De teama infiltraților, la Uniți Salvăm democrația a fost suspendată

Am fost unul dintre participanții la protestele care au început în toamna lui 2013 împotriva exploatării aurului de la Roșia Montană și a modului de operare al Guvernului și care au continuat să pună presiune pe putere, fie că era vorba de un parlament penal, un prim ministru mitoman sau un președinte mitocan. Protestele mi se păreau „inteligente“’: au făcut un guvern imun la critici să dea înapoi și aveau șansa să devină un factor de schimbare.

Foto: Mihai Andrei

Însă, la sfârșitul lui 2013, protestele din stradă au fost suspendate, nu știu din ce motive. În lipsa unui centru de comandă, protestele s-au fragmentat și au eșuat care încotro, în mici fragmente, spre anticapitalisme, legionarisme și alte iluzii de nișă. Lumea virtuală părea totuși animată, așa că mi-am făcut un cont de Facebook: acolo activismul era, la prima vedere, în formă și toți păreau că vor înapoi în stradă. Deși unii poate că nici nu ieșiseră vreodată la proteste, iar alții nici n-ar fi trebuit lăsați liberi pe acolo. Clicktivism-ul o avea și el rolul lui, m-am gândit.

Am devenit, treptat, un fel de radical care cere schimbarea, nu a clasei politice sau a establishmentului, ci a Uniți Salvăm, care devenea, dintr-o mișcare de protest, un fel de platformă de dezbateri sterile.

Foto via Uniți Slavăm

Una din modalitățile de organizare a Uniți Salvăm fiind Facebook, am ajuns, cu vreo două săptămâni înainte de alegerile europarlamentare, după ce am postat niște gânduri despre mișcare și ce ar putea ea face pentru omenire, să fiu invitat într-un grup de lucru secret numit Uniți ne reorganizăm.

Cel anterior, Ne organizăm, era depășit; iar la cel nou am participat doar vreo lună (a fost înlocuit, după disputele legate de europarlamentare, cu unul mai puțin toxic, au zis ei, numit Grup US). Scopurile acestor dese schimbări păreau a fi replieri de trupe, în funcție de prietenii și negocierile dintre grupuri. Sau, după cum susțineau unii dintre inițiatori, o operațiune de eliminare a infiltraților.

Am fost întrebat de ce critic. Nu mai bine mă implic? De fapt, foarte mulți criticau acolo, probabil fiindcă și direcția era greșită… Era ca-n familiile unde toți strigă „Da’ de ce țipi așa?“ – răspunsul la majoritatea întrebărilor erau de tipul „Nu mai critica atâta!“. Le-am explicat că am fost la majoritatea protestelor, care s-au transformat acum în divagații, și că îi întrebasem atunci pe niște organizatori dacă au nevoie de ajutor în chestii cum ar fi cea cu ocuparea clădirii Avocatului Poporului – fără să primesc răspuns.

Am observat că o parte dintre cei care participau la discuții pe grupul secret păreau impenetrabili la sugestii de schimbare, iar alții, cunoscuți public ca organizatori ai Uniți Salvăm, erau absenți din conversații. Erau și unii mai informați, argumentați și, evident, mai implicați ca mine. Dar totul părea ridicol de birocratic și de ermetic pentru o mișcare care ar fi trebuit să fie flexibilă și deschisă. Discuțiile se învârteau în jurul unor strategii neclare, reguli restrictive, scopuri iluzorii. Mulți voiau să schimbe asta, așa că am încercat și eu să mă implic.

Foto: Mircea Topoleanu

N-aveai cum să nu critici ce se întâmplă. De fapt, se autocriticau și ei, iar mulți se retrăseseră din cauza certurilor. Erau sufocați de critici, dar și țintuiți într-o lipsa de reacție care ar fi rezolvat unele probleme. Pe cât de concretă, eficientă și inteligentă mi se păruse, în ansamblu, mișcarea din toamnă-iarnă, pe atât de razna și aiurită era în momentul ăsta. Și abia se intra într-o nouă etapă, alt exemplu de autism și autosabotaj: „Greva cetățenească“.

Mi se părea că deja o parte din mesajele mișcării tind spre extrema stângă (clasicul „Jos capitalismul“ sau mai noul „Ne pișăm pe vot“), spre nonacțiune („Aceeași mizerie“) sau spre mondenități sterile (expoziție de obiecte-fetiș de pe la vechile acțiuni de stradă). Deși se declara transideologică, US devenea din ce în ce mai sufocată de mesaje confuze.

Am luat și Google la puricat, să mă conving că noua idee de a îndemna la absenteism nu mi se pare doar mie proastă. Mai ales că, aparent, majoritatea celor din organizarea mișcării era și ea împotrivă, la fel și publicul care reacționa pe pagina publică de Facebook a US.

