FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Toate chinurile prin care te bagă mecanicii români când ai o mașină veche (și e pe moarte)

Opelul meu de 11 ani a ajuns prințesa Olx-ului, când au văzut că nu ceream decât opt sute de euro pe el.

În vara asta a trebuit să mă despart de micul meu Opel, pe care-l aveam de 11 ani. Nu aș fi vrut să fac asta, dacă nu m-ar fi convins drumurile fără rost pe care le făceam la service-urile din București. Dar am învățat câteva lecții din asta: prima e că trebuie să vinzi mașina când încep să-ți cadă piesele din ea, altfel nu faci decât să-ți adâncești gaura din buget. A doua lecție e că atunci când un mecanic îți promite „o soluție mai ieftină", trebuie să fugi mâncând pământul.

Publicitate

Nu, nu e Opelul meu, dar poate fi după ce pun mâna pe el băieții din service-urile ilegale din România. Foto de nakhon100 via Flickr

Aveam mașina asta de prin 2005, ajunsesem la două sute de mii de kilometri și nu prea mi-a dat bătăi de cap până anul trecut, în toamnă, când, într-o seară, nu am mai putut să plec cu ea de la serviciu. Dădeam la cheie și nu se întâmpla nimic. Un coleg mi-a spus că știe un mecanic foarte bun prin Rahova pe care poate să-l cheme să vadă ce are mașina. Omul a venit destul de repede, a făcut niște verificări și mi-a pus verdictul: „Boss, e pompa de benzină!". S-a oferit să mi-o ducă la el în garaj, am fost de acord și am plecat acasă cu taxiul. A rămas să ne auzim la telefon a doua zi, ca să-mi spună ce a rezolvat.

Să nu crezi niciodată un mecanic care-ți spune că ți-a reparat ceva peste noapte

Cam așa arată mașinile reparate la service-urile românești. Foto de Achim Hepp via Flickr

Mecanicul m-a sunat destul de devreme și mi-a dat o veste bună: mi-a reparat pompa de benzină și pot să vin să iau mașina. Mă urc în taxi, bucuros că am scăpat așa repede, și mă duc la adresa dată de mecanic. Era o casă cu un garaj la parter, unde câțiva băieți meștereau la o altă mașină. Opelul meu era scos afară, m-am urcat în el și i-am dat o cheie: nimic, era la fel de mort ca seara trecută. Mă uit întrebător la Nicu mecanicul, se urcă și el în mașină, face o nouă încercare, nimic. „Da, boss, îmi era frică de chestia asta. Pompa e terminată. Eu i-am dat niște ciocane, la mine a pornit. Am vrut să te scot mai ieftin. Dar acum e clar, trebuie altă pompă".

M-am gândit cât de norocos am fost că totuși mașina nu a pornit, pentru că altfel plecam cu ea și cine știe unde mai rămâneam în pană.

Publicitate

„- Bun, și acum ce facem?", l-am întrebat pe Nicu.
- Tu să-mi spui. O pompă nouă e vreo cinci milioane. Vrei să încercăm pe la dezmembrări?"

Cum sunt genul care niciodată nu refuză o variantă mai ieftină am fost de acord. Până la urmă mi-a găsit o pompă second-hand la un centru de dezmembrări tot din Rahova, mi-a montat-o și am plecat acasă. Toată operațiunea, pompă plus mecanic, m-a costat patru sute de lei, dar nu era decât începutul unui lung șir de drumuri făcute pe la service-uri.

Chit că bagi o avere în mașină, mecanicii tot o să-ți ceară bani ca să treci ITP-ul

Mașina trebuie să arate așa ca să nu treacă ITP-ul. În rest, cerul e limita. Fotografie de Achim Hepp via Flickr

Rezolvasem cu pompa de benzină, numai că mașina începuse să aibă și alte probleme: pe la un simering curgea ulei, amortizoarele erau praf, troncănea și la groapa cea mai mică, așa că, prin februarie, am zis că e momentul să bag mai mulți bani în ea. Am dus-o la un service mare de la mine din cartier, unde mai fusesem, să-i fac o expertiză: mecanicii mi-au găsit o grămadă de probleme, unele urgente, altele care mai puteau aștepta. Dacă schimbam piesele de pe lista scurtă, costurile mă duceau undeva la 2 700 de lei. Dacă voiam să rezolv și cu radiatorul și cu pierderea de ulei, atunci nota de plată trecea de 3 500 de lei. Am optat pentru varianta mai ieftină.

După banii băgați în ea, mașina devenise substanțial mai valoroasă, dar nu și în ochii mecanicilor auto.

