FYI.

This story is over 5 years old.

Săptămâna feminismului

Feministele mi-au explicat de ce nu există femei în politica românească

În Parlament sunt aproximativ 11% femei, restul bărbaţi.

Când vorbim despre femeile din politica românească, primul nume care-ţi vine în minte este Elena Udrea. Al doilea, poate, Monica Macovei. Două personaje complet opuse, dar care s-au confruntat cu aceeaşi problemă: discriminarea, cea din interiorul „breslei", cea din partea propriilor partide, cât mai ales din partea publicului, bărbaţi şi femei deopotrivă.

Combaterea discriminării femeilor în politică şi promovarea lor este unul dintre scopurile PolFem, o platformă online care încearcă să îi convingă pe români să renunţe la prejudecăţi şi să ofere şanse egale. Fondată de Oana Băluţă, Andreea Molocea şi Tudorina Mihai, platforma PolFem este parte dintr-un proiect mai mare, „Mai multe femei în politică", finanţat de Comisia Europeană – Programul pentru Drepturi Fundamentale şi Cetăţenie şi coordonat în România de o organizaţie din Timişoara.

Publicitate

Oana Băluţă este activistă feministă şi conferenţiar universitar la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Universitatea din Bucureşti. S-a întânit, acum mai mulţi ani, cu celelalte două colege şi au lucrat împreună pe diverse proiecte, preponderent pe zona de activism pentru drepturile femeilor. La un moment dat, chiar au făcut parte din acelaşi ONG. Graţie recunoaşterii muncii lor în domeniu, au fost contactate de Institutul Intercultural Timişoara, pentru a crea PolFem, cu atât mai mult cu cât cele trei femei sunt specialiste în egalitatea sexelor şi situaţia femeilor din politica românească.

UNDE DISCUŢI PE NET DESPRE IMPLICAREA FEMEILOR ÎN POLITICĂ

Motivaţia celor trei a fost nevoia de a introduce în online o platformă dedicată femeilor în politică, problemelor cu care se confruntă ele, unde să distribui ştiri specifice, să porţi discuţii şi să răspunzi unor întrebări şi comentarii, în funcţie de nelămuririle publicului. De altfel, toate trei vin dintr-un mediu de studiu al politicii. Andreea Molocea este cercetător la SNSPA şi deţine un doctorat în teorii feministe, în timp ce Tudorina Mihai a studiat Ştiinţe Politice la Universitatea Bucureşti, Ştiinţe Sociale la Universitatea din Zaragoza şi, ulterior, a aprofundat teoriile politice feministe la SNSPA. Suficient cât să se înţeleagă perfect.

„Între noi, persoanele care s-au ocupat de proiect, nu au fost neînţelegeri, au apărut tensiuni între noi şi cei din exterior, cum era, de altfel, de aşteptat. Unele fotografii au generat reacţii rasiste şi sexiste, dar noi ştim că mediul online are o structură duală, respectiv permite şi intervenţii situate în zona drepturilor omului, drepturilor femeilor, dar şi reacţii care sunt dincolo de periferia democraţiei şi a bunului simţ. Facebook este o platformă bună de mobilizare, dar poate fi şi un spaţiu care să de-mobilizeze", completează Oana.

Publicitate

DE CE E NEVOIE DE FEMEI ÎN POLITICĂ

Am întrebat-o de ce femeile sunt cel puţin la fel de importante ca bărbaţii în politică. Am vrut să fiu răutăcios, aşa cum sunt unii dintre cei care ajung pe pagina PolFem şi am adăugat: cât e de dragul egalităţii şi cât e altă motivaţie?

„Întrebarea porneşte de la premisa că bărbaţii sunt importanţi şi că ei sunt referentul principal când ne raportăm la politică. Eu voi schimba încadrarea ta: politica are nevoie şi de femei şi de bărbaţi, pentru că este importantă, deciziile care se iau acolo ne influenţează viaţa în bine sau în rău. Prin urmare, femeile şi bărbaţii contează, pentru că politica se face cu oameni, deciziile au impact asupra lor, dar şi asupra altor 'entităţi'. Când discutăm despre femei şi bărbaţi în politică, ne raportăm la egalitate, iar dacă în Parlament există acest dezechilibru magistral (aproximativ 11% sunt femei, restul bărbaţi) înseamnă că egalitatea suferă. Când te întrebi: care este locul suferinţei, răspunsul este în primul rând: partidele politice."