Nici Google, nici presa națională și internațională cu analiști cu tot (doar local au apărut analiști pro greva cetățenească, iar aceștia erau apropiați mișcării și cei mai mulți recomandau anularea votului și nu absența) și nici istoria protestelor nu indicau greva asta ca mijloc de atingere a unor revendicări – de altfel, corecte. Am găsit doar niște extremiști dintr-o mișcare marginală de extrema stângă din Italia care au recurs la ideea de a boicota europarlamentarele. Sunt anti UE, ca și Rogozanu, tipul care se pișa autist-arogant pe vot. Un soi de populiști fără popularitate. Doar că prin inițiativa asta italienii respectivi nu aveau cum să piardă un public moderat și nonideologic sau unul de dreapta pentru că, spre deosebire de US, ei nu aveau din start așa ceva.

Mesajul de mai sus e doar una din reacțiile cetățenilor cu privire la greva cetățenească și are 50 de like-uri, cu 15 mai mult decât postarea în sine a celor de la Uniți Salvăm. Reacții precum asta – și multe altele asemănătoare apărute înaintea alegerilor – m-au făcut să mă-ntreb dacă publicul mai e sau nu reprezentat de US. Nu cumva regula e: care ajunge în preajma accesului la decizie, ăla-i lider? Zice că nu e, dar trasează direcția. Acțiunea unui grup care decide, într-un fel de ședință netransparentă, pentru alte zeci de mii, fără dezbatere și vot public, era de presupus că va avea contrareacții. O monopolizare a paginii de Facebook US, cu 47 000 de fani, de către un grup de 20 care îi imprimă propria direcție seamănă cu ce faceau parlamentarii când s-au apucat să modifice Codul Penal după impresiile și interesele subiective ale unui grup organizat de deputați. Iar US a protestat atunci.

Speram să văd că poate fi schimbat macazul dinspre linia utopică dată de grupul dominant din mișcare, adică dinspre mesajul „Mă piș pe principiile de mizerie ale realității, pentru că eu vreau un univers frumos, egal și în care galaxiile să funcționeze după principiul unității și armoniei“ spre unul țintit - ecologic și împotriva abuzurilor și corupției politice. Adică spre un mesaj pe care l-ar vota cei care strigau „Ieșiți din case!“ și acum erau îndemnați la boicot.

Mesajul antiputere, care acum ar însemna anti-PSD, lipsește și el. Deși e la baza unei mișcări de protest, US consideră mai nou că nu ar fi un mesaj imparțial. Fix în an electoral, când puterea e vulnerabilă, protestatarilor li se spune că mai bine s-aștepte cu protestele pe teme politice până după prezidențiale, să nu se creadă că ar fi băsiști!

Încercarea multora de a-i convinge pe inițiatori, inclusiv cu argumente ca cele de mai sus, să schimbe promovarea absenteismului cu un mesaj centrat pe protest și revendicări n-a avut succes. Cu vreo 12 zile înainte de europarlamentare și după lungi discuții s-a ajuns la concluzia că: „Nu mai e timp, dar după grevă rediscutăm problemele“. Am cerut ca măcar cei care insistă cu ideea grevei să-și asume și rezultatul, astfel încât Uniți Salvăm să nu atragă toate criticile. N-a mers nici asta. Fiindcă: „Noi n-avem lideri“.

Rezultatul tuturor incoerențelor a fost că Uniți Salvăm a pierdut mare parte din public, fie nonideologic sau de dreapta, adunând la Universitate pe ultimii fideli: câteva zeci de greviști convinși care au dezbătut viitorul nesigur al establishmentului din România.

Foto via Uniți Salvăm

În ziua cu votul și în următoarele, atacați inclusiv de publicul US, organizatorii au refuzat criticile, s-au repliat în niște justificări reciclate („Să nu cădem în jocul numerelor“, „Am introdus teme legitime, care nu mai pot fi evitate“, „Sistemul reacționează așa de frică“etc.) și i-au considerat pe toți nemulțumiții, la pachet cu presa critică, drept dușmani – trolli, hateri, postaci, oameni ai sistemului.

O mișcare largă părea să se fi transformat într-o șuetă defensivă și inofensivă, cel puțin pentru establishmentul care poate zice acum „Mersi!“. Puterea nu a mai fost în corzi niciun minut. Au apărut într-adevăr polemici, dar ăsta era scopul?

Chiar dacă toți cei care au atacat Uniți Salvăm (în lipsă de alte personaje care să-și asume ideile) i-ar fi dușmani, iar cei cu comentarii ca cel de mai sus ar fi postaci, tot grupul care crede și acum în succesul grevei ar fi de vină. Le-a făcut munca ușoară.

