Femeile care se luptă cu mafia

„Mi-a spus că sunt liberă să plec, dar dacă îndrăznesc să iau copilul cu mine o să mă îngroape de vie în ciment," spune Anna Carrino, o informatoare din rândurile mafiei și fostă soție a unuia dintre cei mai cunoscuți capi ai mafiei napoletane. Anna a petrecut aproape 30 de ani alături de Francesco Bidognetti, cunoscut și ca „Grasul Negricios", unul din cei patru oameni care conduceau un oraș la nord de Napoli.

Timp de 10 ani, Anna a avut grijă de „afacerile familiei" și a fost mesagerul lui Bidongetti. Ea era singura capabilă să descifreze mesajele codate ale șefului prin geamul gros de securitate care îi separa în timpul vizitelor ei la închisoarea Carcere di L'Aquila, unde Bidongeti a fost încarcerat din 1993. Așa că Anna a fost mai mult decât soția tăcută a unui „naş" napoletan, chiar dacă acum preferă să minimalizeze acest rol.

Două gărzi de corp m-au escortat la întâlnirea cu Anna. Când am intrat în adăpostul secret unul dintre ei şi-a scos insigna și i-a arătat-o ofițerului care păzea intrarea, fără să spună nimic. În liniște completă, ne-a îndrumat către ușa în spatele căreia mă aşteptau Anna și gărzile ei de corp. Orice menționare a numelui ei ne-ar putea pune pe toți în pericol.

Așezată într-o cameră de interogatoriu prăfuită, Anna, o femeie napoletană, blondă, de vârstă medie, îmi spune de ce a decis să fie un martor pentru stat. Loialitatea ei față de grupare s-a clătinat în 2002, când a aflat despre aventura soțului ei cu o altă femeie despre care toată lumea știa că „nu-i bună de nimic".

„Cine eram eu atunci? Menajera lui?" spune ea, indignată.

A urmat un număr de arestări, înainte ca fiica ei cea mare, Katia, să acapareze puterea, şi s-o aducă pe Anna în pragul disperării. Așa că în 2007, într-o dimineață rece de noiembrie, a plecat.

Când Anna Carrino a devenit o pentita (un informator al mafiei), a fost o lovitură usturătoare pentru infamul clan Casalesi. În cartea lui, Gomorrah, jurnalistul italian Roberto Saviano, primul care a relatat despre acest clan, descrie cum, pentru mai bine de 30 de ani, membrii grupului Casalesi au ţinut nordul Napoliului sub echivalentul unei dictaturi militare, în care controlau totul de la trafic de heroină până la industria de construcții din regiune și toate acestea fără să fie deranjați. Până acum.

„Momentul în care soția șefului devine un informator e edificator", spune Civita Di Russo, avocata care o reprezintă pe Carrino și pe alți 20 de membri Casalesi care au devenit informatori. „E un semn rău. Dacă nu ești în stare să îi controlezi pe cei cu care locuiești sub același acoperiș, cum te aștepți să ai controlul asupra unui întreg clan?" adaugă ea.

La câteva luni după ce Carrino a început să lucreze ca informator, mulți membri au urmat-o, ceea ce a marcat oficial declinul clanului Casalesi.

În unele familii pata trădării trebuie spălată cu sânge, iar familia Casalesi nu este diferită și acționează rapid. Prima dată, în 2008, Gianluca, fiul cel mic al Annei, a încercat să-și ucidă mătușa și vărul. Atunci familia și-a întors atenția către Anna. „Am așteptat să se întâmple și încă aștept," spune ea, şi se uită în gol. „cei din familia Casalesi nu sunt ca alte familii mafiote, ei nu uită niciodată."

Când Anna a plecat din orașul Casal Di Principe, teritoriul clanului Casalesi, era raritate ca o femeie să devină informator. Acum, totul s-a schimbat; o revoluție sexuală a cuprins toate imperiile criminale ale Italiei. Pe de o parte, un număr mare de femei ajung să dețină puterea, pe de altă parte, multe femei născute în familii mafiote nu mai sunt mulțumite să-și vândă libertatea pentru putere și protecție. Așa că se revoltă și încalcă legământul sacru al tăcerii cerut de către bărbații lor și impus de tradiție. Multe dintre ele o fac ca să le ofere copiilor lor o viață mai bună, altele doar ca să scape de legăturile puternice ale clanului.

