De ce fugim de persoanele virgine, conform științei

Am discutat cu renumita cercetătoare dr. Helen Fisher, despre cum oamenii revin la zilele când erau vânători-culegători, despre teama de divorț a generației noastre și despre motivele pentru care bărbații se îndrăgostesc mai rapid decât femeile.

Am descoperit-o pe bioloaga și antropoloaga Helen Fisher fix în momentul potrivit al vieții mele: aveam 23 de ani și tocmai fusesem părăsită.

Și nu doar părăsită, ci distrusă total de prima mea dragoste. Genul de durere care ți se poate întâmpla doar când ești tânăr, fără experiență și nemaipomenit de încăpățânat. Dacă am învățat ceva din romanele clasice, muzica rock și filmul High Fidelity , e faptul că prima despărțire e cea mai importantă. Ca să nu-mi tai o ureche și să nu mă îngrop în dulap pe muzică deprimantă, am căutat remedii pentru durere și am găsit-o pe dr. Fisher și cercetările ei despre „creierul îndrăgostit ". Încercam să-mi dezamorsez emoțiile prin logică; mă săturasem să mă îmbăt în fiecare noapte și m-am gândit că poate ar fi o idee mai bună să citesc. Fisher m-a adus înapoi la realitate.

Dr. Fisher e profesor cercetător la departamentul de antropologie al Universității Rutgers, consilier științific la Match.com din 2005 și cel mai renumit cercetător din America pe subiecte precum creierul uman și tiparele culturale de dragoste, împerechere, căsătorie, divorț, adulter și diferențele dintre creiere. Pe lângă toate astea, a publicat cinci cărți de succes despre cercetările ei (a șasea va fi lansată în februarie 2016) și susține că dragostea romantică e un fenomen universal cu mecanisme care s-au creat de-a lungul evoluției. În prezent are șaizeci și ceva de ani, locuiește în New York și continuă să studieze lucrul pe care susține că toți ni-l dorim cel mai mult în lumea asta: dragostea.

Fisher a ajuns prima oară faimoasă pe plan internațional când ea și colegele ei au scanat 49 de persoane cu un scanner MRI, ca să studieze circuitele din creier implicate în dragostea romantică. Fisher și ceilalți experți neurologi au concluzionat că dragostea romantică e o nevoie de bază, precum foamea sau setea, care operează dincolo de gândirea și simțirea cognitivă; a comparat conceptul cu cocaina. Devii dependent de o persoană, sfidezi logica și riști totul ca să te apropii și mai tare de ea. Treaba asta a făcut-o cunoscută în toată America - faptul că a definit clar chestia inconfortabilă pe care o simțim cu toții. În ultima vreme, s-a concentrat pe găsirea dragostei în lumea modernă. A dirijat studii pentru Match.com în care a analizat mii de persoane singure sau în relații și a încercat să-și dea seama ce roluri joacă biologia, evoluția și sistemele neurologice în viața noastră sentimentală, în contextul schimbării rolurilor economice și de gen. Acum lucrează la ultima ei ipoteză, pe care o numește „sex rapid/dragoste lentă".

„Sunt extrem de optimistă din motive foarte importante", mi-a zis Fisher la telefon din casa unei prietene din New York (casa ei e în renovare). „Se pare că renunțăm la ultimii zece mii de ani de agricultură și ne întoarcem la un stil de viață mult mai similar cu trecutul nostru de vânători-culegători."

Ce vrea ea să spună e că egalitatea economică dintre femei și bărbați a schimbat felul în care privim relațiile. În societatea veche de vânători-culegători, femeile asigurau 60-80 de procente din mâncarea tribului și erau considerate la fel de puternice ca bărbații, pe plan economic și sexual. Renunțau la relațiile nesatisfăcătoare când aveau chef, pentru că, spre deosebire de cum s-au petrecut lucrurile în cultura agrară și pe parcursul revoluției industriale (care le-au scos pe femei din câmpul muncii și le-au lăsat la mila soților lor), nimeni nu depindea de nimeni.

„Credința că locul femeii e în casă aproape a dispărut și mă bucur mult pentru asta", a zis Fisher. „Cred că înseamnă o mare speranță pentru umanitate."

„În ziua de azi, oamenii sunt îngroziți de divorț", a continuat ea. „Un studiu recent a descoperit că 67% dintre persoanele care locuiesc împreună se tem să se căsătorească din cauza posibilității unui divorț și ale implicațiilor lui economice, sociale și psihologice și a consecințelor personale. Cred că acum ne căsătorim mai târziu cu un motiv. Vrem să știm totul despre o altă ființă umană înainte să ne dedicăm viața ei." Fisher crede că, deși această cultură a libertății e privită drept promiscuă și haotică, de fapt e prudentă. „Avem o perioadă lungă de tinerețe matură în care putem experimenta ca să aflăm ce ni se potrivește. Când ajungem la decizia căsătoriei, facem alegeri mai bune."

