Femei din toată lumea sunt vândute ca prostituate în Grecia

Pe timp de austeritate valoarea umană se prăbuşeşte. Deodată, oamenii se feresc gloanţe de cauciuc, iau droguri devastatoare şi-şi dau foc, în timp ce guvernele lor se uită şi se-ntreabă cum să salveze situaţia. Grecia, în mod special, s-a dovedit un studiu de caz despre cum lipsa de bani duce la mai multe probleme, iar ultima dintre acestea este traficul de sex. Deşi în Grecia prostituţia este legală, în ultimii ani numărul prostituatelor înregistrate legal a fost micşorat de multitudinea femeilor străine neînregistrate, despre care se zvoneşte că fac sex pentru mai puţin de cinci euro. Se spune că majoritatea acestor fete sunt aduse din afara graniţelor şi, în ciuda eforturilor ţării de a controla situaţia, este o problemă care continuă să se agraveze.

„Fiecare situaţie este diferită şi fiecare fată are o altă poveste”, a spus fotograful Myrto Papadopoulos, al cărui proiect media sincretic The Attendants îşi propune să documenteze vieţile prostituatelor dar şi să le ofere ajutor. Proiectul cuplează efortul de a aranja o casă de siguranţă împreună cu Greek Salvation Army, cu organizarea unui atelier de fotografie pentru prostitutate şi femei care au fost obligate să se prostitueze. Proiectul a luat naştere în 2009 când Myrto a observat „o explozie a filmelor porno în Atena cu actriţe de categoria D. Am vrut să aflu cum a fost posibilă vânzarea atât de multor copii ale filmelor când Grecia se afla în haos.” Pe măsură ce discuta situaţia cu din ce în ce mai mulţi oameni, i s-a mutat atenţia dinspre porno înspre prostituţie şi trafic.

Myrto a făcut fotografiile numai după ce şi-a format o relaţie cu femeile pe care le întâlnea pe străzile Atenei. Legătura personală pe care a construit-o cu ele i-a permis să afle poveşti de-ale fetelor cu feţe tăiate de proxeneţi şi încuiate în maşini. A fost una despre o fată care a fost încuiată într-un apartament şi violată în repetate rânduri de răpitorii ei. Când au lăsat uşa deschisă, a reuşit să scape şi a alergat goală prin clădire şi a ţipat după ajutor, dar nimeni nu a sărit să o ajute.

Theodora Gianni, un asistent social de la Centrul Naţional pentru Solidaritate Socială din Grecia, lucrează cu aceste femei după ce ele nu mai practică sexul pentru bani, ceea ce de obicei se întâmplă când sunt prinse într-un flagrant al poliţiei sau sunt gonite de proxeneţi pentru că sunt prea bolnave sau însărcinate. Centrul oferă adăpost şi suport psihologic pentru victimele care îl solicită.

„Avem femei care îşi încuie şi baricadează uşile, femei care dorm cu luminile aprinse şi altele care nu vor să se trezească”, spune Gianni.“Ajung la noi de obicei în momentul în care realizează că au pierdut totul. Îşi dau seama de cât de lipsite de substanţă au fost speranţele sau aşteptările că vor face bani pentru familiile pe care le-au lăsat în urmă.”

„Multe dintre ele nu pot să doarmă normal. De obicei au coşmaruri şi amintiri despre momentele prin care au trecut şi sunt foarte anxioase pentru că nu ştiu ce să le spună familiilor ce s-a întâmplat cu ele”, a adăugat asistenta socială Margarita Barmakelli.

Potrivit lui Gianni, majoritatea femeilor sunt traficate în ţară prin intermediul unor anunţuri de muncă fictive şi sunt fie manipulate emoţional, fie ameninţate fizic pentru a face sex pe bani. Mai există şi tehnica „lover boy”, care înseamnă că proxenetul începe o relaţie cu o fată înainte de a o aduce în ţară, câteodată chiar se căsătoreşte cu ea şi îi face copii, ca un mijloc de supunere şi dominare. Cu fetele africane, o noutate în traficul cu carne vie din Grecia, traficantul sau proxentetul le ameninţă, pe ele sau pe familiile lor, cu blesteme spirituale juju.

