Ce spune fața liderului despre țara pe care o conduce

FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Ce spune fața liderului despre țara pe care o conduce

Poți să afli multe lucruri despre o țară, în funcție de cine o conduce.

Poți să afli multe lucruri despre o țară, în funcție de cine o conduce. Au trecut cinci luni de la demisia prim-ministrului, în caz că ai uitat pentru o secundă că David Cameron nu mai conduce Anglia. El a definit ultimii ani de austeritate din Anglia, în timp ce partidul Tory se mândrește cu reducerea cheltuielilor și a beneficiilor tinerilor și face mișto de candidatul opoziției pentru felul în care poartă cravata și recită imnul național. Gordon Brown a ajuns să simbolizeze o melancolie tristă, Blair un optimism care mai târziu s-a acrit, iar numele lui a fost asociat cu abjecțiile extremei de stânga. Plus, Thatcher reprezintă doar o lovitură asupra industriei, care a zdruncinat țara până la temelii, sau „power dressing", dacă citești revistele pentru femei.

Publicitate

Dar cât din astea poți observa doar din poza unui prim-ministru? Artistul din Amsterdam, Guney Soykan, a documentat schimbările de expresie ale conducătorilor unor țări, expuse în proiectul lui, Face of a Nation. Totul a început în țara natală a lui Guney, Turcia.

„Rezultatele alegerilor de pe întâi noiembrie 2015 au fost o surpriză mare pentru opoziție", spune el. „Pe lângă controversele din jurul acțiunilor guvernului, Erdogan și partidul AK au câștigat din nou alegerile, cu un vot majoritar. Am încercat să înțeleg motivul din spatele rezultatelor. Un lucru pe care l-am observat e faptul că atitudinea de votare este foarte emoțională: conducătorii aleși reflectă societatea. Pentru mine, această reflexie nu reprezintă doar ideile candidatului, dar și personalitatea acestuia. Eu cred că oamenii tind să voteze cu cei cu care se pot identifica cel mai mult."

Astfel, el a hotărât să documenteze vizual persoanele alese ca lideri de națiuni, din ultimii cincizeci de ani și a creat un fel de colaj compus din fâșii cu fețele tuturor foștilor conducători. Rezultatele variază, de la cele mai mici fragmente ale bărbaților din viața politică a Turciei, la continuitatea dubioasă a Coreei de Nord.

„E aproape prea ușor să faci un colaj cu fețele conducătorilor nord-coreeni. Sunt doar trei și toți se trag din aceeași familie", spune el. „Dar când am căutat imagini pentru colaj, am observat altceva care vorbește despre comunicarea politică din Coreea de Nord. Cele mai populare portrete ale acestor conducători sunt aproape identice. Toate fotografiile îi portretizează din același unghi, toți poartă aceiași ochelari și o frizură similară. Propaganda nord-coreeană nu lasă loc de dubiu atunci când vine vorba de ideologia primului lider, Kim II-sung și continuitatea acesteia prin succesorii lui."

Publicitate

Alte țări au avut parte de propriile figuri de stil. „Fotografiile oficiale publicate de Casa Albă sunt mereu la fel, cu privirea orientată spre dreapta și cu un zâmbet direct spre obiectiv", spune el. „În contrast, liderii ruși mereu au fost portretizați într-o postură serioasă, care denotă putere." În Africa de Sud, observi cum conducerea a trecut de la minoritatea de albi, cu un guvern rasist și apartheid, la post-independența partidului ANC.

Cum rămâne cu țările pe care nu le-a prezentat? Locurile care nu intră în discuțiile globale obișnuite, din forumurile guvernamentale G-8 sau G-20? „Eu cred că toată lumea este cât de cât conștientă de ce se întâmplă aproape de țara natală. Deci, dacă vecinii tăi nu sunt printre superstarurile politice internaționale, tot afli chestii despre liderii politici, iar acțiunile lor vor juca un rol important în percepția ta asupra țării."

Proiectul este o reflexie a istoriei. Dacă urmărești omogenitatea liderilor, în mare parte bărbați și în general dintr-un grup etnic specific, apoi poți să te întrebi ce spune asta despre restul națiunii. Guney a descărcat imaginile de pe internet, deci nu e vorba de un proiect fotografic, ci mai mult de percepție. Pentru el, Turcia are cea mai interesantă poveste și reflectă acțiunile electorale recente pe care le-am urmărit cu toții.

„Istoria Turciei e plină de lovituri de stat, dintre care cea mai recentă e doar un exemplu. În evoluția temporală poți observa cum Nihat Erim a devenit prim-ministru în 1971, după o lovitură de stat care a zguduit scena politică, ce a dus la o altă lovitură de stat nouă ani mai târziu", spune el. „Când observi toate instabilitățile astea, e ușor de înțeles de ce un cetățean optează pentru varianta „aparent stabilă". Din perspectiva oricărei persoane care a fost surprinsă de Brexit sau Trump, promisiunile pentru „recăpătarea controlului" din Anglia și transformarea Americii au mai mult sens.

Publicitate

Vezi restul seriei „Face of a Nation" mai jos:

Urmărește-l pe Tshepo pe Twitter.

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook: