Cum reacţionează parlamentarii când îi întrebi de Roşia Montană

Am fost ieri la la întâlnirea deputaţilor din sectorul 6 de la Teatrul Masca cu cetăţenii care se opun exploatării de la Roşia Montană, în cadrul programului „Contactează-ți parlamentarul”. Am fost surprins să văd o dezbatere reală şi nu un eveniment tern în care ambele părţi îşi spun poezia şi pe urmă pleacă acasă, cum vedeam de obicei la genul ăsta de consultări publice.

În sectorul 6 colegiile sunt împărţite destul de variat între partide, ceea ce a fost bine, c-am văzut și poziţiile lor. La eveniment au venit Mihai Sturzu ( PSD), Corneliu Dobriţoiu (Ministrul Apărării, PNL), Damian Florea (PC) şi Ion Mihăilescu (PSD). Discuţia moderată de jurnalistul Vlad Stoicescu a luat forma unor expozee realizate de cei care luptă pentru salvarea localităţii  din punct de vedere istoric, social, economic, ecologic și geologic, pe care le mai întrerupeau parlamentarii din când în când. Prezentările au fost axate pe date exacte, fără mizerii sentimentaliste, ceea ce mi se pare lucru rar în ultima vreme. Cam aceeaşi părere cred c-au avut-o şi politicienii care au fost cam depăşiţi de situaţie. Apoi au urmat declaraţiile parlamentarilor, pe care publicul nu le înghiţea deloc uşor. Mi-a plăcut că n-a fost ca la o conferinţă de presă. De fiecare dată când un politician scuipa un clişeu sau un truism prin care trăgea de timp, un om din sector izbucnea în râs sau îl atenţiona c-ar trebui să vorbească la subiect. Ce m-a amuzat este că, inițial toţi au spus că vor vota împotriva proiectului, dar aproape fiecare şi-a nuanţat poziţia de-a lungul discuţiei.

Mi se pare important pentru perioada care vine, să observăm metodele prin care parlamentarii evită să-şi asume responsabilitatea pentru un proiect pe care l-au girat cu toţii la un moment dat, din 1997 de când a început afacerea exploatării până astăzi. Aşa că le-am pregătit câteva sfaturi parlamentarilor, pe baza umilei mele pregătiri în Ştiinţele Comunicării.

VICTIMIZAREA NU MERGE, DACĂ ÎNCERCI SĂ PARI COOL ÎN ACELAŞI TIMP

Când am ajuns acolo, PSD-istul Mihai Sturzu (da, tipul ăla de la HI-Q) ţinea un discurs din picioare, dovadă că nu poţi să elimini cântăreţul din politician aşa uşor. El s-a plâns că nu au venit şi cei care susţin proiectul și care au nevoie de locurile de muncă. Apoi a vrut să atragă simpatia publicului turnându-şi puţină cenuşă-n cap: „Credeţi că mi-a fost uşor să îndur atâtea înjurături pentru că susţin proiectul? Pe soră-mea era s-o bată unul din cauza asta.”

Nu-i aşa că simţi cum ţi se mijeşte o lacrimă, mai ales după ce te gândeşti că activiştii pentru Roşia Montană au tot fost îmbrânciţi, scuipaţi, ameninţaţi şi înjuraţi, cumi s-a întâmplat colegei noastre Oana Moisil? După toată peroraţia lui lacrimogenă, o bătrână din tribune i-a tăiat macaroana cu ceva mai simplu ca orice argument logic: „Domnule Sturzu, eu m-am îmbrăcat frumos din respect pentru dumneavoastră. Dumneavoastră de ce-aţi venit în tricou?" Restul e tăcere.

„E VINA ALTORA” MERGE CA SCUZĂ DOAR CÂND NU POATE DOVEDI NIMENI CĂ E ŞI VINA TA

Liberalul Cornelul Dobrițoiu a fost singurul ministru prezent. Dintre cei prezenți era cel mai legat de actuala guvernare, deşi n-ai fi zis asta după cum a vorbit. După ce a spus că partidul său este împotriva exploatării, s-a făcut că nu aude întrebările despre actualul Ministru al Culturii, care este tot liberal şi care nu pare foarte convins că monumentele istorice din Alba sunt un motiv să oprim o operaţiune cu cianură. În schimb a dat-o cu dume tipice de pasare a responsabilităţii: „Proiectul nu s-a discutat în cadrul USL”, „Nu ne-am înţeles cu colegii de guvernare”, „E imposibil să reformăm funcţionarii publici din cauza guvernărilor precedente”. Până la urmă a conchis că e bine să stăm calmi, că „un ministru nu semnează ca primarul” şi că sigur vor înţelege şi colegii lui situaţia. În caz că n-au mers toate astea, un compliment poate salvează situaţia: „Foarte clare prezentările şi întrebarile. Vă mulţumesc pentru ele”.

