Dreamhack Cluj m-a învățat cum jocul Counter-Strike poate să fie o meserie profitabilă

Weekendul trecut am fost la Dreamhack Cluj, un festival de sporturi electronice românesc, unde s-au întrecut cele mai bune echipe de Counter-Strike Global Offensive din lume și au avut loc meciuri naționale de League of Legends, Hearthstone și alte jocuri care l-ar fi convins pe Tolkien să-și piardă zilele la calculator, în loc să scrie Lord of the Rings.

Nu prea am știut în ce mă bag, că nu-s mare gamer. Desigur, am dat-o pe FIFA și Counter-Strike când eram mic, la fel ca tot românul. Ne strângeam cinci băieți din cartier și mergeam la un internet café, să facem un „lan party", care era mai mult un mod de a risipi banii părinților două ore.

Dacă i-aș fi zis maică-mii atunci că, într-o zi, o să poți să faci bani serioși în timp ce omori virtual niște jucători din cealaltă parte a planetei, mi-ar fi dat cu papucul peste urechea dreaptă și ajungeam cu capul în unitatea centrală, în locul floppy disk-ului (chestia aia care apare pe butonul de Save în Word, pentru cititorii mai tineri). Dar nu dau vina pe ea, adevărul e că am renunțat la Counter, pentru că mă plictiseam prea repede dacă nu câștigam tot timpul. Acum îmi dau seama ce greșeală mare am făcut.

Cum am intrat în arenă mi-am dat seama că mă aflu într-un film SF. De fapt asta era magnitudinea reală a acestor competiții de Counter-Strike în 2015. Erau două echipe pe o scenă uriașă, închise într-o încăpere transparentă, ca să nu poată auzi nimic din exterior, în fața unui public care striga de fiecare dată când cineva îi lua gâtul unui adversar cu un cuțit, în joc.

Participanții aveau tricouri personalizate, cu sponsori, se luptau într-o arenă, cât sala principală a Polivalentei din Cluj, pentru o cupă, aveau galerii și fani care mergeau la ei să le ceară autografe, după o sesiune de gaming. Era chiar și un mic studio de televiziune, cu comentatori în limba engleză, care transmiteau în direct tot spectacolul. Toate elementele pe care le găsești la o competiție sportivă din afara României erau acolo. Atunci m-am convins că eSport-ul e un sport adevărat, cu toate că participanții stau pe scaun tot timpul, ca la șah.

Dacă e să mă iau după numărul mare de copii care o ardeau pe acolo, chestia asta va continua. O generație nouă de privitori în monitoare va fi gata să se bată și ea într-o zi pentru premii de sute de mii de dolari. Sper doar ca părinții lor să vadă altfel toată chestia asta, decât cei din generația mea. Și să le permită să lase cartea pentru tastatură. Oricum au mai multe șanse să facă o avere din Counter-Strike, decât dintr-o facultate, în România.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre jocuri video:
Cele mai tari jocuri video făcute de români, de care probabil n-ai auzit niciodată
8 jocuri dubioase în care apare România
Cele mai penale jocuri de Android din România