După sânge pentru petrol, se varsă sânge pentru uraniu

Autorul de vorbă cu consilierul Acoma Pueblo David Vallo despre contaminarea cu uraniu. (Fotografie de ZD Roberts pentru Fondul de Investigații Palast)

Greg Palast e reporter la New York Times, scriitor și jurnalist curajos ale cărui rapoarte apar la BBC la Newsnightși în ziarul The Guardian. Palast șterge pe jos cu bogătanii. Îi puteți vedea filmele și rapoartele pe www.GregPalast.com, unde îi puteți trimite și documente confidențiale, dacă aveți impresia că sunt de interes public.

Puneți la un loc aceste trei lucruri:

1 – În ciuda anunțului public făcut de președintele Barack Obama în care acesta spunea că va renunța la dependența de atacuri cu drone, Stăpânul Dronelor a autorizat o nouă bază de drone în națiunea africană Niger.

2 – În luna mai 2010, Obama a trimis congresului o factură prin care cumpăra armuri și vehicule rezistente la mine anti-personal pentru trupele americane din Afganistan. În măsura de urgență aprobată rapid se ascundea o garanție de împrumut de 9 miliarde de dolari pentru construirea unor centrale nucleare în Texas, Georgia, Maryland și Carolina de Sud.

3 – Săptămâna trecută, două atacuri sinucigașe au ucis cel puțin 30 de persoane în zonele miniere din Niger. Atacurile au fost revendicate de gruparea islamistă Cei Care Semnează cu Sânge, împreună cu Mișcarea pentru Unicitate și Jihad din Africa de Vest, afiliată al-Qaeda.

Nigerul nu pare un teritoriu pentru care merită să te lupți. Oamenii de acolo sunt atât de săraci încât nu-și permit să aibă o zonă de coastă, doar deșert înconjurat de și mai mult deșert. Supraviețuiesc cu 2300 de calorii pe zi, deși nu foarte mult timp – majoritatea nu prind 55 de ani.

De sus din cer (am zburat pe deasupra țării), arată ca Valea Morții într-o zi proastă – un teritoriu arid, bătut de vânturi.

Dar dincolo de deșert, invizibil din cer, există un secret care îmbogățește națiunea Nigerului, dar nu și pe oamenii ei. Niger e cel de-al patrulea producător de uraniu din lume, mineralul radioactiv care stă la baza oricărei centrale nucleare.

Atacurile de săptămâna trecută de la minele de uraniu deținute de francezi au fost descrise de New York Times drept consecințe ale conflictelor din Mali și Libia.

Căcat de taur, ca să zic așa. Sunt consecințe ale războiului pentru uraniul din Niger care s-a întins și în Mali. În septembrie 2010, cu mult înainte de atacurile islamiste din Mali și cu un an înainte ca Libia să sară în aer, al-Qaeda a atacat minele și a răpit un inginer francez și pe soția acestuia. Vânarea răpitorilor și nevoia Franței de a-și proteja minele și rezervele de resurse au declanșat războiul între Franța și al-Qaeda în Sahel.

Birourile Areva din Germania.(Photo via)

Obama sprijină armata franceză de ocupare a resurselor. De menționat că decizia lui de a construi baza pentru drone în Niger – există destule opțiuni în imensa regiune – a fost luată înainte de acest atac recent.

Obama știe: dacă America vrea minerale fierbinți, trebuie să trimită rachete și mai fierbinți.

Obișnuiți-vă cu ideea. Dacă v-a plăcut războiul pentru petrol, n-o să trebuiască să așteptați mult pentru episodul doi: războiul pentru uraniu.

Principalul proprietar al minelor din Niger, compania Areva, o avea ea accent franțuzesc, dar administrația Obama știe că Areva e furnizorul numărul unu pentru industria de energie nucleară a Statelor Unite. În plus, Areva a obținut una dintre râvnitele garanții de împrumut din cufărul de urgență al lui Obama pentru războiul afgan. Deși licența Areva pentru reactorul situat în Maryland așteaptă până când aceasta își va găsi un partener din Statele Unite, Areva rămâne o sursă esențială de uraniu de care au nevoie toți operatorii centralelor nucleare din Statele Unite. Guvernul S.U.A. se bazează pe Areva și pentru fabricarea de combustibil MOX. MOX-ul făcut de Areva are la bază cărbuni de uraniu amestecați cu plutoniu sovietic cumpărat de Statele Unite.

