​Desenele copiilor kurzi care fug din calea Statului Islamic

FYI.

This story is over 5 years old.

Chestii

​Desenele copiilor kurzi care fug din calea Statului Islamic

Copiii din tabără s-au obișnuit atât de tare să locuiască acolo încât nu mai vor să se întoarcă în orașul natal, Kobane.

Tricolorul kurd desenat de un băiețel. Fotografii din arhiva Oliviei Kortas.

Olivia Kortas a petrecut trei săptămâni în diverse tabere de refugiați de la granița dintre Turcia și Siria. Studenta la jurnalism politic a vrut să scrie despre speranțele, planurile viitoare și viețile de zi cu zi ale refugiaților kurzi. Copiii din tabără se obișnuiseră atât de tare să locuiască acolo încât nu mai voiau să se întoarcă în orașul natal, Kobane. Tabăra e tot ce știu. Ca să vadă lucrurile prin perspectiva lor, Olivia i-a rugat să deseneze cum se simt.

Publicitate

Am discutat cu ea despre proiectul ei.

VICE: Cum ai ajuns să lucrezi lângă granița siriană? Te interesa Statul Islamic înainte să pleci?
Olivia Kortas: M-am documentat mult despre propaganda ISIS în Europa pentru un articol. Am urmărit toate activitățile lor. Dar proiectul nu e despre Statul Islamic, ci se concentrează pe kurzi. Multe dintre taberele de refugiați au fost organizate de grupuri kurde. Am vrut să scriu care e viața oamenilor care trăiesc acolo de nouă luni, să aflu ce planuri de viitor au. De fapt, voiam să scriu despre alegerile parlamentare turce din 7 iunie. Multă lume spera să câștige parlamentarii pro-kurzi.

Și cum e viața de zi cu zi în tabere?
Sunt mai multe tabere și viața e diferită în fiecare dintre ele. Refugiații care și-au pierdut mulți membri ai familiei locuiesc în tabere puțin mai confortabile numite „tabere container". Atmosfera e mai calmă în aceste tabere, pentru că oamenii nici măcar nu se mai gândesc să se întoarcă acasă.

Am petrecut mult timp într-o tabără la câțiva kilometri de Kobane. Oamenii păreau foarte neliniștiți acolo. Au mai rămas doar 120 dintre 900 de corturi, câte erau inițial. Mulți s-au întors în Kobane.

În general, oamenii au o rutină zilnică în tabere. Dimineața se distribuie micul dejun – pâine, măsline, uneori brânză. Copiii se ocupă de toalete și curăță gunoiul.

Un mic grup de refugiați gătesc prânzul pentru toată tabăra. Cina constă, de obicei, în ciorbă de fasole, salată și pâine. Oamenii se adăpostesc în corturi de căldura soarelui. Tabăra se află la 11 kilometri de cel mai apropiat sat, Suruc. Nu prea au mare lucru de făcut. Un profesor voluntar din Suruc vine de două-trei ori pe săptămână ca să-i învețe pe copii alfabetul latin, cel turc și cel kurd. Unii refugiați lucrează pentru fermierii locali și câștigă niște bănuți în plus. Totuși, toată lumea se pregătește să se întoarcă în Kobane.

Publicitate

Cum se simt copiii în tabără?
Mulți se poartă foarte matur. Sunt foarte independenți. Gătesc, fac curat, îi ajută pe adulți. Copiii mai mici sunt plini de viață. Construiesc zmee din pungi de plastic și buruieni. Unii ar prefera să rămână aici, în loc să se întoarcă acasă. Nu-i așteaptă decât ruinele caselor acolo.

Relația pe care o au cu părinții în Kobane e diferită de cea de aici. Părinții au alte interese acasă, nu au timp de joacă și desenat. Sunt mândri când copiii cântă despre Kobane.

Copiii fac cursuri de artă?
Da. Un asistent social internațional le-a dat hârtie și creioane colorate chiar în ziua când am ajuns în tabără. Un muncitor m-a rugat să supraveghez copiii câteva ore, timp în care au desenat ce au vrut. Totul s-a întâmplat într-un cort gri cu zece bănci de lemn și douăzeci de scaune. Câțiva dintre copiii au început imediat să deseneze, pasionați. Toți țipau după trei culori – roșu, verde, galben. Era doar câte un creion de fiecare culoare în pachetul adus de voluntarul român.

Așa că desenele au ajuns să fie similare?
Majoritatea copiilor au preferat să deseneze cu culorile astea, da. Sunt culorile steagului kurd, culorile țării lor natale. Culorile luptătorilor care au eliberat Kobane. Desenele sunt aproape în totalitate politice. Dar copiii s-au distrat și erau foarte mândri de ele la final.

Singurul desen desenat cu albastru. În fundal se văd case, iar în mijloc, o explozie.

Nesrin, în vârstă de nouă ani, ne-a zis că asta e casa ei din Kobane.

Rojova e numel regiunii kurde din nordul Siriei. YPG e una dintre forțele armate din Siria, compusă în întregime din femei.

Publicitate

În mijlocul inimii scrie Kobane, cu caractere arabe. Elefantul din colțul din dreapta ține în trompă un steag YPG.

Unii copii n-au folosit simboluri politice, ci doar culorile steagului.

Ciwan a desenat un pod cu o porumbiță la capăt.

O stea roșie pe un triunghi verde e steagul miliției feminine kurde.

Un copac crește dintr-un curcubeu în culorile kurde. Dedesubtul lui e APO, Abdullah Ocalan, liderul PKK care a fost închis pe insula Imrali timp de 16 ani.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai multe despre rezistența kurdă:
Faceți cunoștință cu femeile kurde care luptă pentru libertate în Siria Un oraş kurd a rezistat de o sută de zile în faţa Statului Islamic Bărbatul care a dormit cât timp statul islamic i-a cucerit oraşul