Cum să intimidezi oamenii

A început la locul de joacă, cu bătăușul ăla transpirat care insulta toți copiii. Ani mai târziu, intimidarea continuă: pe aleea nepotrivită la o oră nepotrivită noaptea, la interviuri pentru job, pe stadion, în bar – mereu dai peste câte un dobitoc impozant a cărui personalitate e musculatura și care încearcă să te facă să te simți jenat de viața ta. Lista ta deteriorată de reacții proaste nici nu se lipesc de șoricul lui gros; sau, mai rău, faptul că cineva îndrăznește să-l înfrunte îl înfurie de-i ies ochii din cap.

E timpul să scoți cărțile bune pe masă și să-l obligi pe clovnul ăsta să se retragă umilit. Vei câștiga lupta asta fără să fie nevoie să dai un singur pumn. Sau vei fi bătut în fața multor oameni și vei ajunge la spital.

Evident, prima opțiune e cea preferabilă: el e obligat să dea înapoi, iar tu îți păstrezi toți dinții. Dar nu toată lumea are talentul natural de a-i intimida pe alții, așa că am cerut sfaturi de la un grup de indivizi experți în intimidarea dobitocilor bătăuși.

VICE nu promovează utilizarea violenței sau activitățile ilegale și nici nu vă sfătuim să vă puneți într-o situație periculoasă.

Citiți mai jos ponturi de intimidare de la:

UN GANGSTER
UN DETECTIV ÎN OMUCIDERI ȘI NEGOCIATOR DE OSTATICI
UN BODYGUARD ȘI FOST ULTRAS
UN PAZNIC DE SUPERMARKET
UN DEALER DE DROGURI
UN TRAVESTIT

Jimmy Tippet Jr. (dreapta) cu Dave Courtney (stânga) și Jimmy Tippett Sr. (centru)

GANGSTERUL

Membrul familiei de infractori JIMMY TIPPET JR se numără printre cei mai notorii răufăcători din Marea Britanie, cel puțin printre colegii lui de pahar. Tatăl lui, Jimmy Tippet Sr., a fost supranumit „Guvernatorul din Lewisham" între anii '60 și '80 și a fost prieten bun cu unul dintre gemenii Kray. Jimmy Jr. a ieșit din închisoare anul trecut după ce și-a executat pedeapsa primită pentru un jaf de bijuterii în valoare de 250 000 de lire și în prezent se ține departe de arme, bani, droguri și infracțiunile care i-au caracterizat viața până acum.

Știți ce-i intimidează pe oameni? Când ești foarte amabil. Dacă vreau să intimidez pe cineva, sunt amabil cu el până la cer, pentru că dacă mă port oribil, nu funcționează. Îmi vine să râd de oamenii care urlă și răcnesc amenințări: „Te împușc, fraiere! Îți rup picioarele!" Încerc să fiu cât mai șarmant și amabil. După care persoan respectivă se duce acasă, mă caută pe Google și vede toate porcăriile pe care le-am făcut.

Când eram adolescent, eram nesuferit, rău ca dracu'. Băgam cuțitu' în cineva fără să clipesc. Dacă voiam să intimidez pe cineva, aflam care era cel mai mare și mai puternic tip din zona lui și foloseam violența extremă asupra lui ca să le arăt tuturor de ce sunt în stare. Acum n-aș face asta, dar pe vremuri așa o ardeam.

Toate lucrurile nasoale pe care le-am făcut m-au modelat în ceea ce sunt. Am mare încredere în mine, nu mă tem niciodată de nimeni și de nimic. Lasă mușchii, cea mai importantă e încrederea în tine. De asta sunt amabil când sunt într-o belea. Istoria pe care o ai în spate te reprezintă. Le zic oamenilor: „Uite care-i faza. Știi foarte bine cine sunt." Mai degrabă îi explic frumos omului decât să-l ameninț.

Dacă ar trebui să recuperez o sumă mare de bani de la cineva bogat, m-aș întâlni cu omul singur, l-aș scoate la o cafea, aș fi drăguț. Dar undeva în fundal o să fie două matahale înfricoșătoare care stau pur și simplu undeva în spate, cuminți. Omul se duce acasă, se informează despre mine, apoi face legătura cu matahalele și se cacă pe el de frică.

E ca la Tetris – pui cărămizi. Strategia mea a dat mereu rezultate, n-a dat niciodată greș. Viața e un joc. În fiecare zi te trezești, te îmbraci și urci pe o scenă – o platformă – tre' faci tot posibilul să devii tot mai bun.

