​Cum sunt relațiile tale când suferi de tulburare de personalitate borderline

Majoritatea oamenilor întâlnesc prima oară tulburarea de personalitate borderline (TPB) pe ecrane: E boala mintală de care suferă personajul lui Glenn Close în Fatal Attraction. E boala cu care e diagnosticat personajul Winonei Ryder în Girl: Interrupted. E tulburarea pe care s-ar putea s-o fi avut Jennifer Lawrence în Silver Linings. Hollywoodul a transformat TPB într-un stereotip nedrept – cel al femeii nebune, maniace, care nu se poate controla.

Ca să aflu mai multe despre această boală, am vorbit cu dr. Barbara Greenberg, care tratează TPB, cu Thomas, un tânăr de 32 de ani care are o relație cu o fată care suferă de TBP și cu Karla, o tipă de 29 de ani care a fost recent diagnosticată cu TPB.

VICE: Ce este TPB, mai exact?
Dr. Barbara Greenberg: E o tulburare de personalitate care provoacă stări foarte intense, instabilitate în relații și viziunea lumii în alb și negru – lucrurile sunt fie toate bune, fie toate rele. Oamenii care suferă de borderline se simt goi pe dinăuntru și încearcă mereu să lupte cu ceea ce ei percep a fi respingerea și abandonul, așadar văd abandon și respingere chiar și unde acestea nu există. Se tem să nu fie singuri, abandonați sau părăsiți, se tem că persoana iubită se va despărți de ei și au nevoie de asigurări continue din partea ei. Cred că e una dintre tulburările cel mai dificil de suportat. Și ce e mai trist e că există și bărbați care suferă de tulburarea asta, dar femeile sunt diagnosticate cu ea cel mai des. Mereu am avut o problemă cu asta.

E întâlnită mai des la femei? Sau e doar un stereotip cultural care face ca femeile să fie diagnosticate din cauza comportamentului lor mai emoțional?
Cred că amândouă. Cred că femeile sunt diagnosticate mai des pentru că, atunci când sunt supărate, se întristează, se deprimă și se îngrijorează. Când bărbații au sentimente intense, le descarcă. Dau cu pumnul în perete, beau sau fumează. Femeile se pricep grozav să se tortureze singure.

Cum le afectează teama de abandon relațiile sentimentale?
Când sunt în relații se implică mult prea rapid și prea intens. Bărbaților și femeilor, indiferent de orientarea lor sexuală, le plac inițial persoanele cu TPB, pentru că sunt persoane intense și pasionale. Tot ce fac ele e foarte intens – cine n-ar fi atras de asta? Dar după vreo două săptămâni încep problemele: „De ce nu m-ai sunat înapoi imediat?" „Te vezi cu altcineva? " Deci persoanele cu TPB se ata șează foarte rapid, dar apoi devin dezamăgite la fel de rapid. Încep să gândească așa: „Îmi place tipul ăsta, e cel mai tare", dar dacă tipul face o chestie minoră care le dezamăgește, sunt profund tulburate. Totul se întâmplă cu pasiune, dar persoanele astea trec mereu de la fericire și pasiune la dezamăgire și furie.

Cum afectează genul ăsta de comportament o persoană care nu suferă de TPB?
Groaznic, pentru că majoritatea persoanelor nu sunt pregătite să gestioneze așa ceva. Nici măcar nu știu că există. Deci până la urmă, persoanele cu TPB sunt respinse de partenerii lor pentru că sunt prea pasionale. Și partenerilor lor le e foarte greu să se concentreze și pe alte lucruri din viața lor dacă relația le mănâncă toată energia.

Există tratamente pentru TPB?
Absolut. Există tratament și, de obicei, femeile sunt cele care vor să-l urmeze din cauza problemelor din relații care duc la depresie sau tendințe sinucigașe. Terapia prin comportament dialectic are o rată de succes imensă în tratarea tulburărilor borderline pentru că îi învață pe pacienți o serie de trucuri prin care își pot gestiona emoțiile. Cei care suferă de TPB au în cap ideea că orice sentiment trebuie să fie acompaniat de un anumit comportament. Dacă persoanele care nu au TPB sunt supărate, pot ține sentimentul în interior. Dar persoanele cu borderline nu pot suporta să țină în ele nicio emoție inconfortabilă. Se simt obligate să acționeze, s-o exprime. Și acesta e unul dintre lucrurile pe care învață să le gestioneze. Învață cum să suporte emoțiile negative fără să le manifeste în comportament. E un tratament budist, pe genul zen. Sunt învățați să aleagă calea de mijloc, să nu privească o persoană în alb și negru, pentru că o persoană are mai multe nuanțe de gri. Și persoanele rele au calități, și persoanele bune au trăsături negative.

Ce sfat i-ai da cuiva care e într-o relație cu cineva care suferă de borderline și vrea s-o facă să funcționeze?
Dacă vor ca relația să funcționeze, trebuie să fie pregătiți să asigure persoana: „N-o să te părăsesc, ești în siguranță cu mine." Sau trebuie să-i sugereze persoanei să facă niște ședințe de terapie înainte să intre în relație. Sau, dacă e prea mult pentru ei, e mai bine să iasă din relație mai devreme decât prea târziu.

