Din revistă: Carte

De Nicu Ilfoveanu și Octav Avramescu 

La 35 de ani Nicu Ilfoveanu este un fotograf ale cărui imagini au fost prezentate prin galerii foto atât prin România cât și în afara ţării încă din 2001. Recent el a publicat „Găsiţi și pierduţi Found and lost”, un album foto alb-negru cu imagini de la târguri de vechituri. Cartea conţine și texte culese sau scrise de jurnalistul Octav Avramescu, despre pieţele de chilipiruri.

În „Găsiţi și Pierduţi” Ilfo ne prezintă o varietate de personaje care s-au perindat prin târgurile bucureștene de vechituri de-a lungul timpului. Deși cartea pare a fi despre chilipiruri, în imagini predomină mai mult oamenii locului și nu obiectele pe care le cumpără. Ilfo mi-a explicat că ei sunt subiecţii principali. Tot albumul e un studiu al naturii umane, al modului cum o varietate de oameni obișnuiţi fac schimburi între ei în lumea neschimbătoare a târgurilor de vechituri.

Albumul ăsta n-a fost făcut peste noapte. Ilfo a mers constant, timp trei ani prin două dintre piețele de chilipiruri ale Capitalei ca să obțină cele 152 de poze din „Găsiți și Pierduți’’. La cât de des umbla p-acolo, mi-a spus c-au ajuns să-l și salute samsarii, mai ales cei cu fotografii vechi, la marfa cărora el era aproape abonat. El zice c-a mai cumpărat și alte lucruri de acolo, dar preferă să nu vorbească despre asta pentru că s-a atașat prea mult de ele și au devenit cumva intime. Un fapt surprinzător este că niciunul dintre oameni nu a comentat când s-a văzut tras în poză. Ilfo spune că nici măcar nu au părut deranjați. Probabil erau prea plictisiți de la plimbarea prin piață ca să mai comenteze.

Volumul în sine este ca un caleidoscop al trecutului, din cauza pozelor alb-negru și a locaţiilor alese. Ilfo spune că, dacă ar fi pus pozele color, s-ar fi mutat atenţia de pe expresiile oamenilor din centrul imaginilor pe obiectele din fundal. Oricum, nici negrul din poze nu e unul banal. Nicu a folosit o cerneală tipografică specială amestecată cu albastru, pentru ca imaginile să pară vii, ca și cum ar fi făcute cu cerneală de gravură. Pozele nu sunt puse aleatoriu în volum. Ilfo crede că editatul albumului este la fel de important precum imaginile în sine. El a folosit tehnica facing pages, pentru a crea un fel de poveste din poze, pe fiecare pagină. De exemplu, când alătură o poză cu un copil și una cu o bătrână sugerează ideea de trecere a timpului.

Tot albumul este completat de textele avangardiste despre târgurile de acum 80 de ani culese de Octav. Ele contribuie la iluzia de carte de epocă, luată de la anticar. Textul de la finalul cărţii, scris de Octav însuși, încearcă să facă o punte între lumea pieţelor de chilipiruri și tranzacţiile online de pe Ebay și Okazii. Și el, și Ilfo cred că aceste târguri de vechituri nu vor dispărea niciodată.

MIHAI POPESCU

Editura Makaka, Web publisher iGoMatik

Maria Surducan e o artistă de 25 de ani din Cluj. Ea scoate, împreună cu alţi membri ai Cluj Comics Club, „Glorioasa Fanzină”, o revistă de benzi desenate experimentale. Noi o știm pe Maria din Cartea lui George, un compendium de benzi desenate cu artiști români, scoasă anul trecut la editura Hardcomics. Noul e-book, Foire de Nuit este o călătorie suprarealistă în limba franceză, pe 54 de pagini, în care nimic nu e ceea ce pare.

Stilul desenelor mi-a inspirat scene din lumea de coșmar a filmului „Labirintul lui Pan”. Personajele și decorul sunt foarte întunecate. Ele spune povestea unui carnaval nocturn, situat într-o pădure pustie, unde oamenii sunt atrași prin iluzii și minciuni într-o capcană metaforică de care nu-și vor da seama decât prea târziu.

Monștrii bâlciului simbolizează diverse forme de mass-media, iar personajele, desenate caricatural, reprezintă spectatorii captivaţi de ele. Dintre atracţii, cel mai tare mi s-a părut dragonul. Iniţial e făcut din petice și pare încropit pe picior, dar după ce e fluturat mult prin faţa publicului, aceștia încep să-l vadă ca și cum ar fi un monstru real. Pentru că, se știe, publicul vrea să fie păcălit. Faza mă duce cu gândul la expresia chasing the dragon, care face referire la încercarea de a te prăji la maximum cu orice drog. Când am întrebat-o pe Maria de asta, mi-a zis că n-are nicio legătură cu BD-ul și m-a făcut bucureștean, ceea ce m-a onorat.

MIHAI POPESCU

Asociația Odaia Creativă

Sorina Vazelina are 25 de ani și desenează de când se știe. În urma unui concurs făcut de Asociaţia Odaia Creativă a ajuns să ilustreze Ghidul situaţiilor urbane, un concept pentru proiectul Bucureștiul Ilustru. Cartea urmează să reintre în tipar, pentru că s-au epuizat toate copiile existente.

Sorina a lucrat pornind de la niște texte complet diferite faţă de cele tipărite în carte, care conțineau specificaţii legate de numărul de personaje dintr-o planșă, descrierea cadrului în care urmau să-și facă de cap etc. Apoi a hotărât ce compoziţie merge cu care temă, în funcţie de fiecare element desenat. Textele actuale au apărut după ce desenele au fost finalizate și s-a ajuns la design.

Ilustraţiile sunt epice. Te pierzi în detalii care pentru Sorina sunt precum condimentele: „Într-o ilustrație, dacă sunt presărate unde trebuie, dau profunzime și realism. Datorită lor descoperi ceva nou de fiecare dată când răsfoiești ghidul.” A lucrat la el mai bine de 300 de ore, timp de o lună jumate. Zece zile îi lua să termine 12 ilustraţii în creion (scenografia, conturarea personajelor, compoziţia), apoi mai avea nevoie de alte două săptămâni pentru colorarea fiecărei ilustrații. A stat aplecată asupra hârtiei între trei și șase ore pentru desenul în creion și până la zece ore doar pentru a colora o singură planșă. Desenul cu Piaţa Romană și cel cu intersecţia i-au luat cel mai mult, ambele având undeva între 40 și 50 de personaje. „Drum express cu regim de autostradă” este ilustraţia preferată din carte și una dintre cele două cu care a câștigat concursul pe proiect. Probabil pentru că în perioada aia locuia în apropierea strădzii Berzei și trecea zilnic pe lângă șanţurile și dărâmăturile din zona halei Matache.

Oricum, crede că ghiduri de genul ăsta vor mai fi și sunt bine-venite. Acum stăm prost cu pistele pentru biciclete, câinii vagabonzi, toaletele publice defecte, clădirile istorice în paragină, bișniţarii de la Romană, însă dezvoltarea urbană haotică nu va da greș, va genera mereu of-uri noi. Hai cu printul!

ANDRA OLTEANU