§

Multe, însă, au plătit prețul rebeliunii cu viața. Peste 150 de informatoare au fost ucise de către mafie de-a lungul ultimului secol, potrivit „Dishounored", un reportaj produs de ONG-ul italian daSud în 2012. Uciderea lui Lea Garofalo, femeia de 35 de ani care, în 2009, a fost răpită, torturată și ucisă de soțul ei mafiot pentru că a turnat clanul, a șocat națiunea.

Similar, tragica poveste a Mariei Concetta Cacciola, femeia de 31 de ani care, în 2012, a fost găsită moartă în casa părinților mafiotului din Rosarno, după ce ar fi băut acid clorhidric în aceeași săptămână în care plănuia să fugă, a devenit un simbol al luptei împotriva mafiei.

După ce a intrat în programul de protecție al martorilor, Anna a fost mutată într-un loc strict secret, unde duce o nouă viață. Fosta regină a lumii interlope are acum trei slujbe: curățător, îngrijitor și dădacă, toate sub o identitate diferită. Nu regretă alegerea făcută, chiar dacă o doare de fiecare dată când vorbeşte de Teresa, fiica ei cea mică, pe care a lăsat-o în urmă.

Avocata Annei, di Russo, o femeie mediteraneană de temut, e şi ea prezentă în timpul interviului. Când am intrat în cameră, Civita și Anna s-au salutat reciproc ca niște vechi prietene. „Teresa a născut astăzi!" i-a spus Anna lui Civita emoționată. „Sunt bunică!"

Mi-am dat atunci seama că rolul lui Civita se întinde mai departe decât cel al unui simplu avocat. „Sunt cummare-le ei [cea mai bună prietenă]," glumește mai târziu, în timp ce bem cafea în apartamentul ei luxos din Roma.

Apoi ia o pauză, vocea ei scade: „Clienții mei îmi spun orice, lucruri pe care nu le-ar confesa nici nevestelor sau amantelor." expresia ei este rece ca gheața, se holbează la mine, în același mod în care-mi imaginez că se uită la un client care descrie, în detaliu, cum te simţi când topești pe cineva în acid. „E dur," adaugă ea şi ia o gură din espresso-ul ei și se uită în altă parte.

§

Ideea să încurajezi foști mafioți să-și toarne clanurile asigurându-le protecție și sentințe ușoare a fost introdusă în 1980 de Giovanni Falcone, cel mai cunoscut luptător împotriva mafiei. A fost până acum, cel mai de succes mod de a investiga Mafia, o organizație fondată pe principiul tăcerii sau al omertei.

Anchetatorii au reuşit să dovedească existenţa acestor clanuri, doar prin mărturia primului pentito, Tommaso Buscetta. El a arătat cum merg lucrurile în interiorul familiei Porta Nuova şi asta a dus la arestul a aproape 350 de membrii de clan. Indiciile lui Buscetta au dus la primul proces mare pentru mafie și primele sentințe pe viață date pentru activități mafiote. Astăzi, este de neimaginat că un proces pentru un mafiot italian poate fi dus la capăt fără mărturia unui informator.

Civita a lucrat cu informatori de peste 20 de ani şi a trăit sub protecție pentru jumătate din perioada asta. Dar ca prima femeie care a acţionat în consiliul de apărare al clanurilor mafiote, societăți care original erau „doar pentru bărbați", slujba ei nu a fost niciodată simplă. De fapt, primul ei client, un „naș" sicilian de modă veche, i-a spus la prima lor întâlnire: „Nu voi accepta niciodată ca o femeie să-mi fie avocat."

„Era cu adevărat jignit de ideea că o femeie se va ocupa de apărarea lui," spune Civita zâmbind .

Acum, lucrurile sunt diferite: clienții și-ar pune viața în mâinile ei. Și mai important, acum, Civita, apără un număr din ce în ce mai mare de femei, cu care preferă mult mai mult să lucreze.

„Bărbații și femeile informatori sunt diferiți doar printr-un lucru fundamental: bărbații, în mare parte, devin informatori ca să primească o pedeapsă mai mică, în timp ce marea majoritate a femeilor o fac că să-și salveze copiii." explică Civita.

