Am încercat să vorbesc despre droguri cu creatorul serialului „Breaking Bad”

UPDATE: Deși fiecare punct discutat în acest interviu a apărut deja peste tot pe internet, dacă ați ratat ultimele episoade, acest articol vă va oferi niște informații pe care nu le știați.

O înmânare de chei de mașină într-o cafenea și o mitralieră într-un portbagaj de mașină nu pot însemna decât un singur lucru: că un show clasa I cu cinci sezoane e chiar după colț. Vince Gilligan și scenariștii lui au pregătit bine flash-forward-ul care a dat startul ultimului sezon din Breaking Bad atunci când s-au hotărât să documenteze călătoria lui Walter White, un profesor de chimie ratat care ajunge pe drumuri. Înnebunirea treptată a lui Walt a fost cea mai grațioasă și suprinzătoare cădere a unui personaj din istoria televiziunii. După multe cadavre și tone de meth, ne e imposibil să ghicim unde îl vor duce ultimele episoade ale serialului.

Deja publicul înfierbântat a început pariurile. Ne-am pierdut cu toții încrederea în umanitatea lui Walt și în capacitatea lui de a evita să fie un cretin mândru la fiecare pas, iar după episodul de săptămâna trecută, în care l-a ucis pe drăgălașul de Mike într-un impuls de pasiune, sunt puțini care n-ar vrea să-l vadă ciuruit de gloanțe. Dar până să ajungem acolo, trebuie să se mai întâmple câteva lucruri. Mai trebuie să moară și alte personaje dragi. Orice vieți ar putea fi în pericol, de la cele ale copiilor lui Walt până la cea a lui Saul Goodman.

Tot entuziasmul ăsta i se datorează lui Vince Gilligan, un om care a hotărât că televiziunea era prea previzibilă. Vince nu e consumator de meth, delaer de meth, polițist sau bou. E un tip care și-a făcut un nume după ce a produs iubitul serial Dosarele X și a scris scenariul la Home Fries și Hancock – două filme total diferite și varză – după care s-a hotărât să ne șocheze cu un serial care sfidează tot ce a făcut până acum în carieră. Deci, în esență, el e Walter White.

Am vorbit cu Gilligan la telefon până când ne-a întrerupt o tipă care fusese pe linie în tot timpul ăsta tocmai când l-am întrebat care era drogul lui preferat. În timpul convorbirii noastre, am devenit destul de exacți în privința motivațiilor personajelor.

VICE: Deci, e ultimul sezon. Cum a fost primit serialul?

Vince Gilligan:A, a fost minunat. Îmi venea să mă ciupesc ca să mă asigur că nu visez. Pare că mă alint, știu, dar încă nu-mi vine să cred că serialul apare la TV. Săptămâna asta filmăm episodul 54 și e incredibil că tot mai mulți oameni află de el abia acum și vor să-l urmărească după cinci ani de la primul episod. Sunt super flatat și bucuros și tot nu-mi vine să cred.

De cât timp știi cum se va încheia povestea lui Walter?

Ar fi trebuit să ne vezi aseară. Mă străduiesc împreună cu scenariștii să terminăm ultimele episoade. Nu le-am scris încă. Am avut tot felul de idei în ultimele luni. Dar încă nu e nimic stabilit. Suntem norocoși că avem destul timp să cântărim bine lucrurile. Dar e înfricoșător câte posibilități avem.

Cât din serial ați inventat pe parcurs și cât ați știut de la început?

E greu de zis pentru că pe de o parte nu ne-am abătut niciodată de la ideea mea inițială de a lua protagonistul și a-l transforma în anti-erou. Pe de altă parte, asta ne-a lăsat destul loc pentru tot felul de manevre. Multe evenimente le inventăm pe loc. Dar pentru ultimele opt episoade încercăm să avem totuși o idee de ansamblu. Nu vrem să fim prea artificiali când compunem povestea și să zicem „Walt trebuie să ajungă aici, apoi trebuie să ajungă aici.” Cea mai bună metodă e să lași personajele să-ți spună unde vor să meargă și să spui povestea cât mai organic posibil.

Filosofiile astea par să se bată cap în cap.

Încercăm să împăcăm capra cu varza. Să lăsăm personajele să fie organice. Dar să și atingem ce ne-am propus.