Când discutăm despre femei şi bărbaţi în politică, ne raportăm la egalitate, iar dacă în Parlament există acest dezechilibru magistral (aproximativ 11% sunt femei, restul bărbaţi) înseamnă că egalitatea suferă.

„Literatura de specialitate aduce mai multe categorii de argumente privind prezenţa femeilor în politică. De exemplu, dreptatea socială: dacă sunt femei cetăţene, e bine să fie şi în politică, fiindcă este nedrept ca bărbaţii să monopolizeze deciziile politice. În acest context, aş întreba cât este de drept ca preponderent bărbaţii să legifereze în raport cu experienţe pe care nu le au.

Publicitate

Un exemplu este dreptul de a face avort. Dacă pe agenda Parlamentului se va introduce un proiect care să afecteze drepturile sexuale şi reproductive, preponderent bărbaţii vor lua decizii, deşi femeile sunt cele care poartă sarcina. A nu se înţelege că bărbaţii nu ar avea dreptul să aibă opinii, doar întreb cât este de drept ca majoritar bărbaţii să legifereze aspecte care ţin de dreptul de a face avort."

Oana Băluță

INTERESELE FEMEILOR? CÂH!

Un al doilea argument al Oanei Băluţă este legat de interesele femeilor, „deşi expresia este controversată", spune ea. Mai exact, femeile au o serie de interese politice care vor fi reprezentate şi incluse pe agenda politică într-un mod adecvat, dacă în structurile în care se iau decizii vor fi şi femei.

„Eu am o serie de rezerve faţă de acest argument care trebuie dublat de 'recunoaştere reciprocă', femeile cetăţene să le vadă pe femeile din politică drept reprezentante legitime, iar femeile din politică să considere femeile din electorat ca purtătoarele unor interese politice care trebuie reprezentate."

Deci, ce ar putea face altfel femeile în politică? Ce ar putea face ele şi n-ar putea face bărbaţii? „De exemplu, ar trebui să introducă pe agenda politică aspecte care ţin de armonizarea vieţii de familie cu cariera (creşe, grădiniţe etc.), pentru că în virtutea rolurilor pe sexe, mai degrabă femeile decât bărbaţii îngrijesc copiii. Grădiniţele publice insuficiente pot scoate anumite grupuri de femei de pe piaţa muncii; altele, cu resurse financiare, vor apela la grădiniţe private. Cred că şi bărbaţii din politică trebuie să acorde atenţia necesară acestor tipuri de interese politice, deoarece ei se raportează până la urmă la o întreagă circumscripţie electorală, iar acolo sunt femei şi bărbaţi. Un al treilea argument se situează în sfera modelelor de rol. Femeile fiind prezente în politică, arată că aceasta nu este exclusiv un spaţiu masculin."

Publicitate

PROFILUL POLITICIANULUI-FEMEIE. SAU BĂRBAT

Deşi politica românească se bazează mai mult pe interese proprii şi mai puţin pe interesele cetăţeanului, deşi vedem inclusiv femei arestate pentru corupţie, ceea ce le cam pune în aceeaşi oală cu bărbaţii, am încercat să aflu un portret al politicianului-femeie, care ar trebui să fie calităţile unei femei care se implică în politică?

„Să fie responsabilă faţă de cetăţene şi cetăţeni, inteligenţă, cinstită, să îşi respecte promisiunile din campanie, să fie deschisă faţă de nevoile oamenilor care îi reprezintă, să aibă deschidere spre dialog, să ştie să coopereze cu ONG-uri de profil, colege şi colegi din politică în legătură cu probleme de substanţă care afectează viaţa femeilor şi a bărbaţilor. Câteva din calităţile acestea sunt, de altfel, numite în cercetări cu reprezentativitate naţională, altele sunt cerinţele mele. Aceste calităţi trebuie să le aibă şi bărbaţii din politică, iar pentru ei masculinizăm termenii: să fie responsabili, cinstiţi etc."

O utopie, aşa-i? Din punctul meu de vedere, nu neapărat de bărbat, poate mai pesimist sau poate realist, şansele să avem politicieni cu astfel de calităţi în Parlament arată mai pesimist decât statisticile ce ţin de reprezentarea femeilor în actuala structură a camerelor legislative ale ţării. Mai exact, dacă 11% dintre politicienii români ar fi precum cei descrişi de Oana Băluţă, ne-am apropia semnificativ de nivelul unor ţări din Occident.

Publicitate

DISCRIMINAREA, SPORT NAŢIONAL

Din punctul acesta de vedere, eu am considerat întotdeauna că a discrimina un politician nu e un păcat, dimpotrivă. Ştiu, generalizez, dar tocmai de aceea am întrebat cum sunt discriminate femeile din politică.

