Dreptul la proprietate în pericol de moarte

Ieri am fost la un protest în faţa Parlamentului împotriva noilor modificări aduse Legii Minelor. Deși erau doar 50 de oameni, pentru mine tema este mai importantă ca gazele de şist sau ca exploatările miniere cu substanţe toxice. Aici este vorba de dreptul la proprietate. Conform modificărilor, o companie privată precum Roşia Montana Gold Corporation ar putea să te dea afară din casă sau să-ți ia terenul (fie el agricol, parc natural sau sit arheologic) doar cu acordul Guvernului, fără avize prealabile de la alți specialiști cum ar fi arhitecți, arheologi, specialiști de mediu şi fără acordul tău.

În urma exproprierii te-ai alege cu o sumă standard pe hectar a acelei zone, care nu are neapărat treabă cu preţul pieţei. Dacă vrei să te judeci cu firma ca să-ţi iei terenul înapoi, trebuie să plăteşti o cauţiune de 10% din valoarea proprietăţii. Sunt sigur că toţi sătenii ăia din Roşia Montană, Certej şi judeţul Vaslui au câteva mii de euro ascunşi în cazanul de ţuică ca să-i dea pe un proces pe care probabil l-ar pierde. Pentru că exproprierile și acordul prin care statul le dă companiilor ce obţin licenţe de exploatare dreptul să-ţi ia proprietatea se sprijină pe expresia ambiguă „cauze de utilitate publică.” Deci trebuie să înţelegi, tovarăşe, noi îţi luăm casa pentru binele general, pentru binele republicii muncitoreşti. Uite zece lei, cumpără-ţi o şaorma şi-un Cico, ca să te calmezi.

Modificările au trecut deja de Senat şi de majoritatea comisiilor din Camera Deputaţilor, iar acum sunt în dezbatere în cea de Industrii. Ieri trebuia să fie şedinţa finală, dar probabil din cauza protestului subiectul a dispărut de pe ordinea de zi şi a fost mutat marţea viitoare, când parlamentarii speră ca ecologiştii să uite de subiect.

Când am ajuns eu de dimineață la poarta Parlamentului de la Izvor, protestarilor le fusese deja interzis accesul în clădire. Din cauza bannerelor erau consideraţi un grup organizat neautorizat, iar jandarmii îi blocaseră dintr-o parte cu două maşini care stăteau ca sula-n coastele protestului.

Ofiţerul superior al jandarmilor supraveghea de la distanță, pe partea cealaltă a străzii, din spatele ochelarilor de Antonio Banderas, dădea ordine și păzea şi biclele ecologiştilor, că tot le legaseră pe câţiva zeci de metri din gardul Parcului Izvor.

Pe lângă bicle protestarii erau înarmaţi şi cu nişte patrupede la fel de fioroase ca Mihai Gâdea.

Tot protestul a fost un fel de teatru absurd. Am prins frânturi de conversaţii absolut savuroase între oameni şi protestatari. Aici Mircea Toma, preşedintele Activewatch, îi explica negociatorului Jandarmeriei că el nu face parte dintr-un grup organizat, că a venit ca persoană fizică să afle ce se întâmplă cu legea, că îşi exprime dezacordul în faţa unei instituţii publice şi că respectă legea adunărilor publice. Negociatorul a ținut-o pe-a lui până a obosit și i-a spus: „Măcar cei cu bannere şi domnişoara cu portavocea pică sub incidenţa legii.”

Domnişoara cu portavocea era Raluca Dan, purtătoarea de cuvânt a organizaţiei Re.Generation. Mediatorul i-a spus simplu: „Aveţi portavocea, deci sunteţi organizatoarea. Veţi fi sancţionată mai grav ca ceilalţi.”  Apoi jandarmii i-au legitimat pe toţi cei cu bannere şi le-au spus că riscă sancţiuni, dacă nu se tirează.

Evident, asta n-a impresionat pe nimeni. Protestarii s-au îmbrăcat în bannere, afişele au devenit fuste şi eşarfe, iar o tipă chiar i-a întrebat pe jandarmi: „Eu am doar tricoul cu Roşia Montană pe mine. Trebuie să merg acasa în ţâţele goale?” Păcat că n-a trebuit, că ajungea și protestul măcar în Libertatea.

Pentru că jandarmii susțineau că protestul înseamnă să stai pe loc cu niște bannere, Mircea Toma împreună cu o altă protestatră au început să traverseze prin faţa Parlamentului. A urmat o discuţie despre ce înseamnă a traversa, cu concluzia superbă a jandarmului de serviciu: „Hai, să nu ne luăm la mişto. Dumneavoastră nu traversaţi, ci făceaţi marş de protest. Nimeni nu traversează aşa lent sau aşa, ca un dans. Blocaţi căile de comunicare stradală. Dacă vreţi, sun un coleg de la Rutieră să vă explice ce-i aia traversare.”

După o vreme s-a dat ultimul avertisment: „Cine nu pleacă va fi sancţionat conform legii!”, iar nişte oameni din zonă le-au spus protestatarilor că balenele erau parcate după colţ, gata să-i ia pe sus. Un jandarm transmitea ofiţerului prin staţie: „Şefu’ le-am dat trei avertismente, le-am explicat care-i treaba. Eu zic să începem să-i luăm începând cu organizatorii. Zici să-i mai lăsăm că se dispersează, singuri? Bine.”

Sunt curios dacă marţea viitoare, când ar trebui dezbătută din nou legea în comisie, se vor aduna măcar la fel de mulţi oameni. Înţeleg că nu-ţi pasă de gaze de şist şi de cianurile de la Roşia Montană şi Certej. Eşti în Bucureşti, ce te doare pe tine? Problema e că legea asta a minelor, care e mai mult o lege a exproprierilor, crează un precedent sinistru. În ritmul ăsta mâine s-ar putea să te trezeşti dat afară din casă pentru telegondola lui Oprescu și pentru ursul polar care luminează noaptea a lui Piedone sau să rămâi fără parc în oraş, pentru c-ar fi o „cauză de utilitate publică” să-şi facă Petrom un sediu nou acolo.

Citește și alte articole despre Goana după aur - varianta românească