Gianni şi Barmakelli au lucrat cu o femeie care fusese traficată în ţară sub amăgirea că i se va da un loc de muncă legal. Când au trecut ilegal graniţa traficanţii i-au luat paşaportul şi i l-au înlocuit cu unul fals împreună cu acte de şedere false. Traficanţii au folosit apoi o altă fată, o prostituată devenită recrutor, care să o convingă să facă sex pe bani cu promisiunea că o să câştige foarte mulţi bani, de care va avea grijă traficantul. Timp de patru ani fata a lucrat ore întregi zi de zi în toată Grecia şi a economisit toţi banii în ceea ce credea ea că este un cuib sigur.

Traficanţii i-au spus că au instalat un microfon în cameră şi că vor şti dacă va refuza vreun client. „La un moment dat şi-a cerut paşaportul original înapoi şi a fost abuzată atât de tare încât nu a putut să lucreze  timp de o săptămână” a spus Barmakelli. „Apoi, când tatăl ei s-a îmbolnăvit foarte tare şi avea nevoie să zboare înapoi în ţara ei şi-a cerut banii, însă traficanţii i-au dat o sumă foarte mică şi au păstrat restul. Tot ce a putut să facă a fost să se întoarcă în Grecia (ilegal)  pentru că nu a vrut să piardă restul banilor.” Aparent, când poliţia a adus-o la centru, principala ei grijă era că va pierde toţi banii aceia. „Era convinsă că proxenetul s-a purtat frumos cu ea, dar pe măsură ce a trecut timpul şi a început să-şi reamintească experienţele, s-a răzgândit.”

Alt caz a implicat o tânără africană care dorea sa vină în Europa pentru a studia: i-a fost promis un paşaport, dar ceea ce s-a întâmplat de fapt a fost că a sfârşit încuiată în camere întunecate din diferite ţări şi a fost forţată să facă sex cu mulţi clienţi de-a lungul unei zile, fără să aibă măcar idee ce moment al zilei este. „A fost eliberată numai după ce s-a îmbolnăvit atât de tare încât a devenit inutilă pentru proxenet”, a spus Gianni.

A adăugat că victimele traficului de carne vie experimentează abuzuri şi traume psihologice nu foarte diferite de cele ale prizonierilor de război. Ea crede că criza economică, nu doar cea din Grecia, ci cea din întreaga lume este motivul pentru care oamenii se pun în astfel de situaţii. „Aceste femei vin aici ca să muncească, dar lucrurile sunt mult mai dificile aici. E mult mai greu să-ţi găseşti un loc de muncă şi să te integrezi”

Marie este una dintre femeile cu care lucreza Myrto Papadopoulos; nu e o victimă a traficului de carne vie, ci o prostituată de lux cu ştate vechi care consideră că ea face un serviciu societăţii, un caz rar în Atena zilelor noastre. Deşi prosituţia nu a fost la început profesia ei primară, o practică de peste 30 de ani. Marie locuieşte aproape de strada pe care lucreză noaptea şi mi-a spus că nu mai vede alte fete grecoaice care să lucreze alături de ea. Mi-a explicat cum a devenit comerţul cu sex suprasaturat în Grecia, din cauza acestor fete tinere care sunt traficate din alte ţări, fete care ar fi făcut absolut orice pentru nişte alune.

„Tinerele astea nu ştiu cum să aibă grijă de ele însele în ceea ce priveşte igiena şi prevenţia bolilor”, a zis ea. “Faptul că am lucrat în toţi aceşti ani şi încă sunt în zona înseamnă ceva.” Traficaţii au pus monopol pe piaţă, ceea ce a făcut-o pe Marie să lucreze ore întregi numai ca să găsească un client şi le-a determinat pe multe prostitutate grecoaice să părăsească ţara în cautare de pieţe unde concurenţa nu e aşa de intensă.