Eu sunt foarte încăpățânat. Refuz să pierd. Merg până la capăt. Nimeni n-o să mă învingă vreodată. Dacă mă bați cu mâinile goale, mă întorc peste tine cu bâta. Dacă mă bați cu bâta, mă întorc…în fine, acum nu mă mai bag în chestii din astea.

DETECTIVUL ÎN OMUCIDERI ȘI NEGOCIATORUL DE OSTATICI

BOB BRIDGESTOCK a fost un polițist erou care îi convingea pe oameni să nu se arunce de pe clădiri și pe maniaci să nu împuște ostaticii. În timpul celor treizeci de ani de muncă s-a ocupat de 26 de cazuri de crimă și a investigat nenumărate cazuri de răpiri și tortură.

Regula de aur e să-i tratezi pe oameni așa cum ți-ar plăcea să fii tratat și tu. Dar uneori trebuie să preiei controlul. Ești o persoană cu autoritate. Unele persoane n-o să asculte o vorbuliță din ce spui. Fie că au dreptate sau nu, pur și simplu n-o să te asculte. Inițial îți testează reacțiile, să vadă ce-o să faci. O să te retragi? O să rămâi pe poziții? Dacă rămâi pe poziții, înseamnă că le faci probleme. Trebuie să vorbești cu oamenii, dar să fii ferm. În anumite aspecte, discursul e tipic: „Rămâi pe loc, nu face asta, pune arma jos."

Negocierea ostaticilor e un nivel cu totul diferit. În anumite aspecte, dacă cineva amenință că va ucide pe cineva, e asemănător cu cazul în care o persoană amenință că va sări de pe pod sau că-și va băga un cuțit în gât. Am nimerit pe unii cu pieptul gol, legați la cap cu o bandană, aplecați deasupra unei săbii de samurai, care-mi spuneau: „Dacă intri pe ușă, mă arunc în sabie." Le spuneam: „Am o ambulanță afară. Dacă faci chestia asta, o să te doară îngrozitor. S-ar putea să nu mori și dacă faci asta, oricum o să intru. Nu plec nicăieri."

Am fost într-un camion armat cu care am condus până lângă geamul mașinii cuiva. Omul avea o armă de foc și tot urla că o să împuște rezervorul de benzină și o să ne omoare pe toți, inclusiv pe el. Îți vine să renunți, dar nu trebuie s-o faci niciodată. Îi spui: „Nu plec nicăieri, n-o să faci asta. Camionul e armat, deci pe noi nu ne rănești oricum." Până la urmă, cedează.

Din fericire, n-am fost niciodată într-o situație în care să pierd pe cineva – fie că a fost vorba de tentative de suicid sau de răpiri. Nu știu cum m-aș fi descurcat cu remușcările dacă mi s-ar fi întâmplat.

Interogatoriile sunt altceva. Strategia e tăcerea. Liniștea îi face pe oameni să se simtă inconfortabil. Știu pe unii avocați care îi bat pe oameni când încep să vorbească doar ca să le reamintească să tacă.

Ilustrație de Cei Willis

BODYGUARDUL FOST ULTRAS

Bodyguardul și fostul suporter PHIL spune că pur și simplu îi place scandalul. Dar spune că vârsta, rănile și nevoia de a-și păstra jobul l-au învățat cum să iasă dintr-un conflict fără să recurgă la violență.

Trebuie să arăți că ești neînfricat și gata de orice. Acum câțiva ani, când eram în oraș, am întâlnit un tip care avea reputație de dur. Eram pe coca, așa că am început să-i arunc mizerii.

M-am dat la gagică-sa în fața lui și, când s-a ofticat, l-am întrebat ce are de gând să-mi facă. A lăsat-o baltă așa că, ceva mai târziu, când l-am văzut la bar, l-am împins din fața mea, i-am luat băutura și i-am turnat-o pe pantofi. După care m-am postat în fața lui, zâmbind.

A plecat iar și mă simțeam destul de șmecher, până când mi-a rupt un scaun de ceafă în timp ce stăteam la masă. L-au scos bodyguarzii afară înainte să pun mâna pe el, dar am strigat după el că știu unde locuiește.

VICE: În momentul ăsta, am remarcat că tactica lui n-a prea avut succes până la urmă. Dar Phil a insistat că a dovedit că tipul n-avea tupeul să se bată cu el față în față, că de aia l-a atacat pe la spate și că ar trebui să tac din gură și să-l las să termine ce are de zis.

