Cum sa te comporţi într-un club

Josh Baines iubește muzica dance, dar urăște oamenii. L-am rugat să ne spună ce crede că este în neregulă cu modul în care oamenii se comportă în cluburi.

Cluburile de noapte, la fel ca sălile de bingo și cinematografele porno, sunt spații unice, zone de plăcere proximală, care-ţi oferă posibilitatea să-ţi transcenzi viaţa cotidiană. Un club ar trebui să te rupă cu forța de stresul că lucrezi într-un loc de muncă de rahat pentru nişte bani de rahat, pe care-i face ca să trăieşti într-un rahat de locuină şi să iei din când în când droguri de rahat. Ar trebui să te absoarbă într-un întuneric umed si dulce și, cand te scuipă în lumina dimineții, sa fii o altă persoană. Ideal e să pleci de acolo cu o carafă de prieteni de-o noapte, pupile dilatate și incapacitatea de a urina. Ai avut cea mai bună noapte din viața ta și cireaşa de pe tort va fi să te bagi în pat, să bagi un joint în timp ce te uiţi la The Simpsons, până când vine timpul să comanzi o pizza și să te chinui degeaba să dormi. Vorbești, râzi, te desfeți și te laşi copleșit de amintiri.

Dar rar iese aşa. Cum se întâmplă mereu în această viață mizerabila si nenorocită, așteptările mereu sunt mai mari decât realitatea. Noapte cea mare, noaptea pentru care te-ai entuziasmat săptămâni întregi, noaptea pentru care ți-ai bătut la cap toți prietenii să își cumpere bilet, noaptea pentru care ai refuzat o invitație la aniversarea de 60 de ani de la nunta bunicilor tăi, noaptea despre care ai decis că îți va modifică radical experiența de viață, este, de obicei, de rahat. Totul merge greșit, chiar dinainte să ajungi acolo: Prietenii te abandonează, ai uitat că mai ai o săptămână până la salariu şi ai de gând să faci shot-ul ala de Glenn's Vodka sa dureze multă vreme, deja te îngrijorezi despre cum o să împarți o pastilă la patru, trenurile sunt futute, autobuzele sunt futute, totul e futut.

Ajungi și coada este plină de pizde pe care îți doreai să le eviți. Știi din prima că momentul cel mai apropiat de un act sexual pe care îl vei trăi în acea seară va fi momentul când te vei freca de portar. Când intri, e înghesuit, pute, iar barul este ocupat. Nimeni nu dansează. Te loveşti toată noaptea de jeguri umane, pleci la ora două și ești în pat până la trei. Nu este aşa în fiecare noapte, evident. Dar pentru fiecare eveniment senzațional, în care totul merge bine, ai parte de zece seri în care te simţi ca la un bal al bobocilor din facultate.

Nu ar trebui să fie aşa, fiecare cameră întunecată ar trebui să fie inundată cu bucurie. Vrem sa ne simțim în fiecare club ca în Zanzibar sau Galeria sau Tresor sau Trouw. Uite tot ceea ce nu mai trebuie să se întâmple ca să putem să ne distrăm cu toții.

Eu am fost DJ pentru vreo sută de oameni sau așa ceva, deci știu că un DJ trebuie să intre într-o stare de profundă și intensă concentrare. Toată noaptea se bazează pe el. Nu contează că vibrează podeaua sau cât de spațios este locul pentru fumat. Dacă DJ-ul nu e lăsat să facă ce face el mai bine, noaptea e stricată. Concentrarea este distrusă când un muist se agaţă de pupitru și încearcă să intre să îi spună DJ-ului cât de bun/nașpa /de groază, este. Sau când același drogat scrâșnește rugăminți disperate să îi pui o melodie.

Un sfat prietenos: oamenii care cer melodii în cluburi merită să fie scoşi afară și împușcati. În schimb, cumpără naibii Shazam, decat să baţi pe toata lumea la cap doar pentru ca trebuie să știi ce melodie se aude CHIAR ACUM, mai ales că eşti atât de spart că oricum nu-ţi aminteşti numele după aia.

DJ-ii nu merită să fie canonizați. Așa că nu le umfla ego-urile deja drogate de lingușeală după ce au pus două ore de DNB într-un club de cartier, într-o noapte sumbră de marți. Te vedem cu toții, prietene, vedem că încerci să îl impresionezi pe tipul de la bar. Te vedem și ne jenăm. Pun pariu că îi zici tipului de la şaormerie „sefu", nu-i așa ?

Hai să fim sinceri: cei care încă postează regulat fotografii cu ei și prietenii pe Facebook sunt o rușine totală. Imaginează-ţi cine vrea să-l vadă pe Vali cu tovarăşii lui sau pe Daniela cu fetele cum se îmbată ca triştii în cămin, cu postere jenante din Bravo pe fundal, ca apoi să meargă în clubul lor din Regie. Imaginează-ţi că-ţi iei telefonul în club doar ca să le ceri prietenilor să pozeze pentru tine. Imaginează-ţi cum se uită la fotografia blurată, la rezoluţie varză, în care toate fac botic şi au rânjet plin de mulţumire de sine, când se gândesc „aşa vrea să ţin minte noaptea asta". Imaginează-ţi că tu eşti acea persoană. Am putea vorbi toată ziua despre cum e să aparții unei generații care este îngrozită de o experiență pe care să nu o înregistreze și crizele de identitate inerente care apar ca urmare a acestei dorințe rapace de a-ti controla imaginea de sine, dar hai sa fiu mai succint: numai muiştii îşi fac fotografii în cluburi de noapte. Ați întâlnit vreodată un fotograf de club?

