Medicii au un simţ al umorului special. Îmi dau seama de asta de fiecare dată când dentistul meu mă întreabă diverse chestii care nu presupun doar un răspuns prin „da" sau „nu". Spre exemplu, „Ce faci de sărbători?", fix când eu am gura plină cu toate ustensilele alea de vise rele sau îmi atârnă buza şi-mi pică din gură de la anestezie.

Nu-i ușor să fii dentist în România. Să umbli prin gura cuiva cu freza sau chestia aia care face ca picamerul, să cauți nervi cu ace care nu promit nimic bun sau să pui maxilare la loc, și-n același timp să ai reflexe, în caz că pacientul ăla nu stă lipit pe scaun. E greu să ai şi sânge rece ca tipii din Anatomia lui Gray, dar şi delicateţea să nu contrazici toţi ţicniţii sau să nu scapi freza de râs, când vreun pacient îţi spune senin că-l doare măseaua din fund.

Dincolo de patologii şi păreri avizate despre situaţia naţională a danturii la români, am vrut să aflu de la câţiva medici stomatologi ce tip de pacienţi îi fac să caute un loc numai bun de dat cu capul.

„În cazul protezelor mobile, se întâmplă frecvent ca pacienţii să încerce să îşi facă singuri retuşurile. Am avut odată un pacient căruia i-am montat o proteză mobilă. Îl deranja o margine, îl bătea, ca la pantof. Şi-a pilit singur marginea respectivă, acasă, cu pila de unghii, ca să nu mă deranjeze pentru un retuş minor. A venit după doi ani cu o altă problemă şi aşa am observat lucrarea lui personală. Mi-a zis că a văzut cum am retuşat eu proteza la cabinet şi a făcut şi el, acasă, la fel.

Alți pacienți vin la cabinet şi cu diagnosticul, şi cu propunerea de tratament : «Ştiu ce am: o carie, trebuie să îmi puneţi o plombă!» Mai că-ţi vine să le zici să se şi trateze singuri, în faţă oglinzii! Sau mai sunt cei care nu au timp şi opresc doctorul pe holul cabinetului, să se uite repede pe radiografie şi să le spună ce au. Un coleg chiar a avut, odată, un răspuns inspirat: «Dacă eram la ginecologie, cum vă puteam consulta repede, pe hol?»." (Ioana T., medic stomatolog)

„Am avut odată un pacient pensionar, fost muncitor la o turnătorie. Când se pensionase, omul îşi însuşise şi ceva instrumente din arsenalul fabricii. I-am pus două proteze mobile şi a rămas să ne mai auzim la un telefon, ca să îmi povestească cum s-a acomodat cu ele. Când am văzut că nu mai dă niciun semn, l-am sunat eu să îl chem la o verificare. Mi-a spus că nu s-a acomodat cu protezele, dar că, din fericire, a avut acasă nişte scule cu care şi le-a pilit până i-au devenit comode. Adevărul e că acele retuşuri, nu semnificative, ce-i drept, fuseseră bine concepute şi realizate. Omul le pilise bine." (Eleonora B., medic stomatologie/ortodonţie)

„I-am pus unui pacient o proteză mobilă pe una dintre arcade și i se fracturase un fragment din ea. Când a venit la control, am observat că bucata ruptă era lipită foarte prost, iar pacientul avea şi o iritaţie urâtă pe cerul gurii. Şi-o lipise cu superglue şi a stat aşa cu ea câteva săptămâni bune. Probabil pentru a nu mai plăti o reparaţie ca lumea la cabinet. I-am prescris un tratament pentru iritaţia suprainfectată din cauza lipiciului toxic şi a rămas să revină să îi reparăm proteză. Dus a fost, îți dai seama." (Eleonora B., medic stomatologie/ortodonţie)

„Cei mai panicaţi pacienţi sunt, de obicei, bărbaţii tineri. Cei mai mulți intră în cabinet siguri pe ei și puși pe glume. Când le spui, apoi, că trebuie să le faci anestezie, se schimbă total. Cer să se deschidă geamul, transpiră, devin palizi, ba chiar mi s-a întâmplat să şi leşine pe scaun. De obicei, pun slăbiciunile astea pe seama faptului că nu au mâncat înainte sau alte asemenea. Cel mai mult mă amuză când mă întreabă, atunci când le spun că trebuie să le fac anestezie, dacă e cu ac sau fără ac. De aici a luat naştere termenul de anestezie rusească, o glumă din folclorul stomatologilor: anestezia fără ac, doar cu vodcă!" (Ioana T., medic stomatolog)

