E timpul să nu mai facem mişto de Fuego

Deşi toţi am făcut la un moment dat miştouri proaste de cântăreţul Fuego când eram mici, cred că e cazul să ne dăm seama că reprezintă un simbol cultural al undergroundului etno românesc şi să ni-l asumăm ca al nostru. Hai să nu ne mai căcăm pe noi şi să discriminăm un om foarte talentat dintr-o prejudecată ruptă din mentalitatea de curtea şcolii faţă de muzica populară reală.

De-asta n-a putut decât să mă bucure că vuieşte internetul zilele astea cu un nou eveniment-bombă – Fuego Acoustic Sesions în Club Brutăria cu Trubadurul din Moinești în deschidere, o trupă etno acustic. După ce elita culturală bucureșteană a dansat săptămânile trecute pe ritmurile lui Romeo Fantastik, era și normal ca cineva să-l pună în scenă pe Fuego, unul dintre cei mai neînțeleși artiști români.

Tot normal era şi ca acest eveniment să marcheze redeschiderea Club Brutăria, poate cea mai avangardistă scenă Underground din București.

Am avut norocul să frecventez locul ăsta acum zece ani, când câțiva băieți (și o fată) faini din „garda veche” – Coco, Roby, Julie și Ștefan – nemulțumiți de direcția generală în care se îndrepta muzica electronică românească, dominată de big-sound-ul house-ului melodic și de adolescenți care băgau e și pokemoane, au închiriat clădirea unei fost brutării și au dat drumul primelor vibe-uri synth-sinergy din București.

În camerele mici și neventilate ale fostei brutării din Regie (pe lângă Club Piranha, pentru cine știe) s-au făcut multe sesiuni experimentale faine cu artiști neconvenționali. La început s-a încercat menținerea unei direcții electronice, însă cu timpul sound-ul s-a diversificat iar scopul predominant a devenit „să fim noi bine” și să ne simțim fain.

Așa am trecut, weekend de weekend, prin mai multe genuri muzicale – asiatice, indiene, etno, etno-hip (HIPNO), electrojazz și minimal-fuzz, printre altele. Bineînțeles, împreună cu vibe-urile noi încercam și tripuri noi, dar despre astea nu vă scriu aici, că poate e garda pe fir.

Încet, încet energia noastră a scăzut și gașca s-a destrămat. Ne-am dat seama că eram atât de departe de orice înseamnă mainstream, că lumea nici nu mai știa despre ce vorbeam. “De ce petreceți  într-o clădire dărăpănată? De ce ați ascultat muzică usoară sârbească toată noaptea?”. Ștefan, fondator și om hazliu a murit de prea mult bine. Brutăria s-a închis fiindcă era, nu pot să neg, o clădire dărăpănată. Iar noi ne-am retras toți înapoi în lumea reală, să facem chestii reale.

Dar nu o să uit niciodată seara când am pus un mix cu câteva melodii de dor ale lui Fuego pe backing-ul unui synth indian. Iar acum, zece ani mai târziu, pot să ascult același sound, numai că live. Deci poate tinerețea mea mai este vie, undeva.

Nu pierde evenimentul cu Fego!

Urmărește clubul Brutăria pe pagina lor de facebook.