Mai mulți tineri mi-au povestit de ce continuă să fumeze

Conform unui raport nou de la Centrul de Control și Prevenire a Bolilor, numărul fumătorilor din America continuă să scadă. Între anii 2005 și 2015, rata de fumători a scăzut de la 21% la 15% printre adulți, iar între 2014 și 2015 a scăzut cu un procentaj impresionant de 1.7%. Asta sugerează că declinul fumătorilor este accelerat, iar bineînțeles asta e un lucru bun, din moment ce țigările te îmbolnăvesc, chiar dacă fumezi mai puțin de o țigară pe zi. Însă, există tineri care nu vor să se lase de fumat. De ce? Am zis mai bine să-i întreb direct pe ei.

Ai încercat vreodată să te lași?
Ultima oară când m-am lăsat a fost datorită unei bronșite foarte grave care m-a ținut șase luni și practic m-a forțat să renunț. Nu știu dacă aș reuși să mă las, chiar dacă mi-aș propune asta. Problema e că nu mi-am dorit niciodată să renunț la fumat. Mereu am spus că o să renunț după vârsta de treizeci de ani, deci rămâne de văzut.

Crezi că faptul că te-ai apucat de tânără să fumezi, a avut un impact asupra ta?
Eu cred că faptul că m-am apucat de fumat de la o vârstă atât de fragedă l-a transformat într-o parte din mine. E doar un obicei pe care l-am avut mereu ca adolescentă și acum ca tânăr adult.

Cum și de ce te-ai apucat de fumat?
Am început să fumez pe la 16 ani, pe când lucram la un patinoar și doar tipii cool aveau voie să iasă la pauză, pentru că fumau. Și eu voiam o pauză. Când mi-au dat o țigară, asta mi-a schimbat viața, nu în bine, evident.

De ce nu te-ai lăsat până acum?
E greu să scapi de viciul ăsta. Mereu m-am zbătut cu stările de depresie și anxietate, iar țigările m-au ajutat.

Ești conștient de efectele dăunătoare atunci când fumezi?
Da. E un obicei oribil de care îmi doresc să nu mă fi apucat. Tatăl meu e fumător și observ efectele negative la el, dar tot nu mă las. Poate nu am suficientă voință, sau nu am simțit consecințele suficient de intens încât să mă facă să renunț. Am încercat de multe ori să mă las, dar simt că nu sunt pregătit.

Câți ani aveai când te-ai apucat de fumat?
Aveam paisprezece ani și m-am apucat ca să mă integrez anturajului de punkeri mai în vârstă. Am continuat să fumez pentru că m-a prins, amețeala aia de la început, dar și sentimentul unei comunități separate de convențiile societății.

La ce te referi?
O comunitate în care toată lumea știe că fumatul dăunează sănătății, dar ignoră conștient riscurile. Îmi dă un sentiment fals de siguranță, atunci când mai fumez o țigară din când în când.

Ai pierdut pe cineva din cauza bolilor legate de fumat?
Da, bunica mea și un prieten vechi de familie, deși nu pot să-i dau exemplu copiilor, pentru că ei au murit la vârste înaintate.

Ce scop are fumatul pentru tine?
Cred că singurul lucru pozitiv e faptul că mă calmează și mă echilibrează. Cu toate acestea, cred că sunt modalități mai sănătoase pentru a te calma sau relaxa.

Te gândești vreodată la consecințele fumatului?
Eu cred că atunci când ești tânăr nu prea te gândești la boală sau moarte. Desigur, îmi trec prin minte riscurile de sănătate și mereu mă panichez. Dar lucrurile astea par atât de îndepărtate, încât nu te gândești că ți se pot întâmpla ție.

Ce ar trebui să se întâmplă ca să te lași de fumat?
Prietenului meu nu-i place și aș prefera să rămân cu el, decât cu țigările. Dacă el m-ar ruga să nu mai fumez niciodată, aș face-o.

Ce au zis părinții tăi când te-ai apucat de fumat?
Când am început să fumez la 16 ani, mama mea era fumătoare, așa că obișnuia să-mi cumpere țigări.