„Îţi voi da un exemplu corelat cu regulile şi procedurile asociate alegerilor. Un sistem electoral proporţional este mai deschis faţă de reprezentarea politică a femeilor în comparaţie cu unul majoritar sau mixt. Regulile care guvernează alegerile nu sunt neutre la sexe, sunt cercetări ample care evidenţiează rolul elementelor formale asupra prezenţei femeilor în politică. Partidele politice care nu susţin candidate femei au un rol foarte important în construirea inegalităţii de şanse."

Partidele politice care nu susţin candidate femei au un rol foarte important în construirea inegalităţii de şanse

Femeile din politică nu sunt discriminate doar de colegii bărbaţi sau de bărbaţii care votează, în general, ci şi de femei. Doamna de la chioşcul din colţ, de la care mai cumpăr bere după ce se închid supermarketurile din zona mea, zicea că Monica Macovei nu e bună ca preşedinte, că e femeie, nu e realizată, nu ştie dacă are soţ sau copii. Ce femeie e asta fără soţ sau copii? Başca Elena Udrea, care-i femeie tânără, frumoasă, ce naibii? Dacă se-ndrăgosteşte de unul naşpa?, că doar femeile-s mai slabe de înger ca bărbaţii. În plus, e tânără şi, în fiecare lună, în alea câteva zile, nu ştii ce decizii tâmpite ia la nervi. Care o fi cauza?

Publicitate

„Înainte de alegerile prezidenţiale, au fost publicate rezultatele unor sondaje din care reieşea că cetăţenii ar vota mai degrabă un bărbat decât o femeie la preşedinţie. E un exemplu de tratament diferenţiat cu rădăcini în chiar faptul de a fi femeie sau bărbat, fiindcă 'reflexul' ori 'obişnuinţa' de asociere aşează un bărbat în rolul preşedintelui. Finlanda, Irlanda, Argentina, Elveţia, Lituania şi alte state spun exact opusul, fiind conduse de femei. Există surse multiple ale discriminării, vezi ce te învaţă şcoala publică, vezi reprezentările pe sexe din mass-media, ce transmite Biserica privind rolurile şi comportamentele adecvate pentru femei şi bărbaţi", explică Oana Băluţă.

EDUCAŢIA. SAU, MAI BINE ZIS, LIPSA EI

N-am apucat să-i urmez sfatul, dar o citez pe Oana oricum: „Cel mai bine ar fi să vorbeşti cu politiciene şi să le întrebi cum interacţionează colegii lor cu ele, eu ţin minte o declaraţie a Rodicăi Stănoiu de acum mulţi ani, în care spunea despre colegii bărbaţii care nici măcar nu le salută."

În plus, educaţia tradiţională, spune ea, este una dintre cauze. Dacă o femeie a fost educată în sensul că rolul ei e la cratiţă, dacă acestea au fost mesajele pe care le-a recepţionat din spaţiul privat şi cel public, o femeie va ajunge să creadă că cel mai bine performează în bucătărie sau că acolo este sursa împlinirii şi fericirii ei.

„În acelaşi timp, hai să ne uităm şi la câţi bărbaţi fac dovada autonomiei în viaţa privată ori câţi îşi asumă responsabilităţi asociate vieţii private potrivit principiului 'dacă şi eu trăiesc în acel spaţiu, contribui la curăţenia lui'. Să ne întrebăm şi în ce măsură femeile au acces la discursuri alternative care să scoată în evidenţă parteneriatul dintre femei şi bărbaţi, sprijinul reciproc şi respectul pentru timpul liber etc."

Aş vrea să am o concluzie deşteaptă, dar n-am. Sunt de acord cu cea a Oanei. Lipsa educaţiei e mama sărăciei, materiale şi spirituale deopotrivă. Într-o ţară în care sistemul educaţional e pe butuci, oricât de multă imaginaţie aş avea, nu pot să fiu foarte optimist. Despre cum vor evolua lucrurile în acest domeniu, asta ţine exclusiv de cei care citesc, înţeleg şi duc mai departe discuţia.

Mai citește despre femei în politică:
Voluntarii și crowdfundingul, sula din coasta prezidențialelor De ce a dus Elena Udrea mâna la nas? Cinci ipoteze dubioase, dar plauzibile Europarlamentarul Renate Weber: „Legea Roșiei Montane, un mamut neconstituțional"