Discul printat 3D

Muzica e la fel de invizibilă ca și banii zilele astea. Adică nu ne mai pasă de ea. Eu încă plâng moartea primului meu mp3 player, ca o văduvă care a rămas să plătească datoriile soțului decedat.

Dar în America, o artistă folosește printarea 3D și tăierea cu laser pentru a imortaliza muzica în moduri noi și inovatoare. Amanda Ghassaei n-a reușit doar să găsească o utilitate pozitivă pentru o mașinărie folosită pentru crearea de lucruri care ucid oameni, ci a reușit și să imprime Radiohead pe un disc de lemn. Am vorbit cu ea despre creațiile ei inimitabile din vinil, în timp ce așteptam să sune Brian Eno și imprimam muzică pe lipii.

Salut, Amanda! Ce e foarte mișto la arta ta e faptul că redai muzicii amprenta fizică care nu mai e demult prezentă în era digitală. Ce înseamnă pentru tine să dai formă fizică muzicii tale preferate?

Amanda Ghassaei: Majoritatea proiectelor mele se concentrează pe crearea de interfețe fizice pentru manipularea/controlul sunetului în diverse moduri. Vinilul e un mediu obligatoriu pentru mine deoarece e o soluție elegantă și destul de lo-tech pentru a face muzica fizică. Îți permite să crești sau să scazi viteza sunetului cu o atingere, îmbină sunetul cu proprietățile fizice ale materialului și îi permite ascultătorului să-și lase amprenta pe el, căci se deteriorează în timp în funcție de cât de mult e ascultat.

Cum ți-a venit ideea să faci discuri 3D și viniluri din lemn?

În ultima vreme am fost interesată de generarea algoritmică de modele 3D pentru printare 3D, e o tehnică interesantă pentru că îți permite să pui multe informații pe un model 3D, poți crea ceva incredibil de detaliat care ar fi imposibil de modelat manual.

Discurile tăiate cu laser au fost o extensie a proiectului de printare 3D a discurilor. Foarte multă lume e interesată de aceste discuri, dar puțini oameni au acces la tipul de imprimantă 3D necesară pentru a le printa. Cutterele cu laser, pe de altă parte, sunt mai ușor de găsit, mai precise, și pot tăia o varietate largă de materiale, așa că am schimbat codul de printare 3D ca să poată funcționa și pe lasere și să fie mai accesibil.

Crezi că companiile de discuri vor folosi munca ta în viitor?

Nu sunt sigură că această tehnică va fi vreodată adoptată pentru producție în masă pentru că nu e o metodă atât de rapidă ca manufacturarea tradișională a vinilurilor, dar cred că există niște piețe de nișă și proiecte pentru care tehnica mea ar fi avantajoasă. Cel mai interesant lucru la tehnica asta e că fiecare disc făcut poate fi customizat complet, ceea ce ar fi perfect pentru o imprimare la care sunetul de pe fiecare copie e unic. M-am tot gândit că ar fi mișto să fac un album de muzică generativă așa, poate o să mă sune Brian Eno într-o zi. Mai mult decât atât, abilitatea de a tăia discuri din diverse materiale e palpitantă, oamenii sunt foarte interesați de discurile din lemn. Mi-ar plăcea să văd chestia asta dusă mai departe. Mi s-ar părea mișto să fac discuri din farfurii de porțelan reciclate sau din Frisbees. Am încercat să fac un disc pe o lipie, dar a ieșit dezastruos din păcate.

Ha! Care sunt procesele digitale prin care treci ca să-l captezi pe Thom Yorke pe un disc de lemn?

Procesul e, de fapt, relativ simplu. Am scris un program în Processing care extrage datele dintr-o piesă audio și le convertește într-un program care poate fi trimis direct în cutterul cu laser. Programul practic importă o formă audio, o reduce și o transformă într-un path lung spiralat. Path-urile de decupare sunt exportate din Processing ca PDF-uri, după care încarci fișierele în cutterul cu laser și apeși „go”. Procesul de printare 3D a discurilor e similar. Un alt script Processing care transformă algoritmic o piesă audio într-un model 3D de disc, care poate fi trimis direct unei imprimante 3D.

Cât de laborios e tot procesul? Dacă te uiți la videoclipurile tale, pare că e nevoie de o atenție la detalii similară cu cea necesară la ingineria în spațiu.

Ca să scrii codul, trebuie să ai destule cunoștințe despre audio, analiza semnalului, modelarea 3D, formatele de decupare a vectorilor și chiar trigonometrie, dar oricine poate descărca și folosi codul meu fără să fie nevoie să cunoască toate aceste concepte. Am împărțit proiectele de printare 3D și de decupare cu laser în zece pași simpli, astfel încât oricine e suficient de motivat o poate face singur, fără fără să aibă nevoie de o diplomă în inginerie spațială.

Evident, calitatea e inferioară în momentul de față. Se poate îmbunătăți cumva sau astea sunt limitele când lucrezi cu astfel de materiale ciudate?

