Când prietena mea însărcinată m-a sunat de curând să-mi spună că a aranjat să-și încapsuleze placenta și m-a invitat să iau parte la proces, am țipat de bucurie. Era un vis devenit realitate. Recunosc că i-am povestit despre chestia asta în toate cele nouă luni de sarcină.„Am auzit că unele femei mănâncă placenta după ce nasc pentru că le dă niște nutrienți pe care altfel i-ar pierde în urma nașterii.”
Publicitate
„Serios?”„Da, cică e super consistentă și hrănitoare…”Dar între timp auzisem și povești cu femei care au trăit adevărate coșmaruri birocratice ca să transporte placenta de la spital la o casă de pompe funebre, după care au convins casa de pompe să le dea placenta înapoi ca să-o poată duce acasă s-o mănânce. Oamenii cu care am vorbit despre asta nu erau canadieni și după niscai cercetări, am aflat că legile noastre sunt mai relaxate – e foarte ușor să-ți iei placenta acasă în Canada: o pui într-o pungă de plastic și spui „La revedere!” Ajută dacă-i spui spitalului că e în scopuri religioase. Altfel sunt un pic șocați.Femeile aleg să-și consume placenta, fenomen numit placentofagie, pentru că nașterea e un proces dureros care suge toată seva vieții din tine, iar placenta are o grămadă de nutrienți care pot ameliora depresia postnatală. Cam toate mamiferele își mănâncă placenta după ce nasc imediat ce-au dat afară puii (în afară de cămile, dar, ce dracu', uitați-vă la ele).
Placenta prietenei mele, zâmbind la aparatul foto.După cum vedeți, placentele sunt la fel de dezgustătoare ca orice alt produs animal pe care îl găsim într-o alimentară. Primii pași în pregătirea ei pentru consum sunt îndepărtarea cordonului ombilical și a sacului-membrană care ținea bebelușul și scurgerea venelor de sângele în exces.
Uau. Mirosea puternic a metal și a păsărică.Stacey, bucătăreasa noastră expertă în placente originară din Amazonia, a spus că nu contează dacă efectul ritualului e doar placebo. Procesul merită efortul pentru că depresia post-natală e o experiență foarte chinuitoare.
Publicitate
Cum eu sunt genul de persoană obișnuită să-și consume secrețiile corporale, m-am bucurat să pot sta de vorbă cu cineva căruia așa ceva nu i se părea scârbos. Părea cunoscătoare și era foarte relaxată și directă. Ador genul ăsta de persoane, care nu se cacă pe ele și nu fac tabu din orice fleac.
După ce Stacey a curățat placenta prietenei mele, am pus-o la gătit în oală. Apoi ne-a povestit despre o femeie care a făcut lasagna din placenta ei și a mâncat-o împreună cu familia. Am râs.I-am spus lui Stacey că mi-era foame și că abia așteptam să mănânc placenta prietenei mele. „La tine n-o să aibă niciun efect,” mi-a spus ea. „Placenta unei femei funcționează doar pentru ea, deoarece conține toți nutrienții de care corpul ei are nevoie.”Am fost destul de dezamăgită, dar știam că are dreptate – fiecare corp e diferit. Mamelor care tocmai au născut li se prescriu tot felul de pastile care să le regleze hormonal și să le dea energie, dar nu ar avea nevoie de ele dacă ar practica autocanibalismul.
„Deci e plină de fier, hm?” am întrebat-o, ușor descurajată de puternicul miros de metal care îmi invada nările.„Da, e încărcată cu fier la maximum,” a spus Stacey.Mi-am dat seama că nu mâncasem ceva bogat în fier de ani de zile. Mereu am atribuit disprețul pentru carnea roșie faptului că grupa mea sanguină metabolizează fierul foarte ușor. E ca și cum limba mea știe de ce nutrienți are nevoie corpul meu. Așa cum știu bebelușii să sugă din țâța mamei sau cum știu mamiferele să-și mănânce placenta. Deși aflasem că nu voi obține nicio valoare nutrițională din placenta prietenei mele, eram în continuare hotărâtă s-o mănânc. Gândul de a băga așa ceva în gură mă făcea să mă simt ca un animal sălbatic – atât dezgustată cât și onorată că va face parte din mine.
Publicitate
Apoi, bucățile de placentă au fost deshidratate până când arătau ca niște fâșii de costiță. Fâșii de costiță de bebeluș.
Apoi Stacey a pus bucățile într-o mașină de încapsulare.
N-a durat mult până când 125 de capsule magice post-natale au fost produse chiar sub ochii mei. Așa că mi-am aruncat una în gură imediat ce am avut ocazia.
Avea un gust super intens, ca un mix de chipsuri cu gust de friptură, biscuiți cu arome și metal. Dar cred că s-ar potrivi foarte bine într-o lasagna, drept să zic. De fapt, dacă ești mamă și hotărăști să-ți încapsulezi placenta, eu aș zice să eviți banalitatea acestui proces și s-o gătești singură. Încapsularea a durat o zi întreagă, dar gândește-te că tu o poți pune într-un sandviș.Stacey a salvat o bucățică de placentă crudă și a fermentat-o într-o tinctură. I-a sugerat prietenei mele s-o păstreze până la menopauză, ca s-o poată folosi pentru reglarea hormonală.
