Tocilar? Probabil, pentru că nu degeaba erau toţi ingineri. Poziţia cracilor însă îl recomandă mai degrabă pentru un concurs de surf.
Tipul venise în trening, ca să facă ora de sport. Dar tot a participat, după ce și-a facut un mănunchi de avioane colorate din ce-a găsit pe-acolo. Probabil el chiar s-a distrat.
Şi punkerii pot fi piloţi. Tipul ăsta a luat locul doi la proba de durată de zbor. Mi-a explicat c-a mers pe metoda simplă de a arunca în sus, cu forţă, pentru ca avionul să pice mai greu.
Ceea ce vedeţi este o specie pe cale de dispariţie: femeia-inginer. Au fost trei înscrise în concurs, dar ea e singura care făcea piruetă când arunca. Mi-a zis că era de la fluturii din stomac.
El a câştigat la proba de acrobaţie. Ca un inginer adevărat, încearcă să calculeze traiectoria pe care o va urma avionul lui. Sau mai probabil, se roagă să câştige.
Tipul ăsta a venit cu ceva asemănător cu un con de carton de la o hârtie igienică, tăiat pe jumătate. Mi-a zis că, dacă concursul se desfăşura pe acoperişul unui bloc, conul lui ar fi rămas în aer cel mai mult.
Alt inginer aerospaţial venit la concurs în trening. Observaţi că şi-a curbat tot corpul doar ca să zvâcnească mai tare din mână. La Poli şi la Construcţii înveţi multe lucruri care-ţi vor fi utile în viaţă.
Ce Black Swan? Ce Spărgătorul de Nuci? Baletul inginerului este ceva cu mult mai sublim. Atâta fineţe şi graţie nu se învaţă la o şcoală de dans, ci doar jonglând cu analiza matematică şi aerodinamica.
Genul ăsta de expresie înainte să lansezi avionul îţi cam garantează eşecul. Degeaba calculezi totul la perfecţie, fiecare unghi, fiecare cută aranjată milimetric, dacă tu arunci cu patos.
Tipul ăsta ori nu e din facultate, ori e un poser. Niciun viitor inginer care se respectă nu se îmbracă atât de hipsteresc. Oricum, mecla lui îmi spune că n-avea nici puterea de concentrare a celorlalţi concurenţi.
Tipul făcea haz de necaz. Primul avion îi zburase într-un milion de direcţii. Când l-am întrebat dacă îmbibase avionul cu tărie ca să zboare o muscă beată mi-a zis că se îmbibase pe sine mai mult.
Palid, slab, puţin fantomatic, cu o sclipire ciudată în ochi. Ce să mai zic? E stereotipul studentului la inginerie.
Cred c-a durut când l-a biciuit şnurul ăla peste ochi. Dacă tipul de la microfon ar baga beatbox ai crede că te uiţi la un videoclip Mc Hammer. Oricum tipul a vrut să vedem cu toţii că are budigăi de firmă.
Ăsta e un strigat adevărat al victoriei. Zici c-a dat gol în poartă. Nu vreau să-mi imaginez ce riduri de expresie o să facă ăsta mai târziu în viaţă.
Tipul ăsta a mers mai puţin pe putere de zbor şi mai mult pe aspect. A făcut un fel de avion biplan. Din păcate a zburat doar jumătate de metru înainte să plonjeze în cap şi să se dezintegreze complet.
Când pui prea multă forţă în aruncare rişti să te dezechilibrezi. Tipul ăsta era să pice în faţă de la pivotul ăsta. Aşa da determinare.
El a fost singurul care a aruncat avionul cu geaca pe el. N-a fost atent la cursurile de aerodinamică în care i s-a spus că pierde din avânt cu cât are suprafaţa mai mare.
Mânca-ţi-ai inima Tom Cruise! Pot să-ţi dai seama că un concurs e marfă când arbitrul probei de distanţă e îmbrăcat ca în Top Gun.