După 11 ani, simți că ai putea să te lași? Sau vrei să te lași?
Simt că aș putea să fac asta oricând, însă îmi lipsesc motivația și voința. Sinceră să fiu, nu prea mă gândesc la efectele negative ale fumatului. Când văd reclame, de obicei trec cu vederea. Știu că vreau la un moment dat să mă las, dar încă nu sunt pregătită.

Cum te-ai apucat?
Am început să fumez la 17 ani, după ce am absolvit liceul. Mi se părea că e un lucru cool pe care-l fac doar adulți, mă făcea să par mai atrăgător și mai matur. Țin minte că prima țigară am fumat-o în cartier și mi-era frică să nu mă vadă vecinii. Am aprins țigara cu un chibrit, dar nu mi s-a mai părut atât de cool. A fost dezgustător. Atât de nasol încât am început să mă înec cu fumul din gura mea.

Și totuși ești fumător
A devenit un obicei. Câteodată, e ca un automatism: scoți o țigară din pachet și o aprinzi. E un lucru natural.

Ce fumezi?
Țigări când ies și iarna vapez, când nu pot să ies din casă sau să deschid o fereastră. Nu prea mă satisface vaporizatorul, așa că sesiunile de iarnă tind să dureze mai mult.

De ce ai nevoie ca să te lași?
Ar trebui să fiu stabil financiar și psihic. Trebuie să nu mai am probleme și să nu mai fiu stresat.

Ai crescut cu fumători în jurul tău?
Tatăl meu a fumat mult timp, dar s-a lăsat când m-am născut eu și mereu mi-a spus cât de rău e să te apuci de fumat. Dar când am împlinit 18 ani, noutatea faptului că aveam voie legal să fumez m-a făcut să cumpăr un pachet de țigări Djarum pentru mine și prietenii mei. Timp de șase luni ne tot întâlneam ocazional să mai fumăm, până când a devenit un obicei constant și am trecut pe Camel Albastru. De atunci a devenit un viciu, deși acum prefer țigările American Spirits.

Ai încercat vreodată să te lași?
Ultimii treisprezece ani am fumat constant, deși am strecurat și câteva pauze. O vreme am crezut că o să mă las până în treizeci de ani și am avut perioade lungi fără să fumez, cu opțiuni alternative: gume, plasturi, elastic la încheietură, tot pachetul.

Cum a fost când ai renunțat?
Am început să îmi recuperez plămânii și s-a simțit diferența, plus alte aspecte de sănătate. Doar că sunt slab când vine vorba de tutun și încă nu vreau să renunț la fumat. Nu am găsit niciodată ceva mai important sau un substitut bun. Nu mi-am dorit cu adevărat să renunț la țigări.

E un sentiment care te calmează atunci când tragi dintr-o țigară. Deși, știu că activitățile și exercițiile fizice ar fi mai ușoare dacă nu aș fuma. Știu că pielea mea ar îmbătrâni mai bine și nu mi-ar mai mirosi hainele, etc. Știu toate aspectele pozitive, doar că nu am ajuns încă în punctul în care beneficiile să cântărească mai mult decât motivul pentru care fumez.

Îți dorești vreodată să nu te fi apucat de la bun început?
Presupun că dacă aș putea să dau timpul înapoi și să nu cumpăr țigările alea aș face-o și, sincer, sper să nu dau mai departe acest obicei. Însă, deși e o antiteză jenantă, iubesc țigările.

Cu toate lucrurile pe care le știm despre efectele dăunătoare asupra sănătății, ce crezi că te mai împinge să fumezi?
Eu vizualizez asta ca pe un compromis. Ținând cont de faptul că societatea noastră este suprasaturată cu sănătate negativă și impactul asupra climatului, de la mâncarea toxică pe care o mâncăm, la aerul toxic pe care-l respirăm și sursele de energie nesustenabile, efectele negative ale fumatului asupra sănătății personale mi se par irelevante.

Crezi că e vreun efect pozitiv al fumatului?
Fumatul te relaxează și îți dă șansa să nu răbufnești pe vreun client extrem de nasol, genul cu care interacționez și eu.