Unele materiale, mai ales cele grunjoase/inconsistente ca hârtia sau lemnul, limitează precizia sunetului imprimat pe ele, dar nu văd niciun motiv pentru care materiale mai omogene precum acrilicul sau rășina n-ar putea să sune asemănător cu vinilul.Deocamdată limitele sunt date de precizia aparatelor. Discurile printate și cele tăiate cu laser testează la maximum rezistența aparatelor. Deci singura soluție pentru îmbunătățirea sunetului e creșterea rezoluției aparatelor.

Pe site-ul tău menționezi că instrucțiunile pentru fiecare proces sunt disponibile pentru cei care vor să încerce. Deci trebuie doar să ai o imprimantă 3D și să urmezi instrucțiunile tale?

Nu chiar. În momentul de față nu există imprimante pentru uz personal care să fie capabile să le printeze. Există anumite servicii de fabricare online care pot printa un disc, teoretic, dar întâmpini obstacole destul de mari ca să obții n astfel de print. Pentru un model 3D cu un disc cu doar cinci minute de audio pe el e nevoie de un spațiu de stocare de 1,5 GB, deci generarea, mutarea și procesarea unui astfel de fișier impune destul de multe provocări tehnologice. Am stricat o grămadă de computere în faza de pre-procesare a printării 3D – cea în care un model 3D e convertit în sute de felii orizontale ca să poată fi printat strat cu strat. Pe parcurs ce această tehnologie progresează, vom vedea aparate tot mai precise la prețuri tot mai mici la care vor avea acces tot mai mulți indivizi și companii. Se lucrează și la noi formate de printare 3D a fișierelor care pot înmagazina informațiile mai eficient.

Dar dacă ai acces la un cutter cu laser, orice fel de cutter cu laser, ar trebui să poți reproduce rezultatele pe care le-am obținut și eu urmând instrucțiunile mele.

Cât de limitate sunt posibilitățile printării 3D? Deocamdată e imposibil să printezi 3D un videoclip muzical, nu?

3D-ul e uimitor. Eu folosesc aparatele astea de ceva vreme, dar încă mi se pare magic că pot modela ceva pe calculator și să-l am în mână în aceeași după-amiază. Pe mine cel mai tare mă entuziasmează la tehnologia asta posibilitatea de customizare. Nu există alt proces care să poate genera obiecte complexe customizabile atât de ușor ca printarea 3D și alte forme de fabricație digitală. Cred că e foarte posibil să creezi un videoclip muzical printat 3D, am văcut deja niște lucrări foarte interesante cu animație stop-motion create cu ajutorul printării 3D!

Primești cereri? Mi-ar plăcea să am o copie GZA „Fame”…

Ha, da, am primit o grămadă de cereri de discuri, chiar și de la niște case de discuri independente care vor să facă niște ediții limitate, dar e foarte mult de muncă și nu m-aș descurca singură. Deocamdată am încercat să fac procesul cât mai accesibil cu putință, ca să încurajez oamenii să-și facă propriile discuri dacă sunt interesați de proiect. Și caut metode noi prin care oricine să poată face lucrurile astea cu ajutorul unor servicii de fabricare online.

Ce ai în plan? Te gândești să lucrezi și cu altfel de materiale?

Sincer, mi-am cam terminat planurile cu proiectul ăsta. Acum aștept să văd ce le trăznește altora prin cap să experimenteze cu el. Am postat tot ce știu despre aceste discuri pe Instructables ca toată lumea să vadă cum au fost create și să-și adapteze codul meu la proiectele lor. Totul e la liber, la dispoziția lor.

Cum e comunitatea DIY din San Francisco în momentul de față? Instructables îmi dă impresia că e o comunitate foarte deschisă.

Instructables e o comunitate online globală imensă în care oamenii postează documentări pas cu pas pentru lucrurile pe care le fac/codează/construiesc/gătesc manual. E foarte interactivă, oamenii de pe site schimbă mereu idei și colaborează; e unul dintre locurile de pe internet în care comentariile sunt foarte interesante și utile. Ideea principală a site-ului e să scrii despre proiectele tale ca toată lumea să poată urma pașii pe care îi descrii, deci majoritatea conținutului e open source.

Intersecția dintre tehnologie și DIY e destul de interesantă. Sunt mulți oameni care nu sunt neapărat ingineri, dar învață despre codare și electronică și modelare 3D online, pe site-uri ca Instructables. Din propria experiență, am studiat fizică în facultate și deși m-a ajutat la multe dintre proiectele mele, nu pt spune că a fost vreun curs de fizică la care să învățăm cum să programăm o interfață tactilă MIDI. O mare parte din educație mi-am format-o citind pe aceste forumuri online informațiile oferite de alți oameni. Și asta m-a motivat să perpetuez și eu cultura sharing-ului.

Drăguț. Mulțumesc, Amanda!

Urmăriți-l pe James pe Twitter: @Bainosorus

Text: James Baines

Traducere: Oana Maria Zaharia

Anterior: Faceți cunoştinţă cu scena de hard bass din Rusia