Faceți cunoștință cu artistul care transformă picturile renascentiste în gif-uri dubioase

În ultimii doi ani, James Kerr – cunoscut mai bine sub numele de Scorpion Dagger – a creat sute de gif-uri care deformează diverse lucrări renascentiste și le transformă în animații suprarealiste și ireverențioase. De la personaje Star Trek care intră în secolul XV, la apostoli care cântă la chitară și până la o luptă între Iisus și un robot, Kerr le-a făcut pe toate și s-ar putea să fie unul dintre cei mai buni realizatori de gif-uri de pe internet.

Artistul din Montreal a depășit o mie de imagini și acum vrea să-și ducă lucrările la nivelul următor cu o carte care va fi publicată de Anteism și care va conține peste o sută de imagini color cu operele lui. Dar dacă ne gândim la simțul umorului foarte special de care dispune, manifestarea fizică a lui Scorpion Dagger nu va fi deloc tradițională – în ciuda surselor clasice a materialelor lui.

Pe Kickstarter, Kerr strânge bani pentru dezvoltarea unei aplicații care va intensifica fiecare imagine din carte și o va aduce cât mai aproape de realitate, la fel ca Tumblr-ul lui. „Sper să pot include câteva surprize”, a comentat artistul pentru The Creators Project. Adăugirea tehnologică va deschide cartea pentru noi locuri și un nou public, a spus Kerr. „Am început să scanez o parte dintre aceste picturi din cărți, le refac digital și acum le pun în altă carte.”

Kerr a reușit să strângă pe Kickstarter aproximativ 10 000 de dolari din suma dorită de 54 510 de dolari și mai are 18 zile rămase să adune restul. The Creators Project a vrut să cunoască mai multe despre mintea lui Scorpion Dagger, așa că l-am contactat pe artist și am vorbit despre începuturile artei lui, despre scopurile lui, despre bere și rock’n’roll.

The Creators Project: Care a fost primul gif pe care l-ai făcut sub pseudonimul Scorpion Dagger? Și cum a evoluat stilul și umorul tău de-a lungul ultimilor doi ani?
James Kerr (aka Scorpion Dagger): Totul a început cu un proiecțel de-al meu cu un prieten în care pasam o imagine unul la altul și îi tot adăugam elemente fiecare. Mi-a trimis una cu un tip cu mai mulți ochi care purta cagulă și n-am avut nicio idee ce să fac cu ea.

Pe vremea aia, făceam niște animații foarte scurte, așa că i-am animat ochii și i-am trimis imaginea înapoi. Mi-a zis ar face mai mult sens ca gif și atunci mi-a venit ideea că în loc de videoclipuri scurte ar trebui să fac gif-uri. Așa mi-a venit ideea pentru pagina de Tumblr – eram în căutare de proiecte noi, iar procesul realizării de gif-uri e super distractiv. Primele gif-uri au fost destul de simple, dar în timp, am căpătat experiență și umorul meu a devenit tot mai complex.

Dintre toate lucrurile pe care le puteai remixa, ce te-a atras la imaginile renascentiste și iconografia religioasă?
Inițial, am căutat doar imagini fără drepturi de autor! Abia după câteva luni de la lansarea blogului Scorpion Dagger mi-am dat seama că pot folosi lucrări renascentiste fără probleme.

Treptat, am dezvoltat ideea de a folosi aceste picturi vechi pentru crearea unei lumi în care personajele de pe pânză părăsesc muzeul și merg într-o dimensiune pe care am creat-o pentru ele. E un mediu perfect pentru mine pentru că se potrivește cu criticile mele față de religie și modernitate.

Cum a prins viață cartea? Ai trimit ideea mai multor edituri sau ai fost contactat de cei de la Anteism?
E amuzant că deja mă gândeam că fac o cărticică cu printuri. La vreo două zile după ce am descărcat programul cu care să fac o carte, un prieten mi-a spus că cei de la Anteism sunt interesați să mă cunoască și să facem o carte împreună. Tipii ăștia sunt foarte mișto și fac chestii interesante, așa că mi-a fost ușor să mă hotărăsc.

