunci când suporterii ruși i-au atacat pe stewarzi la jocul Rusia contra Cehia din Wroclaw. Atunci, marți în Varșovia, poliția a folosit pulanele ca să-i împrăștie pe suporterii ruși și polonezi. Violențele au erupt după ce 6 000 de suporteri ruși au marșat prin orașpână la stadionul național, sărbătorind independența Rusiei de sub comunism. Având în vedere istoria celor două națiuni, era de ajuns un marșal rușilor prin capitala Poloniei ca să aprindă spiritele localnicilor. Dar când rușii au mai și fluturat steaguri comuniste a fost prea de tot.

Polonezii au atacat marșul, dând naștere la scene furioase de violență. Cam așa unește sportul oamenii din toată lumea. Polonezii au râs mai bine la urmă, când au și reușit să scoată un egal cu Rusia (care era de așteptat să câștige ușor) printr-un gol minune a lui Blaszczykowski.

Malinezii n-au timp să respire liniștiți anul ăsta. Întâi au avut parte de o secetă care a ras toată țara. Apoi seceta s-a înrăutățit. Apoi o ceată de rebeli tuaregi cunoscuți sub numele de MNLA au început să le atace bazele militare și orașele din nord, înarmați cu arme din timpul conflictului libian. Pe lângă asta, au ieșit din Cupa Națiunilor Africane în semi-finale. Imediat după, un grup de soldați furioși conduși de căpitanul Amadou Sanogo a pus la cale o lovitură de stat în martie. Nu le-a plăcut încercarea ezitantă a guvernului de a combate rebelii, ceea ce a dus la sancțiuni din partea blocului regional ECOWAS. Lovitura de stat nu a dat rezultate, căci rebelii s-au aliat cu Ansar al Dine, militanți islamici conectați cu al-Qaeda din Maghreb. Apoi au sărbătorit uniunea nefericită strângând legăturile cu părțile nordice din Mali.

În orice caz, săptămâna aceasta, pactul MNLA cu Ansar al Dine aproape că s-a năruit când cele două grupări s-au luptat între ele în orașul Kidal. Aprinși de protestele împotriva implementării legii Sharia, mulți luptători MNLA sunt supărați din cauza intențiilor lui Ansar din nord șI sunt îngrijorați că comunitatea internațională va scoate armele la înaintare dacă Ansar va transforma zona într-un stat Sharia. Instabilitatea constantă din Mali ar putea avea repercusiuni incredibil de periculoase pentru regiunea sfâșiată deja de lupte șI e în interesul Occidentului să se asigure că pacea în zonă va fi restabilită șI că regiunile lovite de secetă vor primi ajutoare.

Ciocniri violente au avut loc șI în capitala Santiago între protestatarii anti-Pinochet șI poliție. Generalul Pinochet a condus o lovitură de stat în 1973 șI a condus țara până în 1990. Guvernarea lui s-a caracterizat prin brutalitate, cel puțin 3 000 de persoane pierzându-și viața din cauza forțelor guvernului și mulți alții fiind închiși, torturați sau exilați. Ciocnirile au izbucnit în urma unui film care-l lăuda pe Pinochet și care sugera că guvernarea lui a fost pătată de către presă cu minciuni. Chestia asta a stârnit furia victimelor regimului său. Singurul lucru bun din altercația asta a fost apariția câinilor chilieni de revoltă, similari cu Lukanikos șI prietenii săi din Grecia. Până și animalele se revoltă împotriva ordinii lumii. Mi-ar plăcea să văd o legiune de bursuci federali luptând împotriva vânătorii.

Înte timp, luptele sunt în toi și în Siria. Armata Siriană Liberă a lansat un atac-surpriză foarte bine coordonat asupra clădirilor și forțelor guvernului în capitala Damasc. Cum violențele s-au extins și în capitală și în orașul Latakia, mulți cred că conflictul a devenit război civil. Rebelii nu sunt însă de acord, pentru că asta ar însemna ca ambele părți să lupte în termeni de egalitate. Or asta e clar că nu se întâmplă.

Misiunea Națiunilor Unite merge din ce în ce mai prost. E evident că prezența lor în zonă nu oprește regimul să comită masacre, iar acum nici nu mai au voie să viziteze zonele masacrelor și orașele aflate sub asediu.

Încheiem rezumatul violențelor de săptămâna aceasta cu Burma, o țară cunoscută pentru cel mai lung război civil șI una dintre cele mai brutale represiuni. Totuși, de curând, violențele au izbucnit în Burma din cauza diviziunilor etnice. Minoritatea musulmană Rakhine a fost atacată de majoritatea budistă. Ceea ce e ciudat, având în vedere că budiștii n-au voie să facă rău nici măcar unei muște dacă vor să atingă iluminarea. Bănuiesc că lui Buddha nu i se pare chiar așa de rău să omori musulmani cu maceta.

În fine, conflictul a izbucnit după ce trei femei budiste au fost violate de către bărbațI musulmani, în statul vestic Arakan pe 28 mai. O săptămână mai târziu, un autobuz cu musulmani a fost atacat de budiști șI zece pasageri au murit. De atunci au existat constant ciocniri între cele două grupări, în urma cărora au murit sute de oameni șI au ars multe sate. DeșI armata a declarat stare de asediu, violențele au continuat. Unii musulmani susțin că au fost împușcați. Așa că data viitoare când vă vine să bateți un budist, gândiți-vă de două ori.

Reveniți săptămâna viitoare să aflați dacă vom trăi într-un dezastru nuclear sau într-un paradis pașnic.

Cum mai stăm cu pacea mondială

Cum mai stăm cu pacea mondială #2

Cum mai stăm cu pacea mondială #3

Traducere: Oana Maria Zaharia