Alegeți funcții pentru personaje sau le stabiliți întâi personalitățile?

Amândouă. Nu-mi place să recunosc, pentru că îmi place să fac lucrurile organic, dar trebuie să ai și un scop în minte. De exemplu, s-ar putea să ai nevoie să introduci un tip rău într-un sezon nou. Un exemplu de personaj care a fost conceput în scopuri practice și a sfârșit prin a fi esențial pentru serial e Hank. Am vrut ca Hank să fie tot ce Walt nu era. Voiam ca Hank să fie un învingător, pe când Walt e un fel de ratat din primul episod. Hank trebuia să fie un agent DEA încrezător și sigur pe el. Am vrut ca Walt să se apuce de fabricat meth ca să se răzbune pe Hank pentru că era tot ce el nu putea fi.

Cum ți-ai schimbat concepția asupra lui Hank?

L-am angajat pe Dean Norris pentru rol. Norris e un tip atât de interesant cu atât de multe straturi. E complex și foarte deștept și capabil să ofere multe fațete ca actor. Ne-am dat seama că Hank va fi mult mai mult decât ne închipuiam noi. Fără să ne dăm seama, am început să-i dăm tot mai multă importanță.

Acum că Mike a ieșit din peisaj, la fel ca și cartelul, ne îndreptăm spre o bătălie finală între DEA și Walt sau între Walt și Hank?

Nu vreau să dezvălui prea multe. E logic să presupui că ultima schimbare dramatică va avea loc atunci când Hank află despre Walt. Cu toții așteptăm asta de ceva vreme. Dar nu se știe dacă se va întâmpla sau nu…și când.

Vă îndreptați intenționat spre finalul ăsta? Am impresia că e una din situațiile alea de tip WIFOM. L-ai citat de curând pe Henry Mancini, despre îndreptarea spre inevitabilitate. Aveți de gând să vă jucați cu așteptările noastre? Sau deja inevitabilitatea e solidă?

Un pic din ambele. Mereu ne dorim să surprindem publicul și să-l ținem cu sufletul la gură. Mereu o să vrem asta. Dar uneori e bine să-i dai publicului și ce vrea să vadă. Ca scenariști, trebuie să abordăm toate poveștile astea diferit de la caz la caz. Doar pentru că ceva e evident, nu înseamnă că trebuie să-l eviți cu orice preț.

Adică?

La fel ca și cu Titanicul. Toată lumea știa că vaporul o să se scufunde la final, dar nu știai cum o să fie personajele și cine o să moară. Chiar dacă avea o inevitabilitate, nu aveai idee ce urma să se întâmple…e ciudat că folosesc analogia asta pentru că nici n-am văzut Titanic.

Ce? N-ai văzut Titanic?

Nu. Dar cred că analogia stă în picioare. Sunt chestii la care te aștepți la sfârșitul lui Breaking Bad, dar unele se vor întâmpla și unele nu. Vor fi multe surprize și schimbări în următoarele episoade.

În cel mai recent episod, a fost surprinzător că Mike a avut încredere că Walt îi va aduce trusa de prim ajutor. Mai ales după ce au trecut prin atâtea împreună. Walt a arătat de foarte multe ori că nu e un om de încredere. Mike și-a plătit și tipii cu moștenirea în loc să-i omoare și are o slăbiciune pentru Jesse. Toate astea arată că Mike s-a îmblânzit sau s-a prostit?

Păi a fost rănit serios la sfârșitul ultimului sezon. Probabil a dus-o prost cu fizicul în ultimele episoade. S-a întors la pactul cu diavolul. A făcut o înțelegere cu Walter White și le-a făcut băieților lui ceva ce chiar nu voia. Își iubește băieții și ar face orice pentru ei. Aceste ultimele opt episoade ne arată că Mike, oricât de dur ar fi - și e dur ca oțelul uneori – trăiește după niște principii pe care nu vrea să le încalce pentru nimeni. Doar că nu e atât de neîndurător și lacom ca Walt. Dar nu cred că a fost nepăsător la final, în sensul că Walt a fost cel care l-a sunat să-l avertizeze. Nimeni altcineva nu l-a avertizat, Walt i-a spus că venea poliția. Cred că s-a gândit că era un tip căruia nu-i păsa prea mult de el, dar avea aceleași nevoi și dorințe, așa că erau cumva de aceeași parte. Avea multe pe cap spre final, dar cred că până la urmă a făcut o greșeală mică la sfârșit și i-a întors spatele tipului ăstuia. Față în față cu Walt, Mike, oricât de terminat se simțea, l-ar fi putut învinge, dar greșeala lui a fost să-i întoarcă spatele.