L-am văzut prin oraș câteva săptămâni mai târziu, când nu eram pe droguri. Nu mi-a venit să mă iau iar de el, așa că m-am dus la el și i-am zis să-mi ia o bere. Când mi-a luat-o, i-am spus că eram așa de bucuros că suntem prieteni că-mi venea să-mi dau foc la casă. Șmecheria a funcționat brici.

Când lucrezi ca paznic, trebuie să mergi la sală ca să arăți făcut. E mai bine să pari puternic. Învață și niște tehnici de doborâre la pământ și bate-te de câteva ori înainte, ca să câștigi încredere în tine. Ia niște metamfetamine dacă e nevoie. Nu te teme să invadezi spațiul personal al oamenilor, să-i împingi sau să le stai în cale.

Te ajută și dacă le spui chestii dubioase. De exemplu, dacă unul se ceartă cu tine și ți se bagă-n față, întreabă-l ce zodie e – dar urlă întrebarea la el. După aia întreabă-l în șoaptă cât de mare are pula.

Cine se ocupa de securitate la Lidl în Woolwich prin 2007 făcea treabă bună.

PAZNICUL DE SUPERMARKET

Danny a venit din Nigeria în Anglia cu o viză de student ca să evolueze. Lucrează într-un supermarket într-o zonă săracă și aglomerată din Londra, unde polițiștii au treburi mai importante decât să aresteze hoții de magazine. Supermarketul e cu totul altceva față de conflictele de care avea parte în Lagos, dar după o vreme la job, și-a dat seama că experiențele din Nigeria îi erau folositoare.

Era un tip care venea din când în când, fura câteva chestii și fugea. Într-o zi m-a băgat în belea și nu mi s-a părut deloc amuzant. A băgat câteva chestii în coș – roșii, orez – și o sticlă de whiskey în pantaloni. L-am văzut pe cameră și am ieșit din birou fix când a ajuns la tejghea. Când am ajuns, deja fugise. Toate produsele erau pe tejghea, mai puțin băutura. Managerul a făcut spume de nervi, dar i-am zis: „Lasă, că se-ntoarce el."

A apărut iar peste câteva săptămâni. Aceeași chestie: a dosit niște whiskey. Nici n-am așteptat să ajungă la tejghea. Imediat ce și-a băgat whiskey-ul în pantaloni, am ajuns la el. „Îmi dai încoace sticla aia?" Mi-a zis: „O pun eu pe raft." I-am zis: „Ne, ne, ne. Ai bani să le plătești pe alea pe care le-ai furat până acum?"

L-am luat cu un alt coleg de pază și l-am dus în biroul managerului. L-am percheziționat și avea doar câteva monede la el. L-am întrebat: „Cum o să plătești sticla de whiskey cu monedele astea? O să-ți confisc ceva. Dacă ne dai banii, îți primești înapoi tot ce-am confiscat." I-am zis că-i iau pantofii. Mi-a răspuns sfidător, așa că i-am zis că-mi plac și pantalonii lui, cu tot cu curea. Am vrut să-i iau și șosetele, dar nu erau genul meu. Și le-a scos și l-am întrebat: „Te întorci cu banii?" Mi-a zis că se întoarce într-un minut. Era ianuarie și era frig ca dracu'. I-am zis: „Bun, du-te."

În altă zi a venit un alt tip care fura produse și mai și amenința clienții. L-am prins și l-am dus în birou. L-am întrebat: „Ai bani să plătești?" Evident că n-avea. Când l-am percheziționat, i-am găsit pașaportul și i l-am confiscat. Cred că încă e în biroul managerului. Nu l-am mai văzut pe om în viața mea.

Fotografie de Giorgi Nieberidze

DEALERUL DE DROGURI

Marlon are treizeci și ceva de ani și vinde droguri. Intimidarea face parte din existența lui de zi cu zi încă de când a început să vândă canabis pe malurile canalului Grand Union, în vestul Londrei, prin anii '90.

Dacă ai de-a face cu un golan de pe stradă, e un echilibru de putere. Dar e super ușor să intimidezi pe cineva care deja e vulnerabil pentru că a cumpărat droguri ilegale.

În majoritatea cazurilor, amenințările cu violența sunt de ajuns, nu e nevoie să recurgi la violență. Depinde cine e ținta. Aveam niște vecini care-și băgau nasul în treburile mele, dar i-am rezolvat ușor: le-am zis să-și vadă de treaba lor.

Cu clienții folosesc diverse nivele de intimidare. Primul stadiu e să fii prietenos. Sunt ca o bancă sau un recuperator de datorii. Le dau telefoane și mesaje constant. Asta îi convinge pe toți puștanii din clasa de mijloc să scoată banii. Apoi, dacă asta nu funcționează, îi ameninț cu violența. La asta cedează aproape toți.

