FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

Ce-am învățat despre masculinitate, ca dominatoare care face mișto de penisuri mici

„Ce penis mic", îi spun. „Așa e că ai un penis mic și inutil?" „Da, Stăpână!", zice el.

Fotografie de Pixallia, via

Clientul meu stă pe spate, cu picioarele deschise larg, iar eu stau între ele și mă uit dezaprobator la penisul lui.

„Ce penis mic", îi spun. „Așa e că ai un penis mic și inutil?"

„Da, Stăpână!", zice el.

„Da, ce?", întreb.

„Am un penis mic și inutil", șoptește tipul.

Mă uit în jos și zâmbesc: are erecție. Asta pentru că îl excită ideea că penisul lui e mic, inutil și efeminat, chestie care poartă numele de SPH (umilința penisului mic).

Publicitate

SPH e o formă de umilință verbală și masochism sexual, unde senzațiile și experiențele dureroase sunt eroticizate. Ca o dominatrix profesionistă, înțeleg ciudățeniile sexuale ale oamenilor, care sunt foarte populare printre perverși: un [studiu](http://www.niu.edu/user/tj0bjs1/bdsm/Sandnabba, Santtila, Alison, & Nordling (2002).pdf) finlandez, din 2002, realizat printre persoanele care frecventau cluburi de sex pervers, a arătat că 70% dintre ei sunt atrași de umilință verbală.

Pentru unii bărbați cisgender, care reprezintă majoritatea clienților mei, umilința care subminează sensul masculinității lor, sau care distruge așteptările sociale impuse de bărbație, poate deveni erotică. Dar, în urma știrilor de săptămâna trecută, când mai multe statuete, care-l înfățișează pe Donald Trump cu un penis minuscul și fără testicule, au apărut în orașe din SUA, m-am gândit de unde vine obsesia asta cu umilința.

s/o to whoever installed this Trump statue in Union Square last night — JamesMichael Nichols (@jamesmichael)18 august 2016

Spre exemplu, P, un tip care locuiește în Marea Britanie, cu soția lui dominatoare și cu tânără lui familie. „Ador când Stâpâna mea își bate joc de penisul meu", îmi spune. „Chestia asta răstoarnă complet rolurile tradiționale și-mi place ideea că nu corespund, că nu-i pot satisface nevoile și că sunt inutil pentru sexualitatea ei", adaugă el.

Pentru P, o parte din fiorul ăsta e să fie efeminat; soția lui îi ordonă să poarte chiloți de damă, în fiecare zi. Câteva cuvinte cheie îi satisfac lui P fetișul ăsta: „Îmi compară pula cu un clitoris, spune că e lipsită de valoare, o risipă de piele", asta în timp ce soția lui îi face o labă.

Publicitate

B, un tip de vârstă mijlocie din nord-estul Statelor Unite, stă câteodată săptămâni întregi încuiat într-o cușcă de castitate, un dispozitiv de metal care izolează penisul și testiculele, îți permite să urinezi, însă te oprește de la a mai avea erecții. Soția lui, S, și-o trage cu alți bărbați. Ea are cheia pentru acest dispozitiv și-și bate joc de penisul lui, cât stă încuiat. „Să n-am cum să ajung la vaginul soției mele e incredibil de excitant", spune B. „Vorbim despre cum n-am voie să i-o trag, iar faptul că am un penis mic și non-funcțional este motivul."

Liam Wignall, un student la doctorat care studiază comunitățile de bărbați perveși, a descoperit că interesele perverse sunt subiective. „Când vorbești cu practicanții de perversiuni, realizezi că cei mai mulți nu-s capabili să-și dea seama de unde vin dorințele astea ale lor. Majoritatea sunt dorințe personale și firești, care n-au o cauză clară. În plus, atunci când persoanele încearcă să lege fetișurile lor de anumite evenimente personale, se-ntâmplă des să dea acelui eveniment o însemnătate mai mare decât a avut inițial".

B se simte puternic când servește o femeie dominantă, care-l umilește. „Cred că-mi place SPH pentru că-mi aduce aminte de anxietatea mea legată de sex și atractivitate, de sentimentul că-s neatrăgător și ridicol. Odată ce-am transformat anxietatea din ceva pasiv în ceva activ, a devenit erotic."

În jobul meu, problema „de ce?" nu prea se pune în discuție; sunt aici ca să satisfac fantezii într-un mod controlat și sigur. Umilirea poate fi puternică, dar periculoasă; un cuvânt poate spori excitarea cuiva, în timp ce altul poate să fie jignitor și să provoace daune psihologice. Înainte să-mi bat joc de penisul cuiva – sau să încep orice altă joacă psihologică – eu și clientul avem o discuție calmă despre ce cuvinte, idei și fantezii merg cel mai bine și de care să ne ferim. Verific constant în timpul unei sesiuni, ca să fiu sigură ca tirada mea devastatoare de abuzuri încă e sexy, iar tipul o dorește.

Publicitate

Chiar dacă sunt o persoană care servește degradarea, încă am emoții când îi spun unui client că are o puță mică și efeminată sau când îi numesc penisul „clitoris", ca și cum asta ar fi o insultă. Domme Danielle, o lucrătoare sexuală care practică SPH cu clienții ei, e de acord: „Cred că e dezgustător că atunci când vrei să umilești organul unui bărbat, e adesea de efect să-l etichetezi ca fiind genitalele unei femei. Mesajul pe care-l transmite chestia asta e că societatea noastră nu apreciază femeile sau genitalele lor așa cum sunt apreciate organele genitale ale bărbaților", zice ea.

Dar e o parte a jobului care nu mi se pare ok. Când o fac pe femeia dominatoare, poate că-mi bat joc de penisul omului ca să-l ajut să se excite. Dar trăim într-o societate în care modelul ăla rigid de forță și virilitate pare să fie singura expresie social aceptată a masculinității. Bărbații simt peste tot presiunea de a avea un penis mare.

Citește și: Am un penis mic şi mă mândresc cu asta

Oamenii din toată lumea au râs pe cinste când au văzut un penis mic sculptat, dar să-l ataci pe Trump pentru cum îți imaginezi că are corpul, nu pentru ideile sale politice, îi face să sufere pe oamenii transgender, intersexuali și pe oricine care încearcă să supraviețuiască într-o societate cu așteptări rigide asupra genurilor sexuale. „Cred că statuile alea îi marginalizează pe mulți. Prezența sau absența unor părți ale corpului sau mărimea acelor părți nu au legătură cu masculinitatea", spune Don Altemus, un bărbat transgender și intersexual.

Kelly Tonks, avocat de la Trans Media Watch , e de acord: „Statuile readuc ideea că e acceptabil să-i faci pe alții de râs din cauza corpurilor pe care le au, în același fel în care societatea crede că e în regulă să judeci mărimea sânilor, greutatea, frumusețea percepută sau înălțimea", spune ea. „Mai sinistră e rădăcina acestei masculinizări și sugestia că puterea și virilitatea bărbatului sunt legate. Cu cât o ai mai mare, cu atât ești mai puternic".

Nu sunt sigură că așa ar trebui să stea lucrurile.

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre penisuri:
De ce își introduc cubanezii perle în penis?
Tot ce trebuie să știi despre transplanturile de penis
Tot ce ai vrut vreodată să știi despre tatuajele pe penis