E interesant că, deşi n-au trecut decât 15 ani de când îmi luam eu supradoza de clubăreală, în studenţia mea de la începutul anilor 2000, am impresia că vorbesc despre Evul Mediu. Nicio fotografie, nicio dovadă pe hârtie a acelor ani de dezmăţ, nimic. O prietenă mi-a atras atenţia că, înainte de telefoanele mobile, lumea se distra fără amintiri. Şi nu s-ar zice că se distra mai rău.

Azi te simţi fabulous pe Facebook şi de căcat în club. Pe atunci, partea cu fabulos era exact aia când luai cu asalt cluburile, până dimineața. În plus, se poate să fiu eu subiectivă, dar, prin 2000, cel mai fain clubăreau studenţii. Mai ales ăia scăpaţi din provincie şi eliberaţi de teroarea ORDINULUI: „Până la 12 să fii acasă!".

Viaţa adevărată era în Regie. Eu n-am avut onoarea, dar frecventam. Nu subestima niciodată dorinţa de destrăbălare a unui student căminist, fie el unul cazat de cealaltă parte a oraşului, în Berceni. Dimpotrivă, modul în care ne organizam atunci când ne hotăram să mărşăluim spre metrou, via Grozăveşti, rivaliza cu cel al unei trupe militare. Plecam grupat, vreo 50 de oameni, către Regie, acolo unde rupeam rândurile fie spre Pub 18, fie în Cluburile MAXX sau Dumars, după buget.

Bine, ca fată, puteai să nu-ţi faci griji din astea lumeşti, că doar intrarea era liberă, şi-n plus, sigur îţi găseai, într-un colţ de club, perechea ta şi-a paharului tău de băutură. Ne reîntâlneam, inevitabil, în staţia de metrou, nu mai devreme de ora cinci dimineața. Așteptam pe jumătate beţi, îngheţaţi şi înfometaţi, să se deschidă uşile şi să luăm drumul înapoi, spre căminele noastre. Asta dacă nu ne opream în căminele lor, ale noilor prieteni pe care ni-i făceam în Regie.

Nici vorbă de taxiuri sau maşini personale. Erau chestiile alea despre care ştiai că există, dar păreai chiar dubios dacă le foloseai, după discotecă.

„Regia era atunci la modă, pentru că în Centrul Vechi erau doar ruine populate de oamenii care locuiau acolo. Iar pe atunci, într-adevăr, dacă aveam bani de două băuturi eram bogaţi. Dar chiar şi-aşa, ne distram. În plus, atunci, când mergeai în discotecă, chiar dansai! Nu existau telefoane, să te ţină ocupat. Se băga muzică de orice fel, de la disco la manele. Toţi aşteptau bluesurile, care erau mai spre dimineaţă, după ora unu, să se combine", îşi aminteşte Nicoleta, studentă şi ea la început de ani 2000.

Şi da, bluesurile alea chiar reuşeau să combine cu o eficienţă pe care n-o aveau nici băutura, nici naivitatea, nici cele mai penale texte de agăţat.

Băieţii puteau merge la sigur, precum Cristi, un tip care se pregătea, pe atunci, să facă trecerea de la liceu la facultate.

Mai conta şi pe unde te duceai. Eu încercam să ocolesc cântările unor dubioşenii gen Latin Express (ştiţi voi, gelaţii ăia care ţipau cu vocea lui Pepe că nu te mai doresc), una dintre porcăriile de succes ale vremurilor, dar îmi era aproape imposibil să scap şi de L.A. Nu le poţi avea pe toate.

În perioada asta, despre care-ți povestesc, existau nişte tipi născuţi şi crescuţi în Capitală, care ştiau tot ce mişcă prin cluburile bucureştene şi, mai ales, unde vin „campioanele". Asta ca băieţii să nu se ducă ca triştii, în Club A, cu speranța că o s-o întâlnească pe tipa aia mişto de la Asia.

„Prin 2000, bucureştenii au făcut trecerea de la cluburi ca Backstage, Vox Maris, Why Not, Preoteasa, Maxx, Dumars, Blue Night, R2, Blue Jeans la Twice, Tipsy, Voodoo, Lords. Martinul şi Club A au fost singurele discoteci care au rămas populare şi pentru noi, cei din Bucureşti, şi pentru cei din provincie. Dacă, înainte, băieţii aşteptau bluesurile ca să agaţe fetele, după 2000, când astea au dispărut din playlist, au recurs la alte metode. Noua metodă era «Bei un shot cu mine?»", îmi povestește Daniel.

Tot el îți face și harta ieftinăciunilor din perioada aia. La loc de cinste: Club A și Twice.

De Twice îmi amintesc şi eu, că aducea ceva în plus faţă de ce propunea Regia: locul în sine. În Unirii se ajungea mai repede din Berceni. În plus, şi tipii erau mai mişto, husband material cum ar veni. Elena chiar şi-a cunoscut acolo soţul cu care aniversează anul ăsta zece ani de căsătorie.

„Era atât de mişto în Twice că te puteai mărita de acolo! Cel puţin trei zile pe săptămână se mergea acolo. Găseai cele mai ieftine long drink-uri, gen votcă cu suc de portocale, gin tonic sau metrul de tequila, cum obişnuiau unii, nu zic cine! Club A şi Regia erau pentru diversificare".

Puteai sări și-n zona bogătanilor, sigur, dar trebuia să te ţină și buzunarul. Ceea ce, după cum îți spuneam, nu era cazul unui student din provincie. Tot Daniel, cunoscător al fenomenului, te luminează:

Cluburile astea din centru erau singurele care începuseră să bage şi reprize de muzică electronică. Asta le diferenţia de cele din Regie, unde era în continuare genul Dj Bobo, iar Club A continua să bage aceeaşi muzică dintotdeauna. „În plus, în Tipsy, Voodoo şi Lords erau cele mai mişto gagici, alea premium, premiantele, cum le ziceam noi, băieţii. Dar erau tipe greu accesibile, trebuia să ai maşină şi bani ca să pleci cu una acasa. Dacă voiai ceva affordable şi o gagică pe două beri, te duceai în Club A", îmi spune tot Daniel.

Că tot veni vorba de fete, - şi eu eram una dintre ele - trebuie să remarc un lucru. Ţoalele. Nu spun că nu ne dădeam silinţa, că nu aruncam pe noi cea mai transparentă bluză din dulapul colegei de cameră şi ghetele alea sexy, cu toc, dar parcă n-am văzut pe nimeni să vină la club ca pe covorul roşu. E adevărat că era şi greu să schimbi două tramvaie şi un metrou pe tocuri şi în rochie din jerseu.

Daniel n-a remarcat vreo diferenţă între cum se purtau fetele atunci faţă de zilele noastre: „ Atunci moda era cu buricul la vedere, iar vestimentaţia de astăzi a româncelor pentru club, aşa cum au remarcat şi prieteni străini de-ai mei, e trashy! A, da. Și am uitat de o etapă importantă a cluburilor: primele localuri deschise de Botezatu, Zerillos, după care a urmat Il Divino. Au fost primele locuri frecventate de cei din lumea modei. Erau pline de manechine. Într-o seară, în Zerillos, am remarcat faptul ca nu era acolo nici măcar o singură fată care să nu-mi placă! A fost un moment unic".