Cum și de ce să pleci de pe Facebook

Nick Briz e artist new media, educator și organizator din Chicago. Predă la Fundația Marwen și la Institutul de Artă din Chicago, lucrările lui au fost expuse internațional și e co-fondator al conferinței GLI.TC/H. Toate astea sunt, fără dubiu, impresionante, dar trebuie să recunosc că cel mai tare m-a dat pe spate Briz cu Apple Computers, un afront puternic adus companiei Apple și un manifest pentru consumatorul epocii noastre. Așa că am ciulit imediat urechile când Briz a făcut lucrarea Cum și de ce să pleci de pe Facebook.

Și eu am renunțat recent la Facebook, dar n-am făcut-o cu mare tam tam și nu m-am felicitat pentru asta. Deja nu mă mai simțeam bine pe Facebook de ceva vreme, dar a reprezentat totuși o parte importantă din viața mea timp de nouă ani. Eu nu pun botul la bârfe din astea că Facebook nu e, de fapt, viața reală sau că dă o dependență nesănătoasă. Ca cea mai mare rețea socială din lume, Facebook e o parte importantă a vieții reale, doar că nu simțeam că trag foloase de pe urma ei.

Nemulțumirea mea a atins un punct culminant după ce am aflat de studiul care dovedea că stările emoționale sunt contagioase și pe rețelele sociale. Controversatul studiu academic a fost publicat recent și susține că Facebook a manipulat în secret starea emoțională a aproape șapte sute de mii de utilizatori. Înțeleg că principalul scop al Facebookului e să stoarcă bani din reclame cu ajutorul utilizatorilor, dar asta mi se pare prea sinistru. Și, după cum VICE a raportat deja, una dintre cercetările studiului a fost finanțată de inițiativa Minerva – care ajută Pentagonul să studieze și să înăbușe conflictele sociale – iar asta mi s-a părut și mai sinistru. Dar am știut că Briz o să ne ofere niște răspunsuri utile.

Eseul video personal și tutorialul lui Briz începe cu o listă de motive fundamentale pentru care artistul a hotărât să renunțe la Facebook. Briz spune: „Problema mea cu Facebook e că rețeaua a dat dovadă de nenumărate ori de lipsă de respect față de utilizatorii ei din cauză că principalul ei interes sunt companiile care plătesc reclame." Briz explică despre cum se împart aceste interese convergente în patru categorii: bula filtrului, like-urile reciclate, poveștile sponsorizate și experimentele pe utilizatori.

Nu o să insist pe ele, pentru că Briz le explică excelent în prima parte a videoclipului. Ceea care m-a supărat cel mai tare e reciclarea like-urilor sau, așa cum o numește Christian Sandvig – un profesor care studiază internetul – Personalizarea Coruptă. Sandvig scrie așa: „Personalizarea coruptă e procesul prin care îți este atrasă atenția asupra unor interese care nu sunt ale tale", mai exact, interese financiare. Facebook a fost până acum o platformă importantă, care te ajuta să rămâi conectat cu prietenii și familia, dar, din ce în ce mai mult, interesele companiilor au început să fie plasate mai presus decât relațiile noastre.

Briz și Sandvig povestesc cum Facebook va reorganiza și va accentua postările care au valoare comercială pentru companii. Mulți dintre noi nu știu, dar feed-ul nostru nu e definit de cei mai apropiați prieteni, de momentul postării sau de cele mai bune postări, ci de un conținut cu valoarea cea mai mare pentru companiile care plătesc reclame. Asta înseamnă că postările despre companii o să-ți apară mai des în feed, deși tu ai prefera să vezi fotografiile frumoase făcute de prietenii tăi artiști.

În plus, de câte ori dai like la o postare care conține link spre o companie, Facebook interpretează asta ca pe un Like la compania respectivă. Chiar dacă postarea spune ceva de genul: „Nu pot să cred ce cretini sunt McDonalds, uite ce-au făcut" [link la McDonalds]. Dacă dai like la postare, Facebook zice că ai dat like la pagina McDonalds. De asta vezi des în news feed că șapte prieteni de-ai tăi au dat like la nu știu ce companie penală. Chiar dacă unul dintre prietenii ăștia e mort și niciunul dintre ei n-a nicio treabă cu compania respectivă. Asta se cheamă personalizare coruptă.

După dovezile aduse împotriva Facebook, Briz face ceva mai deștept decât am făcut eu când am renunțat la Facebook. Eu pur și simplu mi-am șters contul și acum mi-e imposibil să folosesc Spotify sau să-mi iau un job în social media sau să mă loghez pe diverse aplicații pe care le folosesc des. În plus, dacă doar îți ștergi contul, Facebook are păstrate toate informațiile tale. Facebook creează până și profile fantomă pentru oamenii care n-au fost niciodată pe Facebook, așa că nu-i pasă că ți-ai șters profilul. Așa că Briz a făcut niște scripturi ușoare cu care și-a salvat toate informațiile, și-a șters toate tagurile, și-a șters toate imaginile și toți prietenii, a părăsit toate grupurile pe care activa și și-a șters toată activitatea. Îți arată cum să faci și tu asta în linkurile de sub videoclip.

Briz crede că multe alte site-uri și platforme sociale sunt disponibile. Menționează în videoclip Proiectul Xanadu al lui Ted Nelson, care e un mod cu totul diferit de a conecta site-uri, care permite deep linking și care încearcă să construiască o relație mai puternică între materialul sursă și noi documente. Briz e interesat de un sistem de incriptare P2P decentralizat și a declarat că e interesat de Twister și Bitcoin. Dar Briz înțelege de ce companiile au un sistem centralizat și asta nu-l deranjează atât timp cât e mai transparent și îi servește pe utilizatori într-o manieră democrată, cum spune el că Facebook n-a reușit să facă.

Acum, pagina fantomă de Facebook a lui Briz a devenit doar un semn care le spune oamenilor de ce a plecat Briz. Imaginea lui de profil și coverul au un link spre videoclipul „Cum și de ce să renunți la Facebook". Ca de obicei, Briz nu e doar artist, ci și educator. Chiar dacă a plecat de pe rețeaua socială cea mai populară din lume, încă susține drepturile artiștilor pe internet și le oferă acestora trucuri și ponturi pe care le-a învățat de-a lungul experienței sale.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre Facebook:
Cinci lucruri pe care le-am învăţat în 40 de zile de ban pe Facebook
Întrebarea Zilei: Ne face Facebook narcisişti?