Walt a intrat în industria drogurilor pentru familia lui, dar apoi i-a pierdut. De asta se adâncește mai tare în asta? Pentru că nu i-a mai rămas nimic?

Bună întrebare. Întrebarea tare e întotdeauna: Ce îl motivează pe Walter White? E un tip care, prin propriile sale acțiuni, a pierdut dragostea familiei. Nu voi vorbi despre fiul lui, dar s-a distanțat și de el pe parcursul episoadelor. Fiul lui chiar nu știe toate secretele îngrozitoare ale lui Walt. Și-a pierdut și dragostea vieții lui. A pus în pericol toate lucrurile și toți oamenii de care îi păsa.

Exact. De ce face asta?

Toți cei care privesc serialul au câte o opinie despre motivul care-l împinge pe Walt să facă asta. Dacă-mi spun părerea, s-ar putea să sune dezingenuă, dar e pur și simplu opinia unei persoane oarecare. Eu cred că Walt avea toate astea în el tot timpul. Tot întunericul ăsta era în el cu cincizeci de ani înainte să înceapă povestea. Au ieșit la suprafață atunci când a primit vestea eliberatoare că are cancer în primul episod. Deodată, constrângerile impuse de civilizație au început să dispară una câte una. În sfârșit e liber să fie el însuși cu adevărat după toți anii ăia. Liber să facă toate lucrurile îngrozitoare pe care le avea deja în inimă dar pe care îi era teamă să le pună în aplicare. Cred că adoră sentimentul de putere. Banii sunt doar un element cu care măsoară puterea. Se vede că n-are timp niciodată să cheltuie prea mulți. Banii doar îi măsoară puterea ca rege al drogurilor. Deși face multe lucruri de care nu e mândru, per total e mândru că e puternic și respectat în lumea drogurilor. E ceva de care n-a avut parte deloc toată viața. La sfârșitul episodului șase spune: Asta e tot ce mi-a rămas. Dar nu e vina nimănui decât a lui însuși că asta e tot ce i-a rămas. Își dă seama că nu se va mai putea opri acum că a pierdut totul.

Când Walt avea probleme cu Tuco, care era nebun, își folosea rațiunea și era destul de echilibrat. Dar când Gus Fring a apărut în peisaj, se pare că ați luat asta ca pe o oportunitate să-l potriviți pe Walt cu un personaj similar lui. Cineva care a vrut să participe pașnic la activitățile acestea, dar a fost aruncat de context în mijlocul violenței. Walt începe s-o ia razna de tot în momentul ăsta. Încerca să se opună abordării echilibrate a lui Gus?

Nu, cred că pur și simplu și-a pierdut mințile. Era într-un colț, prins ca un șobolan în sezonul patru și chiar din sezonul trei, când a început să-și dea seama cât de lipsit de putere e. A fost atunci un moment când a început s-o ia razna, cam prin episodul Fly. Noi credem că suferea de stresul post-traumatic pe care-l acumulase în urma lipsei sale de responsabilitate atunci când și-a împușcat cumnatul, pe Hank. A aflat că verii lui Tuco erau pe urmele lui și că Hank se pusese în calea lor după împușcătură și a descoperit că Gus Fring îl predase pe cumnatul lui verilor în loc să-l predea pe Walt. În momentul ăla a simțit neputință, remușcare, dându-și seama cât de vinovat era. Apoi a aflat că tipul ăsta era super rațional spre sociopat. „Cumnatul meu e în pericol și toți sunt pionii tipului ăstuia și eu sunt prins aici, trebuie să rânjesc și să îndur.” E replica din Nașul: „Ține-ți prietenii aproape și dușmanii și mai aproape.” Așa că am avut episodul în care se duce la Gus și-i spune: „Știu că ai ordonat asasinarea cumnatului meu și știu de ce ai făcut-o și vreau să știi că sunt de acord și că și eu aș fi făcut la fel.” Bineînțeles că de fapt nu era de acord, pentru că apoi a urcat în mașină și era să aibă accident. Se simțea prins și nu știa ce să facă? „Cum căcat ies din asta? Cum căcat trăiesc cu vina asta?”

