Societatea e responsabilă pentru Ebola, nu natura

Un salon de carantină pentru cei infectați cu Ebola din Lagos, Nigeria. Imagine via CDC Global

Medicina are o problemă imensă, care e următoarea: există o grămadă de lucruri care n-ar trebui să existe. De exemplu, copii bolnavi de pojar în școlile occidentale sau de polimielită în Pakistan, unde mai mult de două sute de persoane au fost afectate doar anul acesta. Cea mai recentă și mai înfricoșătoare e epidemia de Ebola la scară largă din Africa de Vest.

Lucrurile astea n-ar trebui să se întâmple. Avem programe de imunizare în masă și vaccinuri eficiente împotriva pojarului. Același lucru e valabil și pentru poliomielită, care la un moment dat părea că n-are șanse să supraviețuiască și în secolul XXI. Vor mai fi cazuri de Ebola, dar totuși ăsta nu e un virus capabil de dominație mondială – nu există niciun motiv bun care să justifice o epidemie la scară atât de mare.

Dar totuși s-a întâmplat. De ce?

Pe scurt: din cauza oamenilor.

Răspândirea virusului Ebola în Africa de Vest nu e atât o problemă medicală, cât una socială și guvernamentală. Poate că nu există încă un leac pentru Ebola, dar, după cum am mai scris anterior, virusul nu are o capacitate de răspândire atât de mare. Atâta timp cât ai un sistem de sănătate funcțional, personal pregătit, un mediu de lucru antiseptic, provizii medicale și proceduri de calitate, orice epidemie poate fi stopată înainte să devină foarte periculoasă.

Problema e că în zonele din Africa unde a izbucnit epidemia nu există aproape niciunul dintre aceste lucruri. E cel mai rău loc posibil unde putea izbucni o epidemie. Virusul a apărut la granița dintre Sierra Leone, Liberia și Guineea – țări ale căror economii sunt pe locurile 163, 183 și 179 din 187, conform IMF. Dacă asta nu-ți spune nimic, gândește-te așa: în 2006, în timp ce se recupera după un război civil brutal care i-a distrus majoritatea spitalelor și clinicilor, Liberia avea un total de 50 de doctori în toată țara. Și acum aceștia mor și ei de Ebola.

Agențiile sanitare caritabile precum Doctors Without Borders nu oferă doar ajutoare și pături, ci încearcă să țină locul serviciului național de sănătate pe un buget de doar câteva zeci de milioane de dolari, un job practic imposibil.

Ca și cum asta n-ar fi destul de rău, teoriile conspirației se înmulțesc ca ciupercile după ploaie. În august, o clinică din Liberia a fost atacată de o mulțime de oameni furioși care strigau: „Nu există Ebola!”. Există o credință foarte răspândită cum că boala ar fi o mare farsă. Săptămâna trecută, Newsweek a raportat că în septembrie, un articol publicat în Daily Observer, un ziar liberian important, numea virusul Ebola un organism modificat genetic care era testat pe africani de către agențiile caritabile susținute de guvernele occidentale.”

Ți se pare stupid? Nu e cu nimic mai stupidă decât unele dintre teoriile conspirației lansate în Occident. Rush Limbaugh a sugerat că Obama vrea ca virusul să-i omoare pe americani drept răzbunare pentru sclavie, iar rapperul Chris Brown și-a anunțat followerii de pe Twitter că virusul e „o formă de controlare a numărului populației”.

Factorii de aici sunt ciudat de similari cu cei din cazul epidemiei de poliomielită din Nigeria. Vaccinurile aproape au scăpat întregul continent de polimielită în 2003, până când personalul medical a întâmpinat rezistență în mai multe state nordice din Nigeria din partea populațiilor musulmane. Autoritățile de acolo s-au convins singure că vaccinurile erau o strategie a Occidentului de a răspândi SIDA și cancer în rândurile lor. Încercările de a eradica virusul au eșuat, iar Nigeria a continuat să exporte boala.

Zici că oamenii ăștia sunt nebuni? Imaginează-ți următoarele: stai liniștit la tine în sufragerie, când îți bate la ușă un grup de doctori cu accente și uniforme ciudate și îți flutură un ac în fața nasului. Ce faci? Îi lași să intre și să-ți bage acul în braț sau fugi și-ți ascunzi copiii sub pat? Exact.

Asta fără să te mai gândești la istoria Africii de Vest. Sierra Leone, unde autoritățile medicale s-au declarat învinse de epidemie, are un trecut care poate fi rezumat, practic, prin cinci secole de violențe, violuri, sclavie și opresiune.

O altă vină o poartă educația: „Dacă populația ignorantă ar fi educată mai bine, ar înțelege greșeala comportamentului lor și ar accepta vaccinul.” Acest gen de argument e numit „modelul deficitar”, o teorie foarte discreditată care susține că scepticismul sau ostilitatea publică se datorează unei lipse de înțelegere, rezultată dintr-o lipsă de informații.”

Voluntari în Nigeria. Foto de pe CDC Global.

Problema e că informarea oamenilor nu prea funcționează. Anul trecut, Societatea Regală de Statistici a realizat un sondaj prin care a descoperit că publicul britanic habar nu are de nimic. Și mai rău, chiar atunci când au primit răspunsul corect la întrebări precum „Câți imigranți sunt în zona respectivă?”, au refuzat să-l creadă. De fapt, când a început panica vaccinurilor, răspândirea informațiilor a avut un efect contrar: Părinții care au refuzat ca propriii copii să fie vaccinați aveau studii universitare și citiseră despre vaccinuri din mai multe surse.

În toate aceste cazuri – MMR, polio, Ebola – am ajuns la limita rezultatelor pe care medicina modernă poate spera să le obțină. Poți crea cele mai sofisticate medicamente și vaccinuri din univers, dar toate astea nu contează dacă majoritatea țărilor nu și le pot permite – sau nu-și permit să angajeze doctori. (Sau dacă părinții refuză să-și vaccineze copiii.)

Iar asta nu e o problemă izolată. Poți instala ce programe de scanare vrei, dar mai devreme sau mai târziu, bolile își vor face drum aici. Pe teritoriile noastre erau răspândite boli și mai contagioase decât Ebola (de exemplu, malaria), boli care ar putea reveni oricând în decursul vieții noastre. Virusurile și bacteriile nu țin cont de granițele inventate de oameni. Toți facem parte din același sistem global și, dacă nu eradicăm acești inamici în străinătate, ne vom trezi cu ei acasă la noi.

Panica din Occident nu e proporțională cu minuscula amenințare pe care o reprezintă virusul aici. Totuși, ne amintește că oricât de protejați credem noi că suntem cu medicamentele, vaccinurile, antisepticele și costumele noastre, nu vom fi niciodată în siguranță până nu rezolvăm eroarea de gândire umană. Poate că Ebola nu e ciuma secolului, dar următoarea boală ar putea fi.

Urmărește-l pe Martin Robbins pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Anterior: Cam tot ce ai citit despre iWatch e greșit