Deci crezi că e posibil ca persoanele cu borderline să aibă o relație fericită după terapie?
Cu siguranță. Chiar cred asta. Am văzut multe astfel de persoane vindecate, îmi place mult să lucrez cu ele. Pentru ele nu există decât emoție și nu știu decât s-o exprime în comportament, iar când le arăți că sunt și alte moduri de existență, văd și ele cât de ușoară poate fi viața. Da, există speranță.

VICE: Când ți-a zis prietena ta că suferă de TPB?
Thomas: Prietena mea n-a fost diagnosticată oficial cu TPB decât după ce au trecut câteva luni din relația noastră, iar contextul care a dus la diagnostic a fost foarte neplăcut – la fel și câteva evenimente care s-au întâmplat în lunile dinaintea diagnosticului și care au dus la acest diagnostic.

Înainte să cunoști diagnosticul, ce comportamente ale ei te făceau să simți că ceva nu e în regulă?
Înainte să fie diagnosticată cu TPB, înțelesesem că iubita mea suferea de o formă de depresie și de anxietate socială și s-ar putea să le aibă în continuare, pe lângă TPB. A crescut într-o atmosferă ostilă și instabilă, în care a fost tratată prost. Sincer, după ce am văzut în ce condiții a crescut, mi s-ar fi părut chiar o anomalie să nu sufere de vreo tulburare mintală din cauza asta. În fine, cel mai greu mi-a fost să-i înțeleg schimbările bruște de stare înainte să fie diagnosticată cu TPB, mă gândeam că pur și simplu nu ne înțelegem și nu sunt potrivit pentru ea. Nu știam nimic despre TPB înainte ca iubita mea să fie diagnosticată cu asta și habar nu aveam că suferă de așa ceva.

Cum te-ai educat despre TPB?
De când am aflat diagnosticul, m-am documentat mult despre TPB, ca s-o înțeleg și s-o protejez mai bine. Am căutat pe internet, am citit diverse articole.

Care crezi că sunt cele mai mari prejudecăți despre TPB?
Cred că TPB nu e deloc înțeleasă de cei din jur, iar cei care suferă de ea sunt priviți ca niște nebuni. Cred că e asociată cu tulburarea de personalitate anti-socială sau cu sociopatia, deși nu se compară deloc cu ele. Există multe nuanțe, multe complexități ale tulburării, dar, în general, am înțeles că TPB e o boală care are legătură cu durerea, frica și strădania de a le gestiona. Pacientul e ca un animal rănit. Dar prejudecata cel mai des întâlnită e că persoanele astea sunt pur și simplu nebune, ceea ce le face foarte mult rău celor care suferă de asta. Nu sunt nebune, sunt pur și simplu persoane care suferă.

VICE: Cum au reacționat partenerii tăi când le-ai spus că suferi de TPB?
Karla: Sunt foarte pretențioasă când vine vorba de relații. De obicei am mici aventuri și nu le permit respectivilor să pătrundă în lumea mea mentală. Dar am avut un prieten care a rămas lângă mine mai mult timp. În anii aceia, am suferit de TPB fără să știu și apoi am fost diagnosticată. Am fost împreună, cu întreruperi, timp de patru ani. El îmi cunoștea anxietatea și schimbările de stare, cu care fusesem diagnosticată în 2013 și 2014. Când i-am spus fostului meu iubit, Aaron, despre borderline, habar nu avea ce înseamnă. S-a documentat o grămadă. Cu un an sau doi înainte se documentase și despre tulburările de anxietate ca să mă înțeleagă mai bine. A fost impresionant că, în loc să-l facă s-o ia la fugă, l-a luminat asupra mai multor aspecte neplăcute ale relației noastre. A înțeles cât de dificil îmi e să trăiesc cu tulburarea asta și a fost lângă mine, dar m-a rugat să fiu mereu deschisă cu el.

Cum ți-au afectat simptomele TPB relația?
Simptomele TPB îmi afectează relațiile cu familia, cu prietenii și iubiții tot timpul. Mi-ar fi imposibil să explic toate felurile în care acționează, așa că o să-ți dau un exemplu. Una dintre prietenele mele a organizat o întâlnire în barul nostru preferat. Era o petrecere intimă cu patru fete și șase băieți. Când simt că cineva mă atacă în secret, devin defensivă, exagerat de emoțională și dramatică și e posibil să-i zic vreo două persoanei respective. În realitate, poate că persoana n-a făcut nimic și totul e în capul meu. Dar în această situație, nu m-am putut abține și am reacționat conform simptomelor bolii. N-a fost o mare chestie, dar mă simt jenată de ea. Cred că prietena mea nici măcar nu și-a dat seama de chestia asta. Unele persoane cu TPB etichetează oamenii drept prieteni buni și prieteni răi când se întâmplă o chestie minoră. Din păcate, am făcut și eu asta în trecut.

Urmezi un tratament? Te ajută să gestionezi mai bine relațiile?
Da, fac tratament pentru TPB. Am observat progrese în relațiile mele, dar abia aștept să văd progrese și mai mari.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai multe despre tulburările mintale pe VICE:
O tulburare de personalitate mă făcea să mă rănesc singură
Doi doctori cred că hip hop-ul poate vindeca bolile mintale
De ce apar tulburările mintale la 20 de ani