Foto: Mircea Topoleanu, via

După grevă, Claudiu Crăciun a răspuns nemulțumirilor pe grupul secret de Facebook: „Greva a fost punctuala in ziua alegerilor. E un subiect bun si trebuie continuat cu o campanie. E pilonul 3, sa nu uitam. Fiecare are ceva de invatat din ultimele 3 saptamani. Dar am activat o dimensiune lipsa…” Am avut un flashback cu Iliescu vorbind în gol despre unitate și despre viitor și m-am trezit că-i cer, după câteva minute, de unul singur, să se retragă. Or, zice Uniți Salvăm că n-au lideri și că suntem toți egali, dar, când am cerut asta online, o parte din grupul lui Crăciun a sărit în sus, tot virtual, de parcă i-aș fi cerut Maicii Tereza să nu mai hrănească săracii.

Am primit răspunsuri, dar nu de la el, ci de la câțiva din prietenii lui. Deși dialogasem, în general în contradictoriu, și până atunci cu ei: cine sunt, cum îmi permit, ce am făcut pentru mișcare? Mi s-a spus că, de fapt, regulile spun că la primele forumuri nu am nici dreptul să vorbesc sau că de obicei cei care critică sunt leneși și oricum nu or să vină la forumurile viitoare, că mai bine mă autoexclud etc.

Totuși, să propui retragerea cuiva din US nu era o noutate. O făcuse, nu demult, cu succes, chiar Claudiu Crăciun, cu un alt organizator, George Epurescu (de curând, urmare a cine știe ce negocieri la care n-am avut acces, Epurescu era înapoi în grup).

Eu cerusem retragerea lui Crăciun nu pentru că ar fi fost liderul celor de acolo; nu este. Ci pentru că e în centrul atenției, dar evită să-și asume răspunderea, pentru că a îndepărtat din public stârnind controverse sau pentru că e politolog, dar pare a nu înțelege domeniul. Și pentru că nu mi se pare mai important un om decât o mișcare de zeci de mii.

Revolta nu s-a consumat inutil doar pe pagina de Facebook a mișcării, ci și în interior. După mecanismele contestate care au dus la decizia grevei cetățenești și după eșecul acesteia, sau a succesului pentru unii, rămăsese că, oricum ar fi, e nevoie de o reorganizare pe principii noi, de transparență și de vot deschis.

A început o negociere dezorganizată – s-au format tot felul de grupulețe cu idei și interese diferite. Ce am reușit eu să înțeleg, nu foarte clar, a fost că în US există un grup care nu vrea o schimbare majoră și care ar putea să revendice Uniți Salvăm. Cu tot cu pagina de Facebook, principalul mijloc de comunicare cu publicul, administrată de câțiva oameni. Un fel de „Dacă nu vă plac regulile astea, putem să ne delimităm de restul lumii înconjurătoare“.Dar US pare în picaj și, dacă are șanse să-și revină, e printr-o schimbare și nu printr-o închidere.

Ideea de restart al mișcării trebuia făcută nu pe Internet, ci în întâlniri față în față, au zis organizatorii. Pentru asta s-a apelat la vechile ședințe din US, numite „forumuri“. Ultima s-a ținut în Parcul Izvor și trebuia să stabilească o modalitate de deschidere a US. Cei care voiau schimbarea asta erau majoritari, dar nu păreau nici hotărâți, nici organizați.

Până să termin o bere, cineva a zis că pleacă din US, nu crede că îl mai reprezintă. Până în momentul ăsta deja plecaseră mulți din US, mă mir că mai eram 20-30 în parc. Discuțiile de aici erau haotice și nu păreau mai coerente decât cele online, dimpotrivă. Unora nu le convine că votul ar putea fi liber, altcineva întreabă cum să verificăm să nu vină să ne încurce haterii. De fapt părea că se rediscută marile probleme și riscuri ale democrației.

Foto via Uniți Salvăm

Câțiva au redeschis un subiect, ideea avusese ecouri favorabile în discuții anterioare: să se implice US în campania prezidențială împotriva unui posibil monopol al puterii PSD? Îl știm pe Ponta, nu ar trebui să renunțăm la sloganul cu „Aceeași mizerie“? Nu avea încă cine să răspundă. Publicul US, cât o mai fi din el, încă nu poate vota și nici nu e atât de implicat încât să fie la curent cu dramele din parc. Un grup de organizatori, cel care nu părea să adere la restart, nu venise, era la un event; a apărut după două ore, când certurile se consumaseră.

Următoarea întâlnire, semideschisă, minideschisă sau deschisă nu se știe când va avea loc, deși se stabiliseră vreo câteva termene, amânate de mai multe ori. Am întrebat un organizator de ce pagina Uniți Salvăm nu anunță reorganizarea, pentru că trecuseră câteva din datele stabilite pentru deschidere. Ba da, e prioritate. Dar mai sunt și altele, tot priorități, mai e un event, o întâlnire cu ONG-uri… Se va face când va fi timp. Încă nu a fost, dar cred ca e doar o perioadă proastă a US.

„Noi suntem următorii?“ Posibil, dar nu vă închipuiți că noi înseamnă altceva decât este acum.