De ce este Crimeea o veste proastă pentru Pungești?

Foto via

Caraghiosul referendum organizat în trei săptămâni în Crimeea ocupată de trupe rusești, după toate regulile sovietice, a avut rezultate demne de Congresele PCR și va schimba radical lucrurile în Europa. Nu că rușii n-ar fi ars-o dubios și până acum – vezi Georgia 2008, amicii noștri din Transnistria sau marea dragoste a lui Putin pentru dictatori din categoria Assad. Doar că, până acum, occidentalii (între care aproape că ne includem și noi) mergeau pe ideea că, dacă te porți cu un mojic cu mănuși, acesta va învăța încetișor regulile bunelor maniere. Asta deși orice om care a citit o carte de istorie știe că rușii sunt indivizii ăia care îți intră în casă cu bocancii plin de noroi, dar au pretenția să-i inviți la masă și să scoți tacâmurile de argint.

Crimeea a dat cărțile pe față. Dacă erau dubii că Putin e un fost KGB-ist cu nostalgia vremurilor când Uniunea Sovietică era temută, acestea au dispărut. Exercițiile de PR cu tigri îmblânziți din privire și cu miliarde cheltuite pe o Olimpiadă de iarnă organizată într-o stațiune de vară au dat chix. Dacă mai crede cineva că Gazpromul nu e folosit drept instrument politic și că proiectele conductelor alternative, care îi ocoleau pe ruși, nu au fost sabotate de la Moscova, s-a dus și iluzia asta. Sau poate mai e cineva care are impresia că Russia Today e un post serios și că merită să dai share la filmulețele lor de pe YouTube, dacă-ți confirmă niște păreri. E propagandă de doi lei, de fapt. Se mai îndoiește cineva că Ianukovici era un pro-rus infiltrat la conducerea Ucrainei pentru a ține țara aia cât mai departe de un parcurs neconvenabil lui Putin, după modelul Belarusului? Mai e vreun individ care crede că Transnistria nu e ținută în coasta Moldovei ca nu cumva să le treacă basarabenilor prin cap că vor în UE sau, oroare, chiar în România? Și, dacă am căzut cumva de acord cu toate chestiile astea de mai sus, se mai întreabă cineva unde am fi fost acum dacă, printr-o minune, n-am fi ajuns membri NATO și UE și rămâneau cucuvelele lui Iliescu să decidă politica externă a României?

Rusia a devenit o combinație ciudată între Uniunea Sovietică și Vaterland și visează la Uniunea Euroasiatică, o fantezie propovăduită de tot felul de pseudointelectuali. O țară în care libertatea ține exact până unde vrea țarul, iar economia a rămas la nivelul la care era România pe vremea lui Nea Nelu – condusă de o mână de oligarhi care au totul atâta vreme cât nu cârâie în fața Kremlinului. O țară de care nu vrei să depinzi, în vreun fel.

Și da, revenind la titlu, rușii au gaz și nimeni nu o să-l mai vrea – sau cel puțin, nu câtă vreme o ard cu ideile astea trăsnite. Soluția va fi una singură – să apelezi la alte surse și la alternativele din propria curte. România n-o duce chiar prost, fiindcă își poate asigura mare parte din producție pe plan local, dar alții prin jur au mare nevoie de surse de gaz sigure și previzibile. Și atunci, toate discuțiile despre fracking și cutremure și alte dileme ecologice ale gazelor de șist vor păli în fața argumentului că la graniță sunt niște domni cu arma la picior, pe care nu vrem să-i finanțăm.

Uniți Salvăm murise puțin când a extins protestul de la Roșia Montană la Pungești, pierzându-i pe drum pe cei care vedeau lupta ca fiind mai degrabă politică decât ultraecologică. Mă îndoiesc sincer că, în condițiile astea, vor avea șanse să scoată cine știe ce lume în stradă doar împotriva frackingului – mai ales că tema „agenților Rusiei“ va fi jucată de cei care susțin aceste proiecte.

Plus că multe dintre argumentele anti frizează pseudoștiința și paranoia, iar destui dintre oponenți nu par a fi cu toate analizele făcute. Când aduni la un loc ecologiști radicali, preoți ortodocși, naționaliști conservatori și stângiști non-caviar alături de oameni normali la cap, îngrijorați de potențialele abuzuri ale guvernanților, e doar o chestiune de timp până cei din urmă o să cedeze nervos și o să-i lase doar pe primii să se agite.

Situația din Crimeea pare a fi catalizatorul care va duce la o trecere a protestelor antifracking într-o zonă fringe (n.r.: la marginea acceptabilului), mai ales dacă clipurile de pe RT vor continua să fie folosite drept argumente principale în disputele care vor urma.