Toate locurile tale favorite din Brașov în care se făceau execuții medievale

Sub pavajul turistic al Brașovului zac oase de criminali de tot soiul, zoofili și vrăjitoare, iar dacă nu știi pe unde erau locurile de execuție medievale, acolo unde și-au dat ultima suflare sărmanii condamnați îți spun eu mai jos, ca să fii atent pe unde calci.

Pedepsirea criminalilor era un spectacol public în Evul Mediu, astfel că execuțiile erau duse la îndeplinire în locurile cu vizibilitate maximă, unde exista spațiu destul pentru mulțimea atrasă de spectacolul macabru al unei decapitări, spânzurări sau arderi pe rug. Brașovul s-a modificat de-a lungul anilor – frumosul parc Nicolae Titulescu era în urmă cu 400 de ani un iaz în fața zidurilor orașului, în apele căruia erau aruncate femeile acuzate de vrăjitorie – dacă pluteau era dovada cea mai clară a legăturii lor cu Satan și arse pe rug, dacă se scufundau erau scoase de călău la suprafață și achitate.

Ca orice turist prin Brașov, vei trece în mod obligatoriu prin Piața Sfatului, fără să ai habar că aici au avut loc sute de execuții, nicăieri nu vei găsi o plăcuță informativă despre asta. Centrul orașului era rezervat pentru pedepsele educative, de obicei prin decapitare.

În turnul Casei Sfatului, la primul etaj, se afla camera de tortură şi închisoarea oraşului. Prima menţiune a închisorii din Casa Sfatului datează din anul 1521, temniţa oraşului Braşov rămânând în acest loc până la sfârşitul secolului al XVIII lea. Registrele de plată ale oraşului atestă în anul 1547 o pedeapsă cu biciuirea în praetorio – Piaţa Sfatului. În această piaţă a fost ridicat în anul 1595 un stâlp al infamiei „inaugurat" de îndată, după cum relatează cronicarul Simon Czack prin decapitarea unui valon care îşi înjunghiase un camarad. Târfele, ucenicii neascultători din bresle, hoții aflați la prima faptă, bețivanii și alți mici păcătoși erau expuși oprobriului public la stâlpul infamiei din Piața Sfatului.

Uzat în timp, la 10 august 1718, vechiul stâlp al infamiei a fost înlocuit cu unul nou, acesta din urmă fiind mutat în zilele de 28 şi 29 martie 1792 din Piața Sfatului în afara zidurilor cetății, în fața Bastionului Aurarilor, în dreptul Facultății de Drept de azi. La stâlpul infamiei mai erau arse cu ceremonial și așa numitele pasquille – scurte pamflete anonime, de obicei în versuri, în care erau criticaţi conducătorii oraşului, lipite pe zidurile Casei Sfatului în timpul nopţii, precauţie de înţeles din moment ce orice fel de critică publică la adresa Senatului braşovean era pedepsită cu moartea, de aici şi denumirea de „moarte prin pălăvrăgeală".

În vechime condamnații executați în Piața Sfatului erau înmormântați chiar pe locul execuției, în așa numita „grădiniță a căpățânilor", însă odată cu dezvoltarea orașului cimitirul condamnaților a fost mutat pe Dealul Furcilor. Îți spun mai încolo povestea lui.

Chiar și după mutarea principalului loc de execuție, în Piaţa Sfatului erau executate femeile vinovate de pruncucidere sau cei vinovaţi de adulter. În 1754, cu prilejul decapitării unui bărbat care îşi ucisese nevasta, rolul educativ al eşafodului din Piaţa Sfatului este menţionat explicit: toţi bărbaţii din oraş au fost siliţi din ordinul Senatului braşovean să privească execuţia. Ca loc de penitenţă, Piaţa Sfatului a mai fost martora şi unui alt gen de pedepse: în anul 1746 prostituatele aflate la închisoare au fost înhămate la o căruţă şi puse să care gunoaiele din piaţa oraşului.