A găsit niște metode să trăiască cu ea totuși.

Da, se simte mândru că a reușit să-l omoare pe liderul ăsta puternic. Ca un luptător primitiv care-i scoate inima dușmanului și mușcă din ea. Am impresia că el crede că ucigându-l pe Gus Fring, el devine Gus Fring. La figurat. Și-a asumat puterea lui, respectul lui. Desigur, lucrul care l-a enervat în aceste ultime șapte episoade e că Mike nu l-a văzut niciodată așa. Mereu îi spunea: „Vezi-ți lungul nasului, Walter. Nu ești așa grozav. Doar pentru că l-ai omorât pe Jesse James nu înseamnă că ești Jesse James.” E o povară pentru Walt că Mike nu l-a respectat niciodată.

În serial, agenții DEA sunt oarecum incompetenți – de exemplu, când Hank nu poate afla ce se întâmplă cu Walter deși e un om vigilent în toate aspectele vieții sale. Iar restul departamentului nu are niciun fel de suspiciune în privința lui Gus Fring. Asta face aluzie la DEA din viața reală?

Nu, nu. Știi iluziile alea optice în care vezi fie o vază, fie două fețe? Eu văd o vază și tu vezi două fețe. Acum ești liber să interpretezi asta cum vrei. Mie mi se pare că agenții DEA sunt înfățișați ca fiind muncitori și inteligenți. Își fac treaba destul de bine. Doar că Gus Fring e foarte inteligent, ca un personaj negativ din James Bond. Iar Walter White are un camuflaj perfect și reușește să se ascundă chiar sub nasul cumnatului lui. În lumea serialului, Hank e cel mai deștept agent DEA, dar nu reușește să-l vadă tocmai pe cumnatul său.

Și ți se pare că are sens?

E în natura comportamentului uman să ne facem o părere despre oameni și s-o păstrăm. Hank l-a întâlnit pe Walt acum mulți ani și și-a păstrat prima impresie. Nu se poate elibera de ea. Are impresia că Walt e un tip drăguț și prea deștept pentru binele lui. I-ar fi foarte greu să accepte cine e Walt cu adevărat. Ne-am gândit mult la cât de inteligent e Gus. Mereu mă raportez și la Nașul. Gus Fring a a lucrat din greu să-și țină la adăpost activitățile infracționale. N-a fost niciodată lacom, mereu prudent și circumspect. A jucat un joc lung și precaut. S-a împrietenit cu DEA și a donat bani pentru cauzele lor. Ar fi putut s-o țină așa o veșnicie, dacă nu i-ar fi stricat Walt planurile.

Crezi că există mulți infractori atât de deștepți  în viața reală?

Nu cred. Am lucrat la un serial polițist acum zece ani și am avut mulți consilieri polițiști. Ne-au spus că suntem influențați de filme și credem că mereu infractorii mari trebuie să fie geniali, dar nu e așa. „Cei mai mulți criminali sunt idioți și slavă Domnului că e așa pentru că și așa sunt prea mulți. Nu i-am prinde niciodată pentru că avem prea multe cazuri de rezolvat.”

Crezi că războiul dus împotriva drogurilor e eficient? Mai ales la granița cu Mexicul?

Nu prea. Nu cred că se folosesc cele mai bune metode. Nu cred că e ok nici să legalizăm anumite droguri. Ai zice că am o părere clară despre asta, dar îmi petrec timpul gândind-mă la un singur personaj și nu la toată politica drogurilor în general. Acestea fiind spuse, sunt conștient că există mulți oameni bine intenționați care încearcă să lupte cu drogurile și știu de cartelele din Mexic provoacă multă suferință și moarte. De aceea e bine să ne luptăm cu ei sau să legalizăm drogurile. E greu de zis care e metoda cea mai bună.

Ai încercat vreodată meth?

Nu, niciodată. Cred că e mai mult un downer decât upper.

Care e drogul rău preferat?

[Se bagă tipa de la PR] „Ne pare rău, trebuie să întrerupem pentru că Vince e în întârziere.”

Căcat.

@imyourkid

Traducere: Oana Maria Zaharia