Prin martie a trebuit să-i fac ITP-ul, așa că m-am dus tot la service-ul care mi-o reparase ultima dată. Tipul de la ITP m-a luat direct că „el știe mașina asta că are probleme și nu trece ITP-ul pe bune", așa că să vin sâmbătă, când nu prea sunt controale făcute de RAR. Mecanicul îmi sugera că va trebuie să-i dau ceva îmi plus că urma „să mă ajute", dacă mă înțelegi. Deja începusem să mă enervez, oamenii ăștia credeau că am un bancomat acasă, așa că, în sâmbăta respectivă, am făcut-o pe prostul și i-am dat fix o sută de lei, cât a costat inspecția. Mecanicul s-a uitat urât la mine, dar nu mi-a zis nimic. Aveam dreptate și, ca să știi și tu de acum încolo, dacă mașina iese ok la noxe și nu are probleme la direcție și la sistemul de frânare nu există niciun motiv să nu treacă ITP-ul. Dar când văd o mașină mai veche, cu zgârieturi, mulți mecanici vor să te prostească. Și de multe ori le reușește schema. Câți dintre noi înțeleg cu adevărat păsăreasca vorbită la service-uri?

Publicitate

Mecanicii care-ți spun că vor să te ajute să scapi ieftin vor, de fapt, bani grei pe improvizații

„Lasă, bos, în loc să dai bani pe roată pot să-ți pun mămăliga întărită de aseară, înfășurată în ambalaje de șaorma, pentru lubrifiere." Fotografie de Mic via Flickr

După o lună a trebuit însă să mă întorc din nou la mecanicii auto. Când mergeam la benzinărie să alimentez, găseam o baltă de benzină sub mașină, cam în dreptul roții din spate. De data asta, am nimerit la un alt specialist auto, care după ce s-a uitat cinci minute sub mașină mi-a spus foarte sigur pe el: „Curge de la furtunul cutare (nu mai țin minte denumirea exactă). Un furtun nou costă 350 de lei și cu manopera te duce la vreo cinci sute de lei. Dar eu îți pun altul de Nissan, îmi dai mie două sute de lei și facem treaba. Ok, boss?". Am fost de acord.

Mecanicul s-a dus la el în atelier s-a întors cu un furtun pe care l-a tăiat la dimensiunea potrivită, mi l-a schimbat pe al meu și într-o oră era gata. Bucuros nevoie mare de ingineria pe care o făcuse mi-a spus: „Alții nu se complică cu improvizații, îți schimbă piesa cu totul și plătești de te piși pe tine! Dar eu vreau să ajut omul".

Bucuros și eu că am găsit un băiat așa priceput, m-am dus la benzinărie să fac proba: numai că, zdrang, surpriză: benzina curgea pe jos mai rău ca înainte.

M-am întors la service și l-am prins pe mecanic la masă. Când m-a văzut, era să-i rămână bucata de pâine în gât. „Curge la fel ca înainte", i-am zis sec.

Mi-a băgat din nou mașina pe elevator, numai că, de data asta, inspecția a durat mai mult. În cele din urmă a descoperit buba: „E spart gâtul de umplere de la rezervor. Hai la magazin să vedem cât costă unul nou". Vorbea cu siguranța omului care știe ce spune, de parcă nu fusese tot el ăla care, cu o oră în urmă, îmi schimbase aiurea un furtun.

Publicitate

La magazinul de piese am primit din nou o veste proastă: bucata aia de țeavă în formă de gât de lebădă costa, nici mai mult nici mai puțin, decât 570 de lei. Nouă, adusă de la fabrică din Ungaria doar pe comandă, cu banii înainte. În timp ce stăteam și cugetam dacă nu cumva mai bine îmi bag picioarele în ea de mașină, mecanicul a venit și m-a tras deoparte: „Nu merită să dai banii ăștia. Alții nu ar face asta, dar eu vreau să ajut omul (Doamne, pentru a câta oară auzisem chestia asta?). Mă ocup eu, știu ce trebuie făcut. Îmi dai mie două sute de lei și rezolvăm. Ce zici?".

Planul mecanicului era cam așa: tăia bucata de țeavă acolo unde era ruginită și spartă și o completa cu o bucată de furtun. O improvizație idioată, dar, din nou, am pus botul. S-a chinuit vreo două ore și, la sfârșit, mi-a spus la fel de sigur pe el ca prima dată: „Acum nu mai are cum să curgă, clar!", „Ești sigur că nu sar în aer?", am încercat o glumă amară. „Nuu, n-are cum, am strâns-o bine".

M-am dus din nou la benzinărie și, evident, curgea exact ca înainte.