În ceea ce priveşte delictele politice, tot în Piaţa Sfatului au fost executaţi conducătorii revoltei anti-habsburgice din anul 1688: capul pălărierului Stephan Steiner a fost pus într-o ţeapă de fier lângă stâlpul infamiei şi a rămas acolo timp de 29 de ani - pentru ca brașovenii să poată admira cât mai mult tigva unuia de-al lor care a îndrăznit să se ridice împotriva austriecilor.

Toți turiștii știu povestea pietrelor din pavajul de pe Strada Republicii de lângă clădirea Modarom, care marchează fundațiile porții Portica. Ce nu știi este că aici era locul unde aveau loc arderile pe rug, în cronicile din vechime locul din fața porții Portica era numit Țubi homines comburuntur" - acolo unde sunt arși oamenii. Brașovenii medievali se temeau de incendii și preferau să ardă vrăjitoarele în afara orașului.

Poarta Portica era de fapt un imens bastion cu zidurile exterioare pictate cu scene biblice ale Judecății de Apoi, o pictură pierdută în fața căreia au murit sute de oameni. Uneori aici erau decapitați criminalii mai mărunți, care nu meritau un spectacol final în centrul orașului; locul mai era folosit și pentru înmormântarea sinucigașilor care nu încăpeau în cimitirele sfințite. N-aș putea să-ți spun cu precizie locul, dar sunt sigur că dacă vor începe lucrări în intersecția din fața clădirii de la Modarom, trebuie să te aștepți la știri despre schelete umane fără cap, vechi de sute de ani – deși cel mai probabil muncitorii vor chema mai întâi poliția, înaintea arheologilor

Mult mai puține execuții sunt menționate în fața Porții Mănăstirii, care se găsea la intrarea pe actuala stradă Mureșenilor. În 1611 a fost decapitat aici Baltazar Oerdegh, căpitanul pedestraşilor lui Gabriel Bathory, iar în 1699 a fost ars pe rug tot aici un soldat austriac zoofil, laolaltă cu vita împricinată – ceea ce a declanșat un conflict cu mănăstirea franciscană din apropiere: cenușa rezultată a fost aruncată în spatele sfântului lăcaș.

Spitalul Județean nu este un loc foarte turistic, dar este bine să știi că pe delușorul din fața lui se găsea principalul loc de execuție al Brașovului medieval. Pe o hartă de la 1700 și ceva, un funcționar a desenat o spânzurătoare și câteva țepe cu căpățâni înfipte în ele pentru a marca cu precizie locul. Spânzurătoarea propriu-zisă a fost zidită în piatră la începutul secolului al XVIII-lea – trei stâlpi zdraveni ale căror capete erau unite prin bârne groase, de care atârnau sărmanii păcătoși.

Tradiția spune că meșterul zidar care a ridicat spânzurătoarea a fost și primul ei client. Tot aici se găsea cimitirul condamnaților și casa călăului oficial al orașului. Până în anul 1850 – când Brașovul a renunțat la pedepsele medievale în favoarea împușcării și a fost demolată spânzurătoarea din fața Spitalului Județean – călătorii care veneau dinspre Predeal puteau admira pe acest delușor căpățâni înfipte în țepe și trupuri descărnate ce atârnau de spânzurătoare, semn că orașul putea pronunța și îndeplini pedepse cu moartea, un avertisment vizual simplu și clar.

Puțină bibliografie: Gernot Nussbacher, Din cronici şi hrisoave, Simon Czack, Ephemeris, Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, Johann Teutsch, Jahrgeschichte, Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, Valentin Gokesch, Chronik, Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, Adolf Armbruster, Dacoromano-saxonica. Cronicari români despre saşi. Românii în cronistica săsească, Ioachim Crăciun, Răzvrătirea saşilor din Braşov la 1688, Erich Jekelius, Das Burzenland, Joseph Franz Trausch, Collectanea zu einer Partikular-Historie von Cronstadt.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre tortură:
Hipotermie, membre rupte și hrănire rectală: Detalii din raportul despre tortură al CIA
Expoziţia muzeelor: Instrumente medievale de tortură la Palatul Şuţu
De ce funcționează tortura prin sunet?