Mărturiile femeilor au fost decisive pentru spargerea zidului subțire de tăcere din jurul mafiei, dar doar în ultimul deceniu rolul lor din organizație a devenit important. Până în 1992 exista doar un caz în care o femeie a fost arestată pentru activități mafiote. „Acum, când prindem un clan, aproape o treime din persoanele arestate sunt femei," spune Barbara Sargenti, un procuror care a a investigat Camorra în ultimii 15 ani, filiala napoletana a mafiei stabilită în Sicilia.

Femeile au făcut mereu parte din clanurile mafiote, cu toate că aveau roluri secundare, cum ar fi gospodărirea contrabandei cu droguri și a cercurilor de prostituție sau colectarea de bani pentru protecție de la proprietarii de magazine, procedură cunoscută ca pizzo. Dar niciodată nu erau condamnate pentru aceste crime. Judecătorii erau influențați de stereotipul familiei italiene sudice, în care femeile erau controlate de bărbații lor, și le catalogau drept „incapabile să comită o infracțiune de bunăvoie".

În vreme ce percepția asupra rolului femeii în societate se schimba, investigatorii începeau să înțeleagă că ele nu făceau doar să „aducă ceaiul și cafeaua soților lor mafioți și prietenilor lor, ci stăteau la masă, tăiau cocaina și împărțind banii", spune Sargenti. Ea adaugă şi că „există un număr în creștere de femei care dețin roluri importante." De la biroul ei, îmi explică cum arestările pe scară largă ale mafioților din anii 80' și 90' au decimat clanurile. Așa că, cu cei mai calificați bărbați în închisoare sau puşi pe fugă, femeile au început să acceadă la putere.

§

Cât timp a fost procuror în Napoli, Sargenti a prins prima serie de „nașe". Mi-a povestit despre investigarea Mariei Licciardi, o femeie supranumită „Prințesa" de confrații ei, camorristi. Licciardi a câștigat bătălia lungă și sângeroasa, în timpul căreia au fost ucişi 20 de oameni între 2006 și 2007. Pentru următorii trei ani, a fost la conducerea singurului clan care deținea controlul întregului Napoli.

„Nu încape îndoială că ea a fost una din cele mai strălucite minți criminale din clan," spune Sargenti, care a supravegheat arestul unui număr mare de membri ai clanului, inclusiv fostul ei șef, Vicenzo Licciardi, fratele Mariei. Când vorbește despre Maria, Sargenti pare cu adevărat fascinată de șiretenia ei, poate pentru că ea a scăpat.

„Știa în cine să aibă încredere", spune Barbara. „Din toți informatorii care au venit din clanul ei, niciunul nu a putut să spună mai mult de o infracțiune minoră de-a ei, precum extorsiune sau mituirea informatorilor." De aceea, în 2010, Maria Licciardi a plecat nepedepsită.

Noua putere exercitată de femei în mafie le face mărturia și mai decisivă atunci când aleg să devină informatoare. Anna Carrino a putut să dezvăluie informații fundamentale despre operațiunile Casalesi, pentru că a deținut un rol activ în grupare. „Acum cincisprezece ani era de neînchipuit că informații provenite de la o femeie să poată duce la distrugerea unui întreg clan", spune Civita.

Mafia este încă un important broker de putere al Italiei. Profiturile ei anuale sunt estimate la 110 miliarde de lire sterline de către FBI, nouă procente din PIB-ul țării. Puterea sa stă în popularitatea pe care o are printre italienii de rând. În buzunarele Italiei abandonate de către stat, grupările își construiesc fiefurile. Oferă oamenilor locuri de muncă și protecție. Pentru unii italieni, mafia nu este doar o organizație criminală, ci o cale alternativă de a împarți dreptate. E o parte complicată a țesăturii sociale, un cod de valori după care orice bărbat sau femeie „de onoare" trebuie să trăiască și să moară. Ei îl numesc „sistemul". Pentru cei ce acceptă mafia așa cum este, tăcerea este adevărată unitate de măsură a onoarei.

„Tăcerea ține oamenii în complicitate," spune Angela Corica, o jurnalistă care a primit câteva amenințări cu moartea pentru că a scris despre operațiunile mafiei din orașul său. Așezată în grădina unei cafenele din Roma, Angela, o femeie dură din sudul Italiei, explică de ce, acum doi ani, a simțit că nu are altă variantă decât să plece.