Obama știe foarte bine, deși nu va recunoaște niciodată, ce vă spun eu acum: Fără o forță militară a Statelor Unite în Niger, nu va exista nicio centrală nucleară în Maryland și niciun amestec MOX care să facă centralele alea să funcționeze.

Reprezentanții industriei nucleare spun că energia nucleară va pune punct dependenței de petrolul din Orientul Mijlociu. Dacă John McCain, senatorul din Arizona, va reuși să-și impună punctul de vedere, Statele Unite vor construi 200 de noi reactori nucleari la costul de zece trilioane de dolari. Drept consecință, dependența americană de OPEC va fi înlocuită cu…dependența de Rusia, Kazahstan și Niger.

Și ce e rău în asta? La urma urmei, președintele George W Bush a spus că s-a „uitat în ochii lui Vladimir Putin și l-a găsit a fi foarte…de încredere.”

Recunosc, nu m-am uitat niciodată în ochii lui Putin – n-aș îndrăzni. Dar să ajungem ca luminile din Baltimore să depindă de Vlad Dracul cecenilor pare, să zicem, ușor nechibzuit.

_Vladimir Putin și George W Bush, într-un moment în care nu se priveau în ochi. _(Photo__ via)

Apropo, capitala Nigerului e Niamey. Probabil știați că majoritatea americanilor și britanicilor nu învață numele capitalei unei națiuni decât după ce-și trimit trupele acolo. (Exemple: Saigon, Mogadishu, Kabul.)

Dar războiul pentru uraniu s-ar putea să merite tot sângele vărsat dacă-i asculți pe ecologiștii alternativi precum James Lovelock, care ne spun că energia nucleară e „verde”, spre deosebire de gazele naturale.

L-aș invita pe dr. Lovelock și pe orice alt ecologist iubitor de energie radioactivă să facă o vizită la Acoma Pueblo în New Mexico săptămâna asta când americanii nativi care ne furnizau în trecut uraniul vor fi investigați pentru a li se descoperi cancerele și alte boli pe care le-au dezvoltat în timpul lucrului în minele de uraniu.

În 2008, am fost în satele amerindienilor pentru BBC Newsnight, ca să verific situația politicienilor acuzați că furaseră sute de voturi de la ei. Consilierul David Vallo mi-a explicat că satele nativilor voiau să voteze împotriva redeschiderii minei de uraniu din apropiere. Mina, mi-a spus el, a șters indieni de pe fața pământului la fel de eficient ca primii colonizatori. „Am pierdut mulți oameni buni care și-au distrus sănătatea.” Apoi a adăugat: „Știi, din cauza iradierii – uraniul e radioactiv.”

Da, știu că uraniul e radioactiv, dar n-auzi că e ecologic?

Vallo a menționat că uraniul contaminase rezervele de apă și le distrusese recoltele. Ceea ce e bine, pentru că, dacă ar fi reușit să crească vreo plantă, oricum n-ar fi fost bine s-o mănânce.

Pentru ecologiștii albi, turnurile sculptate pentru răcirea centralelor nucleare arată curate. Dar muncitorii negri, asiatici și indigeni care sapă să scoată cărbunele știu cel mai bine cum stau lucrurile. Un exemplu: președintele francez Nicolas Sarkozy l-a susținut pe președintele nigerian Mamadou Tandja, în ciuda dizolvării constituției națiunii, când dictatorul de facto a aprobat deschiderea unui nou sit minier pentru Areva. Canalul francez 24 raportează că tuaregii – coloana vertebrală a insugenților din Niger și Mali – au fost înlăturați din zona minieră.

_Mină de uraniu din Niger (Fotografie de _Yann Arthus-Bertrand)__

Iată o fotografie cu o mină de uraniu din Niger. Nu prea pare verde, nu? Greenpeace a raportat condiții groaznice de lucru în mine, cât și contaminarea orașelor din jurul lor.

Refrenul cântecului lui Peggy Seeger, „Springfield Mine Disaster”, spune că „oasele și sângele sunt prețul cărbunelui.”

Refrenul imnului energiei nucleare „verzi” ar trebui să fie: „Dronele și sângele sunt prețul uraniului.”

Greg Palast a fost principalul anchetator și martor pentru Departamentul de Justiție al Statelor Unite în procesul de urmărire juridică a constructorilor centralelor nucleare din Statele Unite în anii 1980.

Urmăriți-l pe Greg pe Twitter: @Greg_Palast

Traducere: Oana Maria Zaharia

Anterior: L-am supărat pe cel mai insuportabil ministru grec