Începând cu întâi iulie, oamenii care vor să facă un copil vor putea primi ceva mai mulți bani de la stat. Cea mai importantă modificare pentru cei care muncesc este că salariul în baza căruia se calculează indemnizația nu va mai fi plafonat, așa că dacă ai două mii de euro salariu, vei putea lua 1 700 de euro (7 650 lei) indemnizație, nu maximum 3 400 de lei ca până acum.

Sunt vești destul de bune și pentru cei săraci: indemnizația minimă va fi de 1 063 lei, față de 600 până acum, indiferent că ai lucrat pe bani mai puțini decât salariul minim pe economie sau nu ai lucrat de loc.

Măsura asta îți poate părea inutilă, dar e excelentă, în condițiile în care natalitatea în țara noastră este în continuă scădere, de ani întregi, iar bugetul de pensii, deja deficitar, ar putea să scadă până la cel mult jumătate din necesar în momentul în care „decrețeii", oamenii născuți după ce decretul prin care Ceaușescu a decis că vrea mai mulți supuși și a interzis avorturile și contracepția.

Numărul de căsătorii și rata nupțialității au scăzut drastic, în România, în urma crizei economice din 2008, după ce anterior, în anii de creștere de după 2004, se ameliorase simțitor, cu un vârf post-1989 în 2007. A crescut și vârsta la care românii se căsătoresc, iar numărul de divorțuri a scăzut ușor, după vârful din 2011, determinat de problemele economice aduse de criză.

Legislația cu privire la copii a fost – ca în mai toate domeniile – o imensă brambureală și bătaie de joc, cu condiții și cuantumuri ale sumelor schimbate de azi pe mâine și cu imense nedreptăți sociale suportate de cei care au avut ghinionul de-a face copii exact când guvernanții rămâneau fără bani la buget.

De exemplu, de la 1 ianuarie 2011, părinții aveau de ales între concediu de maternitate de doi ani, cu indemnizația limitată la 1 200 de lei lunar (în loc de 85% din salariu, cu plafon de 3 400 de lei, anterior) sau un singur an de concediu, dar cu numai 75% din salariu.

Adică, în condițiile în care nu poți lăsa un copil de un an singur acasă, aveai de ales între șpagă pentru un loc la o creșă sau angajarea unei bone, care costă între cinci sute și două mii de lei, în funcție de mai multe criterii (câte ore, cât de educată este, dacă face și mâncare/menaj etc.).

Acum, lucrurile arată un pic mai bine. În primul rând se modifică perioada în funcție de care se calculează veniturile cărora li se aplică cota de 85%. Dacă până acum se luau în considerare veniturile din ultimul an anterior nașterii, acum perioada va fi extinsă la doi ani, cu condiția ca în acești doi ani să fi avut venituri cel puțin 12 luni.

Se vor lua în calcul câștigurile din orice fel de activități aducătoare de venit impozabil (salarii, drepturi de autor, PFA, venituri din agricultură etc) plus cele aferente concediilor medicale, din ajutor de șomaj, pensie de invaliditate sau alt concediu de creștere a copilului.

Apoi, obligația de a opta între un an și doi ani, dar cu indemnizație limitată, va dispărea începând de astăzi. Concediul de creștere a copilului va fi de doi ani. În cazul unui copil cu handicap, perioada de concediu plătit va fi de trei ani.

Limita minimă a acestor venituri plătite de stat va crește datorită majorării salariului minim, până la 1 062,5 lei lunar, față de șase sute de lei până acum, indiferent dacă părintele a realizat venituri sau nu. În plus, acest nivel minim va crește la fiecare majorare, prin lege, a salariului minim.

Cum spuneam la început, dispare limita maximă, astfel că dacă ai venituri nete de peste patru mii de lei lunar vei putea primi peste plafonul actual de 3 400 de lei, și anume 85% din media veniturilor lunare pe 12 luni din ultimii doi ani.

Părinții vor putea să obțină alte venituri impozabile, în timpul perioadei concediului de creștere a copilului, cu condiția ca acestea să nu fie venituri salariale. Aceste sume vor fi însă limitate la cel mult achivalentul a trei indemnizații minime pe an. Nici eventualele resturi de salarii de la angajator, sau banii de concediu, sau premii, prime și comisioane, și nici indemnizațiile pentru calitatea de consilier local sau județean nu vor duce la pierderea indemnizației.