Fisher spune și că în sfârșit am ajuns să nu mai punem preț pe virginitate. „Peste treizeci de procente dintre oamenii cu care am vorbit mi-au zis că nu s-ar implica emoțional cu o persoană virgină", mi-a zis ea. Iar asta are sens în contextul teoriei ei despre sex rapid și dragoste lentă. De fapt, statisticile din studiul ei din Match.com, din 2013, arătau că cifrele sunt și mai mari: 42 de procente dintre subiecți au declarat că evită persoanele virgine. Iar femeile fug de virgini mai tare decât fug bărbații de virgine. „Dacă nu faci sex în mod regulat, majoritatea oamenilor consideră chestia asta o barieră în calea intimității. Au nevoie de timp și experiență ca să cunoască persoana respectivă prin sex și să-și perfecționeze viața sexuală împreună înainte să se implice într-o relație pe termen lung."

Deși s-a străduit, prin cercetările ei, să dezamorseze mituri despre femeile îndrăgostite, ea crede cu tărie că bărbații trec prin același proces când vine vorba despre felul în care interacționează când sunt îndrăgostiți. În ultimii cincizeci de ani s-a tot studiat comportamentului femeilor în relații, dar, când vine vorba de bărbați, rămânem blocați în aceleași noțiuni stereotipice că bărbații sunt adulteri, hipersexuali, insensibili și incapabili să se atașeze.

„Am suficiente informații care dovedesc că nu e adevărat ", râde Fisher. „În studiile mele, am interogat peste 25 000 de persoane din America și am aflat că bărbații se îndrăgostesc mai des. Se îndrăgostesc mai repede, vor să-și prezinte partenera familiei și prietenilor mai repede și vor să se mute cu ea mai repede. Iar asta e valabil și pentru bărbații gay îndrăgostiți."

Mai mult, când am întrebat-o despre cum afectează orientarea sexuală sau fluiditatea de gen creierul îndrăgostit sau tiparele relaționale, mi-a răspuns fără ezitare. „Oamenii de știință au scanat și creierele persoanelor LGBT și au observat că circuitele din creierul lor sunt exact la fel. Eu studiez dragostea romantică și părțile respective din creier nu au legătură cu persoana pe care o iubești, ci cu modul în care iubești, iar ele nu se schimbă, indiferent de gen sau orientarea sexuală ", a zis ea. Fisher a mai notat că a început să studieze persoanele transsexuale care iau hormoni ca să înțeleagă cum afectează creierul dozele de testosteron sau de estrogen. Bărbații care se transformă în femei și iau estrogen pot experimenta culori mai vii sau o sensibilitate emoțională mai mare, iar femeile care iau testosteron „văd mai bine în lumină sau sunt mai sceptice și categorice " în viața de zi cu zi.

Dar în ciuda optimismului legat de felurile în care găsim dragostea în epoca modernă, Fisher are o temere: medicamentele. Mai exact, medicamentele anti-depresive.

„Peste o sută de milioane de persoane din America iau anti-depresive", a zis ea. „Când crești nivelul serotoninei, îl scazi pe cel al dopaminei, care e conectat cu dragostea romantică. Primesc din toată lumea e-mailuri de la oameni care îmi spun chestii de genul: ‚Sora mea ia Prozac de douăzeci de ani și n-a avut nicio relație. ' Nu mă șochează deloc. Știm că aceste medicamente afectează negativ dorința sexuală."

„Îmi dau seama că, în curând, oamenii vor trebui să divulge ce medicamente iau, pe site-urile de matrimoniale", a continuat Fisher. „Salut, mă numesc Nancy. Iau medicamente care îmi cresc serotonina și îmi scad dopamina. "

Recent, realizatorul de filme Christian Frei a f ăcut un documentar nominalizat la Oscar intitulat Sleepless in New York. Filmul se concentrează pe Fisher și pe teoriile ei despre respingerea în dragoste; documentarul urmărește trei newyorkezi care au fost părăsiți recent.

„N-am văzut niciodată un film care să capteze o asemenea cantitate de durere și să regândească felul de prezentare a sentimentului de respingere și pierdere ", a zis Fisher. „Mi se pare mult mai interesant decât orice altceva. Fericirea nu e mare lucru – e grozavă. Dar când ești respins, atunci te apuci să urmărești pe cineva obsesiv, atunci intri în depresie, omori pe cineva sau te sinucizi…oamenii își pierd mințile. "

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre dragoste pe VICE:
Știința demonstrează că dragostea nu există
Ce cred bătrânii despre dragoste și sex
Am umblat prin căminele de bătrâni din București, ca să cer sfaturi în dragoste
Dragoste pe câmpul de luptă din estul Ucrainei