Nici nu mai aveam chef să mă enervez, nu eram decât foarte dezamăgit pe mine că lăsasem tot felul de idioți să-mi umble la mașină. M-am întors la service și, când m-a văzut, a ridicat mâinile în aer a neputință.

„- Eu am vrut decât să te ajut…
- Știu, știu, i-am retezat-o. Și acum ce facem?
- Eu nu mai am ce face. Tot ce pot să fac pentru tine e să-ți montez piesa gratis, dacă mi-o aduci. Încearcă pe la dezmembrări, habar nu am."

Publicitate

Am început să caut pe la dezmembrări. Am găsit un site, pieseauto.ro, unde îți faci cont, scrii ce piesă ai nevoie și te contactează vânzătorii. Mi-a scris unul din Brănești care mi-a oferit un gât de umplere pentru rezervor cu 250 lei. Am sunat eu apoi la unul din Cluj care mi-a cerut o sută de lei, după care m-a sunat înapoi să-mi zică că și-a dat seama că e spart și al lui, deci nu are ce să-mi trimită. Am revenit la cel din Brănești și i-am oferit 150, dar a refuzat.

În timpul ăsta, ca un făcut, mi s-a stricat și un ștergător, scotea un scârțâit infernal când îi dădeam drumul, întorcea toată lumea capul după mine când treceam pe stradă. Am zis că nu poate fi prea complicat, am vorbit cu un mecanic să-mi degreseze mecanismul. S-a chinuit vreo oră, cu tot felul de soluții, inclusiv cu detergent de vase, dar nu a reușit. „Trebuie altul nou, nu am ce să-i fac!", mi-a zis resemnat, în timp ce băga în buzunar cei 50 de lei pe care-i dădusem pentru efort.

Oricât de veche și distrusă ar fi mașina ta o să se găsească mereu oameni care s-o cumpere

Vezi rablele alea. Sigur se găsește un meșter român care zice că ți-l face pe Optimus Prime din ele, tot ce-i trebuie e un furtun de zece centimetri. Foto de Larry Jacobsen via Flickr

Am luat însă o decizie mult mai înțeleapă și anume să-mi vând mașina. Mi se făcuse atât de silă de drumurile la service, încât tot ce mai doream era să-mi recuperez banii băgați în Opel. Oricum mergeam cu frică să nu iau foc de la benzină, iar din cauza ștergătoarelor nu mai ieșeam decât atunci când soarele strălucea pe cer.

Fără prea multe speranțe, mi-am pus mașina pe Olx. În anunț am pus poze, i-am descris toate problemele și am cerut opt sute de euro pe ea. Nu-ți spun că primul telefon l-am primit după cinci minute, apoi au mai urmat 20. Și după ce am vândut-o m-au mai sunat încă vreo 20 de potențiali clienți. Oamenii nu voiau să știe decât dacă merge, cât mai e valabil ITP-ul și RCA-ul și dacă mai las la preț. Unii trăgeau și de 50 de lei, de mi se făcea rușine să mai negociez cu ei. O femeia din Câmpina voia să vină în noaptea respectivă să o ia, după ce semnăm o hârtie de mână, în loc de contract de vânzare-cumpărare. Brusc, mașina de care voiam să scap cât mai repede devenise un bun de preț pe care mulți și-l doreau cu ardoare. Nu contau nici zgârieturile, nici că trebuiau schimbate unele piese, nici vechimea, nici cei peste două sute de mii de kilometri. Prețul mic le luase mințile oamenilor.

Până la urmă, m-am înțeles cu un băiat din cartier care, a doua zi la ora opt, era la mine la ușă. După ce a verificat tot ce era de verificat și și-a dat seama ce are de schimbat la mașină, ne-am înțeles la 750 de euro. Eu scăpasem de o belea, dar el pleca bucuros cu mașina mea, să bată centrele de dezmembrări și service-urile ca să rezolve tot ce era de rezolvat.

Experiența asta m-a ajutat să înțeleg de ce există atât de multe centre de dezmembrări și service-uri neautorizate, printre blocuri, prin garaje improvizate. Nu fac altceva decât să cârpească rable, să înnădească, să improvizeze. „Să ajute omul", cum ar veni, să plătească mai puțin. Uneori ține, alteori mecanicii ăștia nu fac decât să lungească boala. Dar cert este că o grămadă de oameni au încă nevoie de ei.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre țepe:
Cinci motive pentru care Black Friday în România e o ţeapă purulentă
Cum dai o ţeapă: cu credite, eventual în franci elveţieni
Am vorbit cu niște dubioși care au dat țeapă la chirie toată viața