DACĂ DEZINFORMAREA NU MERGE, NU DA VINA PE PROPRIA-ŢI IGNORANŢĂ

Deşi am văzut că pe net circulă multă propagandă cum că PNL ar fi anti-proiect, Horia Mironescu a dat-o rmgc-ist din start: „Statul nu-şi permite să NU facă această exploatare". Când activiştii îi prezentau situaţia de mediu de la Roşia, el le anula spusele cu un „e o mare poluare istorică acolo deja”. Au încercat să-i prezinte statistici şi rapoarte, dar nici aici nu i-a convenit: „Noi ne referim la situaţia actuală, nu la date”. După ce-a văzut că oamenii strânşi acolo puneau presiune pe el şi cifrele activiştilor erau mai corecte ca ale lui, s-a sucit 180 de grade: „Se încearcă legiferarea unui caz particular”, „Nu ştiam datele tehnice până acum”, „Sunt nişte argumente şi adevărari în favoarea respingerii proiectului”. Când oamenii l-au pus la perete că nu se poate dezice atât de uşor de situaţie acum că proiectul a ajuns în faza asta, el a apelat la ultima soluţie, speranţa de mai bine: „E bine c-a ajuns legea în Parlament. E imposibil ca conştiinţa să nu conteze în votul colegilor din comisie."

VERTICALITATEA E MIŞTO, CÂND NU ŢI-O FREACĂ NIMENI ÎN FAŢĂ

Conservatorul Damian Florea a ieşit din punctul meu de vedere cel mai bine de la consultare. În loc să răspundă la expozeul activiştilor, a încheiat orice discuţie pe seama lui printr-o declaraţie: „Din start vă răspund că voi vota nu în cazul proiectului de lege. Eu sunt de mult timp împotriva proiectului şi nu mă pot suci acum”. Superb, nu? Ce să-i mai zici? Poate să-i spui că partidul lui şi televiziunea susţinută de conducătorul real al acestuia sunt unii dintre cei mai puternici susţinători ai proiectului şi probabil a fost responsabilă de cele mai grave manipulări din acest caz, că nu degeaba urlă ăia în stradă „Să vină presa, să-i scoatem lesa”. Da, în contextul ăsta şi pe mine mă lasă rece discursul lui.

DEGEABA LE ZICI UNORA CĂ EŞTI DE ACORD CU EI CA SĂ-I CALMEZI, DACĂ EŞTI AMBIGUU LA FINALIZARE

Al doilea pesedist prezent, Ion Mihăilescu, a văzut care au fost reacţiile oamenilor la spusele colegilor, aşa c-a dat-o din start că nici el nu votează pentru că „nu este exact în regulă legea şi nu se poate face o lege pentru o companie”. Apoi a încercat să ne convingă că şi el e un fel de militant pentru cauze nobile, pentru că a sărit barca din PD în PSD când cei dintâi voiau să scadă pensiile şi salariile cu 25%, că nu putea să suporte o astfel de nedreptate. Mi se pare că e ca şi cum aş zice că am militat pentru Roşia Montană, pentru că i-am cerut shaormistului de la Dristor să-mi pună mai multe roşii în loc de ceapă în lipie. După ce a văzut că oamenii se calmaseră şi consultarea era pe terminate, a dat cu mucii în fasole pe ultima sută de metri: „Să ştiţi că eu am contul plin de mail-uri cu Roşia Montană. Sunt ceva de genul șase sute contra proiectului. Dar mai sunt ase sute și pro exploatare.” Cât despre colegii lui: „Aştept să primesc raportul vostru ca să-l prezint colegilor.”  Una dintre activiste i-a răspuns superb: „Vi l-am trimis de mult, e o mapă cu el în cutia poştală a fiecărui parlamentar.”

Mi-e greu să zic că se poate trage cu adevărat vreo concluzie după discuţiile astea. Punctul pozitiv e că într-un fel sau altul toţi au recunoscut că proiectul de lege este neconstituţional, dar în acelaşi timp nu ştiu câtă încredere poţi să ai ca ei o să bage bila neagră-n urnă, dacă votul va fi secret.

Citește și:
Aurul nu se exploatează doar cu cianură
Cum a fost la protestele Roșia Montană din afara României
Operațiunile cu cianură nu înseamnă minerit
Opriţi troleul pentru Roşia Montană

Plus restul articolelor Goana după aur - varianta românească