Crezi că ai putea să te lași dacă ai vrea?
Am zis că o să mă las de fumat când rămân însărcinată. Totuși, până atunci, poate apare vreo campanie anti-fumat care să redirecționeze banii cheltuiți pe strategii de organizare și să se concentreze pe mediu și problemele economice din comunitățile sărace și cele de culoare, atunci cu siguranță aș prefera să dau banii acolo decât pe țigări.

Ce fumezi și cât de frecvent?
Eu fumez țigări Newport, e aspectul meu rebel. Fumez în jur de cinci până la zece țigări pe zi, dar a existat o perioadă din viața mea când fumam cam două pachete pe zi. Ieșeam des la petreceri, iar fumatul făcea parte din ritualul de alcool sau droguri.

De ce continui să fumezi când știi că nu e sănătos?
Bunicul meu de care eram foarte apropiată, a murit de cancer la plămâni acum câteva luni. Cred că e doar una din chestiile alea în care ai impresia că nu ți se poate întâmpla ție. N-am nici cea mai vagă idee de ce continui să fumez, dacă țin cont de toate efectele negative.

Câți ani aveai când te-ai apucat de fumat?
Aveam cam 23 de ani când m-am apucat de fumat regulat, pe când făceam parte dintr-un program de recuperare. În pauze ieșeam afară și ceream o țigară. A fost o perioadă stresantă și faptul că am putut să fumez o țigară cu ceilalți m-a relaxat. Apoi am început să cumpăr și eu țigări, ca să împart cu restul.

Cu toate informațiile despre efectele adverse, de ce mai continui să fumezi?
Câteodată, riscurile asupra sănătății nu sunt foarte prezente, deși eu știu că există. Când fumez o țigară nu mă gândesc la viitor. Am nevoie de ceva rapid care să mă de-streseze.

Crezi că fumatul are vreun efect pozitiv?
Nu.

Ce ți-ar trebui ca să te lași?
Nu sunt sigură. Am mai renunțat câteva luni la rând, dar mă întorc la țigări atunci când am o zi proastă. Cred că dacă aș putea să fac față problemelor mele, nu aș mai fuma. Reușesc să mă las atunci când îmi propun, dar sunt tentată atunci când prietenii mei fumează.

De ce te-ai apucat de fumat?
Am fumat prima țigară la 12 ani, pentru că toată lumea mi-a interzis să fumez. Chiar și tatăl meu, un fumător de patruzeci de ani, mi-a spus să nu fac ce a făcut el. Evident, am fumat o țigară cu prima oportunitate care s-a ivit.

Ai continuat să fumezi țigări, deși deții o companie de vaporizatoare?
Cu cât afacerea se mărea, cu atât am ajuns să fumez mai multe țigări. Știu că sună absurd, dar stresul de a conduce o companie care se dezvolta mai rapid decât putea duce m-a adus în punctul în care mă ascundeam în spatele depozitului să fumez țigară după țigară. În momentul de față, am ajuns la o țigară pe zi, poate două, iar în restul timpului vapez. Cel mai probabil o să rămân la nivelul ăsta de nicotină, pentru că e suficient pentru mine.

De ce să fumezi și să vapezi în același timp?
Pentru că lucrez în industria vaporizatoarelor, iar asta mă face să fumez. Nici măcar nu mai e vorba de stres. Mă separă de „vaperii hardcore" din industrie. Printre oamenii din industria mea, țigările sunt considerate tabu. De asta fumez în timpul meu liber.

Ce ți-ar trebui ca să renunți?
Am cochetat cu ideea să mă las de tot, dar nu și de vapat. Consum atât de multă nicotină pe zi, încât ar trebui să mă încui în apartamentul meu și să fac o dezintoxicare în solitudine.

Și apoi ce faci?
La o zi sau două după ce mă las de tot, devin mai rău ca dracul. Am ajuns în punctul în care prietenii mei glumesc pe seama mea și spun că ar merge făcut un reality show în care să mă lasă fără nicotină și să mă cronometreze. Apoi ar băga alți fumători sau persoane care vapează, ca să vadă ce aș face. Încă nu ne-au contactat cei de la MTV.

Traducere: Diana Pintilie