M-am prins că, uneori, clubul poate fi copleșitor, că există momente în viață când te faci unul cu camera, cu discul care se învârteşte, ai senzația covârșitoare că eşti un căutător de plăcere pură. Apreciez că, uneori, entuziasmul și abandonul te trag departe de inhibiţii și de normele sociale . Înțeleg că atunci când un DJ bagă toate cele 18 minute din I'm a Man de Macho, testosteronul îţi creşte de parcă ai din nou 15 ani și tot ce vrei să faci este să îți rupi căcatul ăla de tricou și să arăți lumii trunchiul tău lucios. Dar eu condamn cu toată inima această practică din două motive. 1) Eşti cineva care face sport și are un corp la care alți oameni doresc să se uite, vor să-l atingă, lingă, frece, atunci du-te dracului pentru asta. 2) Ești un sac de organe care trăieşte doar din pizza rece, nedigerata, n-ai nicio formă și cine dracu ', în acest caz, ar vrea să se uite la tine? Nu-mi mai amintiţi de propriile mele eșecuri în viaţă.

Versiunea ta: Pastila tocmai și-a făcut efectul. Te uiți la partenera ta. Și ea simte același lucru. Vă holbați unul la altul, vă atingeți ușor, mâinile mângâie coapsele, degete pe degete. Fremătaţi de pasiune. Muzica tresare. O înșfaci, mărşăluiţi prin mulțime. Îl ții aproape, simți atâtea furnicături că fiecare atingere este o excursie într-un alt univers. Vă îmbrățișați. Vă sărutați. Nu vreți să vă opriți niciodată din sărutat. Ești posedat de acest sărut.

Versiunea noastră: cine sunt tonții ăștia care se poticnesc prin mulțime în timp ce-şi sug buzele ca maniacii. Putem deja să auzim pleoscăitul salivei voastre peste sistemul audio. Du-te și las-o să se joace viermele tău flasc și certaţi-vă, decât să ne deranjaţi cu fericirea voastră falsă în club. Noroc.

Un punct pertinent: un club de noapte nu are nevoie decât de un ring de dans de mărime decentă, alungit, un bar discret care e proiectat pentru eficiență maximă, un pupitru ridicat, un sistem bun și niște lumini drăguțe. Cine vrea să vadă dansatoare cu torțe băgate în vagin, care atârnă peste hoarde de italieni în veste care dansează pe Marco Carola? Cine vrea să fie stropit cu sclipici? Cine vrea altceva în afară de un stroboscop ocazional?

Există doar două opțiuni atunci când vine vorba de dans într-un club. O faci corect sau nu o faci deloc. Daca nu, există riscul să fii privit ca un constipat. Dar asta e mult mai preferabil, decât să fii genul ăla de om care se jenează cu inabilitatea să de a dansa ca lumea, așa că recurge la o mişcare stângace, distanțată, pseudo-ritmată. Dansează frenetic, în contratimp, pe orice bagă DJ-ul și aterizează într-o poziţie afectată de B-boy după fiecare track, apoi dă din pum cu duşmănie. Oamenii ăştia sunt cancer şi trebuie extirpaţi.

Uite, niciunii nu ştim cum să acționam atunci când se aude o melodie #problematică, dar să mimezi pistoale cu degetele e cel mai urât mod de a reacționa . Arăți la fel de ciudat din exterior,cum te simți pe dinăuntru când o faci, iar această ciudățenie se infiltrează prin mulțime și o să te reţină lumea ca tipul ăla penal cu șapca întoarsă. Toată lumea din cameră o să dea vina pe tine că le-ai distrus seara. Vei fi primul pus la zid când începe revoluția.

Nu știu alții cum sunt, dar eu mă aventurez într-un club ca să scap de ororile realității. Ultimul lucru pe care vreau să îl văd la trei dimineaţa, la jumătatea unui set Roman Flugel, este o ținută care mă transportă mental în Centrul Vechi. Ochelarii ăia nu acoperă ochii tăi palizi care reflectă pustietatea din sufletul tău. Anchiorul adânc în V-ul este o fereastră către nefericirea ta. Blugii tăi prespălați doar îți pun în evidență erecţia disperata. Aftershave-ul Packo Rabone pute a amărăciune și tristețe. Ai zbârcit cu succes fiecare pulă şi ai uscat fiecare vagin din cameră.

Știu că am zis mai devreme că într-o lume de vis, o seară în oraș implică să umbli cu genul de prieteni cu care o să ai un singur party memorabil, ca apoi să uiţi cine naibii sunt, de parcă ar fi un firicel de fum de la o țigară rulată prost care se estompează în aerul din parcare. Apoi mi-am adus aminte cum sunt cu adevărat oamenii pe care îi întâlnești în cluburi. Prostovani care respiră greu și put a transpirație și beau Stella, disperați să îți spună totul și orice pe sunetul de Funkstation 1 care bubuie la maxim, paraziți disperați care se bazează pe bunăvoința ta și pe banii tăi pentru băutură, țigări, bani de taxi, futut etc. Oameni care te îmbrățișează cu spatele ud care vor să se lipească de ține și te stropesc cu salivă când vorbesc. Epave jalnice. Singuratici predispuși să confunde simpatia cu empatia. Nu vorbi cu nimeni dacă nu îi cunoști deja. Sunt toate șansele să fie un jeg uman.

Traducere: Riri Coco

Urmărește VICE

Citeşte mai multe despre clubbing:

Ground Zero of Cool: Remember The Web Club
Flyere din Web Club de pe vremea când nu existau hipsteri
Nu vă mai faceţi poze singuri în club, e cel mai tâmpit curent