FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Ghid de fapte bune: Cum rezolvi o inundație și faci rost de-o icoană

Am rezolvat situația rapid și eficient, și-am să scriu aici cum, și pentru cine nu își cumpără revista „Casa și grădina”.
Ioana Moldoveanu
Bucharest, RO

Deasupra mea locuiește un vecin de 80 de ani, adus de spate, care nu aude și nu vede bine. Nu am știut niciodată cum îl cheamă, mereu i-am zis „vecinul cu câinele”, un cocker spaniol la fel de bătrân ca el.

Acum cinci ani când m-am mutat în bloc, nu dormeam noaptea din cauza unui zgomot infernal care venea de deasupra, de pe holul dintre baie și dormitor. Era congelatorul lui Polar vechi de 36 de ani, pe care-l folosea iarna, ca să nu fie nevoit să iasă din casă. Om bun ce sunt, am zis să nu fac scandal să scape de hardughie și-am dat un anunț în firma-n care lucram, ca să-i fac rost de-un congelator gratis mai nou. Ceea ce am reușit, dar când l-am sunat să-i spun, nevasta lui a urlat la mine: „Eu nu primesc de pomană!”. Așa că am rezolvat problema într-o dimineață, pe când își plimba câinele. Cu o noapte înainte mă trezisem în miezul nopții și de disperare, după două săptămâni de nesomn, îi bătusem cu coada măturii în tavan și strigasem la el de pe balcon: „Vecine!”. Fără nicun efect, desigur. De-asta plângeam nervos când i-am spus: „Amenda pentru tulburarea liniștii publice prin aparate casnice este între 80 și 8 000 de lei.” Din seara aia n-am mai auzit niciun zgomot.

Publicitate

Anul următor, m-a inundat după ce a uitat apa curgând. M-a lăsat cu o pată mare în mijlocul tavanului sufrageriei și voia să zugrăvească doar în acel loc. M-am lipsit, oricum avea un ochi bandajat și-i murise soția de 40 de zile. Era mai important parastasul, deși știam bine că nevestei nu-i plăcea pomana.

Ieri am ajuns acasă de la serviciu cu două ore mai devreme. Fix la țanc, exact când începuse să picure din nou din tavanul sufrageriei. Dar am rezolvat situația rapid și eficient, și-am să scriu aici cum, și pentru cine nu își cumpără revista „Casa și grădina”.

1. Atenționează isteric inculpatul

Inundația se contura în două locuri. Petele vechi se mixau cu cele noi. Ceiling art live interactiv, pentru că picura. De ajuns ca să-i sun la sonerie isteric. Credeam ca doarme, dar mi-a deschis în boxeri, în maieu și-n șosete, cu un ochi acoperit de cataractă și aplecat de spate aproape de 90 de grade. Mi-a zis: „Gata, gata acum, scuza-ma!” și mi-a închis ușa.

2. Ia problema în mâinile tale

Nu m-am lăsat. M-am înarmat cu fărașul personal, am pus pe mine un tricou pe care scria „I love Apuseni” și i-am bătut din nou la ușă. Bine c-am făcut asta, că tocmai îl luase cu amețeală. Speriată să nu moară, i-am zis să stea, că strâng eu. Singura problemă a fost că, totul în jur era la fel de îmbâcsit ca în emisiunea aia proastă de la tv, Curat-Murdar.

3. Intră curajos în bârlog

Asta am gasit când am dat fotoliul la o parte. Păianjenul cât palma n-am apucat să-l pozez, că eram mai preocupată să mă salvez.

Publicitate

Asta scria deasupra chiuvetei. A se observa culoarea foii care arată că inundația este un obicei vechi și pluralul verbului care arată că e un obicei de familie.

4. Cere o a doua opinie

După 30 de minute de forjat apă constant cu fărașul la găleată, când m-am întors acasa, petele alea mici din primele poze erau de zece ori mai mari și continua să plouă. M-am panicat. Am sunat administratorul, care a sunat alt vecin și deodată aveam în sufragerie patru oameni care confirmau: „Da. Îi plouă în casă”.

Administratorul mi-a explicat că n-am ce să fac, decât să aștept ca apa infiltrată în parchetul vecinului cu cățelul să se scurgă prin tavanul meu. Eu când aud cuvântul „infiltrat”, mă gandesc automat la SRI, oricât de stupidă ar fi situația. Administratora mi-a explicat însă, cum se rezolvă treaba cu infiltrații: iei mopul, îi pui în cap un ziar și tamponezi cu el, ca să absoarbă apa. Singurul ziar pe care-l aveam în casă era Dilema Veche.

5. Bucură-te de roadele muncii tale

Cum tamponam eu tavanul, mi-a bătut la ușă vecinul cu câinele. Se îmbrăcase la cămașă și mă jur că îi străluceau ochii albaștri, dintre care unul acoperit de cataractă. Mi-a dat acest cadou: o ciocolată, un spray Impuls și o icoană.

Close-up pe icoană. Mi-a spus: „Asta e făcută de un pictor. Dar eu n-am unde s-o pun, deși e foarte frumoasă.” I-am țipat „Multumesc”, cât am putut de tare, ca să fiu sigură că aude și m-am gândit că arta asta psihedelică va fi perfectă ca să acopăr crucifixul făcut de inundație pe tavan.

Citește și:
Social media la bloc
Bara de covoare