„Am o pacientă de ortodonţie care are aceeaşi reacţie de fiecare dată când îi pun elastice pentru fixarea aparatului dentar. Nu ştiu de ce, dar tipa este convinsă că, atunci când sunt întinse elasticele în jurul brackeţilor de pe dinţi, îi scot şi dinţii din os. Şi de aceea împinge puternic cu degetul în fiecare dinte, ca să nu zboare! Am asigurat-o că e exclus să se-ntâmple asta. Mi-a spus că înţelege, dar să nu mă supăr pe ea: va continua să facă asta. Îmi complică mult munca, evident, abia mai pot să-mi fac treaba cu degetele mele, că nu mai încap de ale ei." (Eleonora B. , medic stomatologie/ortodonţie)

„Cea mai sărită de pe fix reacţie din cauza panicii a fost când, în timpul unei lucrări, o pacientă speriată a început să se joace cu fermoarul de la şliţul meu. Nu a realizat ce face. I-am zis, politicos, că o cred că e stresată, dar dacă intră soţia mea, care lucrează la acelaşi cabinet, nu va fi prea încântată. Abia atunci şi-a dat seama că se juca cu fermoarul şi şi-a cerut scuze." (Dr. Gheorghe, medic stomatolog)

„Cel mai mult mă surprinde că văd reacţii de panică la un anumit tip de pacienţi. Cei tatuaţi din cap până în picioare, spre exemplu, care au văzut ceva ace la viața lor. Dar mulți îmi spun, înainte să le fac o injecţie, că le e frică de ace. Ba au fost şi cazuri în care unii au început să plângă de frică." (Andreea C., medic specialist chirurgie Oro-Maxilo-Facială)

„Un pacient în stare de ebrietate, nu foarte avansată la prima vedere, sosise la camera de gardă cu o fractură de maxilar. Tratamentul necesita legarea dinţilor cu sârmă, iar pe la jumătatea lui, pacientul a avut un acces de luciditate: s-a dat jos de pe scaun, hotărât să iasă din camera de gardă cât mai repede. Problema este că îl încurcau acele sârme care ieşeau din gură. Aşa că a îndepărtat sârma din cavitatea bucală. Cu tot cu cei patru dinţi de care era prinsă!" (Andreea C., medic specialist chirurgie Oro-Maxilo-Facială)

„Unui pacient internat în spital, după ce îşi nenorocise buza şi nasul, trebuia să-i facem o sutură a plăgilor. Operaţie delicată, care nu mai avea nevoie şi de complicaţii din partea tipului. A zis că nu rămâne în spital decât dacă îi îndeplinim nişte condiţii. Mâncarea din salon să fie bio, iar colegii internaţi să nu sforăie. În plus, să fie lăsat să îşi facă antrenamentele în spital, pentru că el e dansator. Ah, şi ne-a zis să îl facem mai frumos ca înainte, că doar e artist." (Andreea C., medic specialist chirurgie Oro-Maxilo-Facială)

„În lumea dentiștilor, unele povești sunt transmise din generaţie în generaţie. Folclorul bazat pe fapte reale. Preferata mea este cea în care o tanti a venit să i se dea plombele jos, convinsă că dentistul care i le-a pus i-a montat microfoane în ele şi o ascultă. Mai e una tare: cea în care o pacientă acuză dentistul că a rămas însărcinată din cauza lui. Prin gaura de la o extracţie…" (Andreea C., medic specialist chirurgie Oro-Maxilo-Facială)

Într-un fel, ajungi să îi invidiezi pe stomatologi, şi nu doar din cauza căruţei de bani pe care o câştigă. În cazul ăsta, invidia e cât se poate de evidentă. Or munci ei zi lumină cu ustensilele alea care îţi ridică părul pe spate, dar cel puţin nu se plictisesc. Mai ales când au o pacientă care se joacă cu fermoarul de la şliţul lor.