Am citit în mai multe interviuri vechi de-ale tale că ai încercat să găsești metode de a extinde mediul gif în noi formate, atât din motive financiare, cât și pentru a câștiga experiență. Cartea asta e ce ți-ai imaginat?
Tocmai trimisesem o propunere de show cu realitate augmentată unui muzeu din Montreal și mi-au cerut să le trimit niște exemple. M-am întâlnit cu niște oameni din domeniul tehnologiei, dar nu mi-am permis să investesc cât îmi cereau, așa că anul cu cartea asta e să ne dezvoltăm propria aplicație de realitate augmentată (AR) pe care s-o putem folosi în viitor.

Pentru mine nu e vorba atât de mult de monetizarea operelor mele, cât de deschiderea lor spre locații noi și un public nou.

Câte lucrări din carte sunt noi? Multe dintre ele sunt de pe Tumblr, presupun.
O să fie multe lucruri noi pe care n-o să le pun pe site, dar vor fi și multe chestii de pe Tumblr. Dar majoritatea lucrărilor vor fi modificate, curățate, extinse. Tumblr are și un sistem vechi de încărcare care mă frustra mult, pentru că îmi limita calitatea gif-urilor, așa că multe gif-uri nu arată așa cum mi-aș fi dorit. Acum am ocazia să le prezint așa cum doream inițial.

Toate lucrările din carte o să fie îmbunătățite cu ajutorul realității augmentate?
Toate. Sper să reușesc să strecor și niște suprize amuzante.

Poți să-mi explici un pic cartea? Cum e curatoriată? Există capitole sau categorii?
Nu vor exista capitole într-un sens formal, dar voi încerca să creez un dialog sau continuitate între piese.

Am citit în interviuri mai vechi că procesul de realizare al gif-urilor e destul de simplu. Poți să-mi explici mai multe despre asta?
Acum totul e digital. Ocazional, scanez imagini din cărți de artă pe care le găsesc prin casă, dar fac toată editarea și decuparea în Photoshop. De obicei, îmi vine o idee pentru un gif și încerc să transform personajele ca să se încadreze în el. Tai corpuri, capete, brațe și picioare din diverse picturi. De multe ori trebuie să echilibrez părțile coloristic ca să se potrivească toate. Aici mă ajută iubita mea, pentru că nu reușesc să disting foarte bine culorile, am o problemă. După ce compun personajele, fac fundalul și adaug alte mici elemente.

Procesul de animație e destul de direct -  le fac în Photoshop și mut un pic câte un element în fiecare cadru. Seamănă cu stilul în care erau făcute animațiile tradiționale. Fac un layer în care ridic brațul mai sus, apoi altul în care îl ridic mai mult și tot așa, puțin câte puțin.

Ai zis că ai desktopul calculatorului plin cu imagini de pe internet. Ai și o colecție de decupaje fizice?
Nu știu dacă arată sau nu sinistru, dar…

Cum crezi că ar reacționa creatorii originali ai tablourilor la lucrările tale?
Cred că multora le-ar plăcea. Dacă te uiți la un tablou de-al lui Lucas Cranach cel Bătrân, de exemplu, omul pare să se distreze pe cinste. Parcă abia aștepta să facă mișto de personajele din lucrări. Cred că unii pictori din ăștia erau rebeli și se abțineau doar ca să nu fie excomunicați sau executați, altfel ar fi mers mult mai departe cu ironia. Poate e doar interpretarea mea, dar de multe ori citesc rebeliune în lucrările lor.

Vei continua să lucrezi sub pseudonimul Scorpion Dagger și după publicarea cărții?
Bună întrebare! Credeam că o să renunț după primul an, dar m-am îndrăgostit de arta asta. Cine știe? Nu intenționez să dureze pentru totdeauna, dar deocamdată mă distrez și mai am multe lucruri de zis.

Dacă vreți să susțineți cartea lui Scorpion Dagger, mergeți pe Kickstarter.

Pentru mai multe lucrări amuzante de-ale artistului, intrați pe Tumblr-ul lui super amuzant.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește alte articole despre Renaștere:

Lumea zăludă și nudă a lui Daragh Hughes

Gif-uri cu picturi renascentiste care fac lucruri ridicole

Ritualurile de împerechere de la Târgul Renascentist al plăcerilor