Angela a fost crescută în satul monoton Cinque Frondi, o fortăreață pentru mafia locală. Cât creştea, nu a înțeles de ce erau oameni cărora li se datora cea mai înaltă formă de respect, dar ale căror nume nu puteau fi menționate niciodată. Ea a citit despre crime ale căror autori erau necunoscuți și ale căror victime erau uitate rapid. „Nu puteai să vorbești despre mafie, totuși era sub nasul tuturor," își amintește ea. „Nu vorbesc neapărat despre membrii de clan; ci de mentalitatea universală."

Până ca Angela să înceapă să dea din casă, „sistemul" din Cinque Frondi a mers ca pe roate. Ea a fost prima care a scris despre afacerile care se făceau între politicieni locali și mafie. Destul de curând, articolele ei au provocat reacţii: cinci gloanțe trase spre mașina ei, doar ca un avertisment. Împușcăturile nu au supărat-o pe Angela, era tânără, determinată și puțin nesăbuită.

„Nu îmi era frică, de ce să-i las să câștige?" spune ea, ridicându-și sfidător capul. În cele din urmă a părăsit Cinque Frondi după ce noul editor de la ziarul la care lucra a cerut jurnaliștilor să „evite subiecte care implică politica locală sau mafia".

§

După primul atac, mulți din prietenii ei au păstrat distanța față de ea. Au făcut-o în diferite feluri și au spus că a luat-o razna. „Oamenii spuneau că nu-s întreagă la cap," îmi spune ea. Avea ochii verzi larg deschişi. „O organizație sau chiar o societate, care dă acest tip de putere către nişte bărbați, va trata întotdeauna femeile astfel."

Lucrurile se schimbă acum în sudul Italiei. Pe 22 septembrie, peste cinci mii de oameni au ieșit pe străzile din Napoli ca să protesteze împotriva clanului Casalesi din cauza deșertărilor ilegale a milioane de tone de deșeuri toxice în zonă, care condamnă generațiile viitoare să moară de cancer.

În anii 80', clanurile Camorra au preluat controlul asupra afacerilor de deșertare a gunoiului. În loc să plătească sume mari de bani ca să scape de gunoi în mod legal, mafioții au aruncat tone de deșeuri, unele dintre acestea radioactive, în câmpuri, râuri, fântâni și lacuri. În aceste zone, „a apărut un număr extrem de mare de copii care au făcut cancer în primul lor an de viață", conform unui reportaj publicat în August de ISS, cel mai cunoscut centru de sănătate publică și cercetare al Italiei. Protestele, care devin din ce în ce mai frecvente, au ajuns să simbolizeze sfârșitul clanului Casalesi.

Șarmul mafiei stă în falsul sentiment de siguranță pe care îl emite pentru cei care trăiesc după regulile ei. Femeile își dau la schimb libertatea în favoarea unei vieți confortabile. Similar, cartierele dezavantajate își dăruiesc loialitatea clanurilor care le oferă protecție. Dar, eventual, prețul pentru favorurile grupării devine prea mare. Resemnarea clocotește, ca o căsnicie care se destrăma.

Anna Carrino nu și-a întâlnit niciodată tatăl și abia și-a văzut mama, care trebuia să lucreze multe ore ca să întrețină familia. La 13 ani era singură pe lume. Atunci l-a întâlnit pe Francesco Bidognetti, cu 15 ani mai în vârstă că ea și deja un membru de seamă al cercurilor Camorra. „Am crezut că e Făt-Frumos," spune ea.

Francesco i-a oferit familia pe care n-a avut-o niciodată și mai mulți bani decât ar fi putut vreodată să cheltuiască. „Am suportat multe, pentru mulți ani, în numele prosperității," spune ea şi-şi muşcă buza de jos. Ultimii 30 de ani îi trec prin fața ochilor, amintiri ale unui vieți trăite în frica unui om căruia voia să-i ofere toată dragostea, dar care probabil nu a vrut niciodată mai mult decât supunerea ei necondiționată. Amantele, crimele și deznădejdea celor din jur, prețul protecției lui a devenit prea mare ca să-l mai poată suporta.

Așa că, în acea dimineață rece de noiembrie în 2007, Anna a plecat, iar clanul a început să tremure.

Traducere: Silviu Istrate