Europa de Sud devine un mare stat supravegheat

(Foto via)

De când au ieșit la lumină dezvăluirile lui Edward Snowden, s-a tras alarma asupra subiectului „stat supravegheat”. Toți paranoicii și fanii teoriei conspirației au fost în sfârșit răzbunați. Cred că au simțit un amestec de satisfacție și disperare. S-a dovedit că, în războiul anti-terorism, intimitatea nu are nicio importanță.

Capacitatea guvernelor de supraveghere în masă e imensă și îngrijorătoare. Dacă adăugăm guvernarea aproape autoritară și catastrofa economică, s-ar putea zice că asupra lumii moderne se pogoară o distopie orwelliană.

Agenția Greacă de Statistici a dezvăluit de curând cifrele care indică nivelul de supraveghere și ascultare a telefoanelor în Grecia în ultimii cinci ani – cam de la începutul crizei financiare în 2008. Potrivit statisticilor, numărul microfoanelor ascunse a crescut în Grecia cu 1050 la sută în această perioadă. După obținerea utilizării celor două super-microfoane în 2008, poliția secretă din Grecia și trupele anti-tero au putut asculta conversațiilor oamenilor la un nivel fără precedent.

Nici furnizorii de internet nu sunt obligați să se conformeze standardelor de securitate, deci nu vă închipuiți că mailul și istoria browserelor voastre sunt în siguranță. Și toate măsurile astea sunt legale din „motive de securitate națională”.

N-ai nevoie de multă imaginație ca să-ți dai seama pe cine vrea să spioneze guvernul grec; mai multe guverne abia așteaptă să asocieze activiștii, anarhiștii și squatterii cu grupări teroriste, jafuri și daune asupra proprietății private în urma demonstrațiilor și revoltelor. Și cel mai bun mod de a face asta e să invadezi corespondența întregii țări.

Sediul ANS. (Foto via)

Situația nu e mai roz nici în celelalte țări europene lovite de austeritate. Activiștii din Spania și Italia au raportat probleme similare. Am vorbit cu jurnalista italiancă Carola Frediani și se pare că lucrurile stau la fel și la vecinii Greciei de dincolo de Marea Ionică: „În Italia numărul de microfoane implantate a crescut cu 22 la sută între 2006 și 2010. Doar în 2010, peste 100 000 de persoane au fost ascultate, iar costurile au ajuns la 284 milioane de euro. E un subiect foarte sensibil și mult dezbătut în Italia; de multe ori, ascultarea telefoanelor a fost folosită pentru a demasca corupția, de exemplu.

În ultimele săptămâni, apropo de Prism și supravegherea electronică, au fost dezbateri despre noua lege aprobată în ianuarie anul trecut și semnată de guvernul Monti, care permite serviciilor secrete să acceseze baza de date a companiilor TLC și a altor companii private fără mandat din motive de securitate. În șase luni, aceste baze de date au fost accesate de serviciile secrete de 300 000 de ori.

Trecem la Spania. SITEL – un sistem de ascultare folosit de Poliția Națională, Garda Publică și Centrul Național de Informații – a fost anunțat în 2001 și, cu un buget de aproximativ 300 de milioane de euro, a fost folosit în campania guvernului spaniol împotriva Anonymous și a altor grupuri activiste.

Pe 10 iunie 2011, directorul BIT (Brigada de Investigație Tehnologică a Poliției Naționale) a anunțat că desființaseră ramura spaniolă a organizației activiste online. Trei bărbați au fost arestați și identificați ca fiind „responsabili pentru atacurile asupra SGAE, Sony, Bankia, BBVA, Enel, Comisia Centrală Electorală, partidelor care au votat legea anti-piraterie și guvernelor Egiptului, Algeriei, Indiei și Iranului, printre altele.”

Fotografie cu „materiale teroriste” confiscate de la anarhiști, cei Cinci din Barcelona.

Folosind o metodă mult mai directă, cinci anarhiști au fost arestați pentru promovarea terorismului în luna mai. Dovada a fost o serie de comentarii pe care le lăsaseră pe Facebook și participarea lor în anumite grupuri pe Facebook. Blogul Libertate pentru Cei Cinci din Barcelona detaliază acuzațiile:

„Detaliile acuzațiilor sunt: implicarea acestor cinci anarhiști pe paginile de Facebook Bandera Negra și Front Solidari de Barcelona, printre altele) pe care statul și poliția le consideră grupări teroriste – deși nu s-a dovedit că ar fi avut activități în afara rețelelor sociale – implicarea lor în demonstrații la care au avut loc incidente și publicarea unor opinii care instigă la infracțiuni împotriva statului și a intereselor capitaliste.

În plus, acuzarea e de părere că materialele confiscate din casele suspecților întăresc aceste acuzații: steaguri și tricouri cu simboluri anarhiste, cărți de filosofie libertariene, benzină, șuruburi, artificii și pocnitori, a căror vânzare e ilegală.”

Asta nu înseamnă neapărat că li s-au ascultat telefoanele, dar e clar că activitatea lor pe rețelele sociale a fost supravegheată și că statul folosește aceste unelte pentru a spiona activiștii și dizidenții, nu doar criminalii și teroriștii pe care susțin că îi au drept țintă.

Ștergerea liniei dintre „activist” și „terorist” a fost dintotdeauna scopul multor guverne.

Kostas Sakkas.

În Grecia, squaturile au fost asociate cu terorismul și huliganismul pentru a justifica evacuările, iar anarhiștii sunt adesea acuzați de terorism și închiși fără vină. Cazul lui Kostas Sakkas ne arată cât de departe poate merge guvernul când vrea să-și extermine opoziția activistă. Combinația aceasta de supraveghere în masă și legi stricte anti-terorism a creat un mediu periculos pe tot globul.

Brazilia tocmai a asistat la un scandal din cauza supravegherii după ultimele revolte, iar Franța a fost numită la fel de rea ca și America la capitolul „spionarea cetățenilor”. UK e cam în aceeași situație ca și Franța, așa că ar trebui să scăpăm de atitudinea asta cu „Eu n-am nimic de ascuns.”

Guvernele noastre și metodele lor de supraveghere trebuie să devină transparente. Pentru că mă îndoiesc că-ți place ca un birocrat de la Whitehall să-ți asculte convorbirea telefonică și să aibă acces la mailurile pe care le trimiți tuturor persoanelor din viața ta.

Urmăriți-l pe Yiannis pe Twitter: @YiannisBab

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citeşte şi Da, ANS-ul poate spiona orice cetățean american