Majoritatea oamenilor îngheață atunci când ești violent cu sânge rece. O scatoalcă peste mutră e de ajuns, deja i-ai scos din zona de confort. Viteza și ferocitatea cu care te transformi din prieten în dușman îi ia pe oameni pe nepregătite. Am văzut oameni în toată firea căcați pe ei de frică. Când bat un golan, nu-mi mai greșește niciodată.

Dacă un dealer îmi datorează bani și nu-i are, se va aștepta să-l pocnesc. Dacă cineva fură de la mine, se poate aștepta să-l fac praf în bătaie. Dar asta nici nu se compară cu bătăile cu rivalii din zonă. Aici nu contează atât numărul sau armele, cât reputația, încrederea în tine, ai nevoie de un element de surpriză, asta îi intimidează pe oameni.

Ai putere când oamenii știu că n-o să dai înapoi orice ce-ar fi. Ultima oară când cineva a încercat să se bage pe zona mea să mă intimideze, în câteva ore i-am răpit doi prieteni și i-am împușcate ferestrele casei unei rude. L-am tot lovit pe toate părțile până s-a predat.

Dar intimidarea nu se face doar prin violență. Dacă știi informații personale despre cineva, îl ai la mână lejer. Îl poți amenința că-l dai pe mâna poliției sau a serviciilor de imigrare. E urât, dar așa merg lucrurile.

Secțiune de Max Daly.

TRAVESTITUL

Ziua, MERCEDES BENDS supraveghează muncitori musculoși și păroși; noaptea face parte din scena de travestiți din Brighton și are de-a face cu o grămadă de dobitoci beți. Îi place să folosească o colecție de strategii neutre, nespecifice genului masculin sau feminin, pentru a combate haterii.

Travestiții pot fi înfricoșători ca dracu'. Eu sunt. Nu pot spune că-mi place, dar uneori trebuie să recurg la asta. E ceva dubios tare la o persoană care arată feminin, dar are agresiunea fizică a unui bărbat. Femeile se pricep la tortură mentală, iar bărbații știu să dea cu pumnul. Dacă le combini, obții un efect foarte puternic.

Lucram într-un bar din Brighton care ținea multe petreceri pentru burlaci și burlăcițe. Veneau aici mulți tipi hetero cărora le plăcea să se lege de gay. Când nu eram travestit, mă puteau intimida. Travestiul a fost ca o armură pentru mine.

Și șantierele pot fi locuri foarte agresive. Dar trebuie doar să-ți arăți colții mai mult decât ei. Mulți dintre oamenii care fac munca de jos și vor să facă probleme funcționează destul de simplu. Nu trebuie decât să folosesc un cuvânt din mai multe silabe și i-am intimidat mental.

Cel mai mult contează atitudinea. Eu fac praf pe oricine cu o singură replică. Când m-am angajat ca supraveghetor pe șantier, mulți făceau comentarii pe seama mea, dar le răspundeam fulgerător și îi învingeam cu umorul. Îi făceam pe colegii lor să moară de râs pe seama lor.

Când cineva mă amenință cu violența, ceea ce mi s-a întâmplat des, reacționez imediat. Nu dau niciodată înapoi. „Hai, iubitule. Hai să vedem ce poți. Scoate-o din pantaloni." Se transformă în niște băieței stresați. De exemplu, am avut pe șantier un tip negru și masiv; a trecut prin spatele meu și m-a pipăit pe cur. M-am întors spre el și i-am zis: „N-am fost niciodată cu un negru. Te bagi?"

Am cauzat ditamai scandalurile în crâșme din cauză că oamenii sunt intimidați de sexualitatea mea. Odată, la barul din Brighton, a intrat un tip cu gașca lui de prieteni – aveau petrecerea burlacilor. Viitorul ginerică a ajuns să se dea la mine. Imediat a ieșit scandal. Frate-su s-a enervat că-mi dădea atâta atenție și a început să urle: „Frate-miu nu merge acasă cu un pulărău cu sutien." S-a băgat și barmanul și a început să-i pocnească și am ajuns să mă bat îmbrăcat în rochia mea cea mai frumoasă.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește alte sfaturi de la VICE:

Ghidul VICE de agățat tipe
Cum să mimezi un orgasm: Ghid pentru tipi
Ghidul VICE pentru examene
Ghid de festivaluri pentru cei peste 20 de ani
Ghid pentru cei care merg singuri la concerte