Oricare dintre cei doi părinți poate cere concediu plătit pentru creșterea copilului (de-aia nu-i mai zicem concediu de maternitate). Trebuie doar să aibă domiciliul sau reședința în România (indiferent de cetățenie) și să locuiască, împreună cu copilul, în țară. Dacă amândoi părinții sunt eligibili pentru concediul de creștere a copilului, iar mama (să zicem) alege să stea cu copilul, cel puțin o lună din cele 24 va trebui să-și ia concediu tatăl; dacă acesta nu o face, celălalt soț va putea să rămână în concediu fără plată timp de o lună.

Tot prin noua lege, va fi majorat stimulentul de inserție. Acesta este o sumă de bani pe care o poate primi părintele care ar avea dreptul să fie în concediu de creștere a copilului, dar optează să se întoarcă la muncă. Stimulentul era deja introdus, la nivelul a 50% din indemnizația minimă, dar acum va crește, prin majorarea salariului minim, la 531 25 lei. Cu alte cuvinte, indiferent cât ai fi avut indemnizația, dacă te întorci la muncă cu cel puțin 60 de zile înainte ca cel mic să împlinească doi ani, vei primi lunar de la stat, jumătate din indemnizația minimă.

Și, pentru a nu mai produce discriminări în funcție de data la care s-a născut copilul (la sfârșitul anului 2010, înainte să intre legea dezavantajoasă de care ți-am povestit mai sus, viitoarele mame s-au programat pentru cezariene), de noile prevederi vor beneficia și cei aflați deja în concediu sau perioadă de inserție plătită.

Trebuie să depună o cerere până la 1 august, indiferent că sunt în concediu de creștere a copilului sub un an, în perioadă de stimulent de inserție sau în concediu fără plată. Mai mult, cei care optaseră pentru un singur an vor putea acum să stea până la doi ani, iar toate indemnizațiile vor fi recalculate, cu majorarea plafonului minim și eliminarea celui maxim.

Pentru a primi aceste indemnizații, va trebui să alcătuiești un dosar cu rumătoarele documente:

- copii ale actului de identitate al solicitantului şi certificatului de naştere al copilului pentru care se solicită indemnizația sau livretul de familie
- actele doveditoare ale relației dintre solicitant și copilul pentru care se cere indemnizația
- acte care să dovedească veniturile obținute, în baza cărora se va calcula indemnizația (de la angajator sau administrații financiare)
- acte de suspendare a activității (unde este cazul, de exemplu la PFA)
- orice alte documente care să demonstreze eligibilitatea

Sigur, în funcție de opțiunile ideologice, poți fi sau nu de acord cu această indemnizație, dar este important să ții minte tot timpul că bătrânețea și pensia ta vor depinde în mod critic de numărul de angajați existenți în economie atunci când tu nu vei mai lucra. Și asta pentru că, la noi, sistemul de pensii nu depinde de contribuții, ci de bunul-plac al parlamentarilor și guvernanților, care inventează pensii speciale pentru privilegiați, lăsând astfel și mai puțini bani disponibili pentru oamenii de rând.

În plus, nici pe banii de pensii private obligatorii (pilonul II) nu te poți baza, pentru că guvernul, pentru a limita deficitele, amână mereu creșterea transferurilor spre conturile private, iar la pilonul III, de pensii private facultative, descurajează cum poate contribuțiile, menținând deducerile la niveluri foarte mici (400 euro/an).

Așa că, dacă nu reușești să devii milionar și vei trăi doar din pensie la bătrânețe, important e să existe cine să plătească în acel moment contribuții, adică numărul de persoane active să fie cel puțin cât acum.

Rămâne de văzut dacă actualele îmbunătățiri cu privire la indemnizația de creștere a copilului vor contribui măcar cu puțin la redresarea natalității, mai ales că cercetătorii spun că motivul pentru care natalitatea scade în toată lumea occidentală este exact faptul că e foarte costisitor să crești un copil, în actualul sistem social și economic.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii fiscale din România:
Statul român a distrus PFA-urile: un ghid pentru ăia care n-au terminat ASE-ul
Am trăit o zi ca pensionar în România și mi-am dat seama ce frumoasă e viața când ești tânăr
Banii statului sunt banii noştri, băgă bine la cap!