„Bărbaţii mai în vârstă se duc cu fetele astea tinere ca sa poată să-şi pună în aplicare cu ele ceea ce le trece prin minţile lor bolnave” spune Marie. „Multe dintre aceste fete se ascund de poliţie în bordeluri ilegale, studiouri (bordeluri modernizate) şi pe Internet.” Marie a continuat să explice că profesia şi-a pierdut simplitatea. „Nu mai este vorba despre a negocia un preţ pentru sex normal. Bărbaţii greci şi-au pierdut minţile şi au devenit de zece ori mai perverşi”, spune ea, în timp ce-i acuza de pedofilie, lene şi de a fi nişte perverşi răsuflaţi. „Nu mă confrunt doar cu criza economică. Mă confrunt cu toţi lunaticii ăştia – criza mentalităţii greceşti”.

Myrto consideră că mulţi dintre clienţi sunt la rândul lor victime, nefericiţi, singuri şi nesiguri. „Vreau să privesc lucrurile din punctul de vedere al bărbaţilor şi să înţeleg de ce. Este vorba doar despre libidou? Ce îi face să meargă acolo, care e motivul?”. În parte, spune ea, are legătură cu cultura grecilor, de exemplu, câteodată taţii greci îşi duc fiii la bordel pentru a-şi pierde virginitatea. („Câteodată le e frică că fiul lor va deveni homosexual” spune ea.) Pe lângă asta, în Grecia deseori bărbaţii se oferă să plătească mai mult pentru sex fără prezervativ. Se pare că să foloseşti prezervativ nu e suficient de bărbătesc.

Marie susţine că clienţii ştiu când o femeie este o victimă a traficului. „Ei pot să raporteze fără să-şi asume niciun risc.” Hercules Moskoff, Coordonatorul National al Departamentului de Trafic de carne vie din cadrul Ministerului Afacerilor Externe din Grecia, pare să aibă o părere oarecum diferită: „Bărbaţii nu sunt de obicei impresionaţi de campaniile de atragere a atenţie, dar, în orice caz, aceste campanii tradiţionale nu sunt suficiente. Avem nevoie de oameni mai creativi care să se implice, ca Myrto, şi mai avem nevoie ca diferite sectoare birocratice şi ţări să înveţe să coopereze.”

„Traficanţii sunt foarte organizaţi şi foarte internaţionali. Ar trebui să facem la fel, în sensul de a deveni mult mai internaţionali în modul în care gândim şi reacţionăm”, a adăugat el.

Cu toate acestea, sistemul judiciar din Grecia este atât de greoi, încât poate să dureze de la cinci la zece ani pentru a ajunge la o condamnare pentru un acuzat de trafic de carne vie. Potrivit lui Moskoff, urmărirea penală devine tot mai dificilă pentru că victimele care decid să iasă în faţă nu pot sau nu sunt dispuse să rămână în ţară suficient de mult pentru ca un proces să se termine echitabil.

În vreme ce rapoartele estimează un total de aproximativ 20 000 de prostituate în Grecia, orice cifre sunt departe de a fi de încredere. „Nu există statistici specifice, care ne-ar putea oferi rezultate sigure atât calitative și cantitative. Asta se întâmplă din cauza naturii masive a fenomenului şi pentru că traficul de carne vie este o infracţiune „neobservată”, dar şi din cauza lipsei de coordonare a grupurilor de lucru, administrative şi autorităţi regulative din ţară şi U.E.” a spus un reprezentant al ONG-ului Love 146, un grup care încearcă să stabilească o cifră exactă prin care să măsoare amploarea problemei. „Numărul persoanelor traficate sunt bazate în principal pe presupuneri şi estimări, peste tot în lume.”

Pentru a încheia pe un ton vag fericit, Gianni spune că în ciuda entuziasmului faţă de creşterea mişcării neo-naziste Zori de Aur, oamenilor care fac voluntariat la centru nu le pasă din ce ţară sunt fetele. „Ei vor doar să le ajute” spune ea. Myrto la rândul său crede că tot efortul merită dacă viaţa unei persoane se schimbă. În noiembrie, ea şi Moskoff vor prezida o dezbatere în faţa membrilor Comisiei Europene.

Traducere: Nico Leta