Cum am ajuns să fur de la iubită și din casele oamenilor pentru sex

Internetul e un loc unde îţi poţi satisface orice fetiş, indiferent că vrei să-ţi bagi ouă de extraterestru în vagin sau să intri pe jumătate în curul unui inorog. Majoritatea fetişurilor ăstora implică organe genitale şi nuditate. Dominarea financiară (fin-dom), însă, e de departe una dintre cele mai ciudate practici posibile de pe net.

În fin-dom, „sclavii" le dau bani dominatoarelor care râd de ei pentru că sunt nişte idioţi risipitori. Practica asta poate să creeze dependeţă. Unii oameni cheltuie mii de dolari pe săptămână cu participarea la forma asta de BDSM. Gordon se numără printre ei. Într-un punct, dorinţa lui de a fi dominat financiar aproape că i-a distrus viaţa, atât pe plan financiar, cât şi pe planul relaţiilor personale. Mai jos e povestea lui tristă, povestită chiar de el. – Nick Chester

Totul a început cu videochatul. Prima dată când am plătit pentru aşa ceva, am făcut-o din plictiseală. Aveam nişte timp liber la dispoziţie, iar prietena mea Rachel era plecată, aşa că m-am gândit să mă răsplătesc cu o sesiune de lăbăreală scumpă. Nu am intenţionat niciodată să ajung un „porc plătitor", după cum sunt numiţi cei care cedează dependenţei de dominare financiară, dar s-a întâmplat.

În mod ciudat, am descoperit că mă excita mai tare ideea de a plăti o tânără frumoasă decât de expunerile carnale. Îmi plăcea ideea că, cel mai probabil, ea mă privea cu dispreţ pentru asta, dar eram mulţumit cu gândul că se bucura să-mi ia banii. Era ceva umilitor, dar atragător în acelaşi timp, la toată chestia asta, aşa că am început să dau bani pe videochat de fiecare dată când rămâneam singur acasă.

Pe atunci plăteam maximum 50 de dolari pe lună. Îmi permiteam fetişul ăsta. Dar situaţia s-a schimbat când am descoperit o fată care făcea reclamă la „dominare financiară" pe profilul ei, Am căutat pe internet să văd ce însemna dominarea financiară şi am dat peste pagină după pagină de femei superbe care făceau o practică din umilirea bărbaţilor care le plăteau. Nici măcar nu se dezbrăcau pentru asta. Nu era nimic sexual la mijloc. S-ar putea să te suprindă, dar chestia asta m-a excitat şi mai mult.

Le priveam pe femeile astea ca pe nişte prinţese sadice cărora le făcea plăcere să exploateze devianţii sexuali ca mine pentru bani. M-a prins instant. Adrenalina cu care m-am ales de pe urma chestiei ăsteia semăna cu aia pe care o resimţi după o sesiune sado-maso, numai că în loc să fiu excitat de durerea fizică, eram excitat de durerea psihologică care deriva din faptul că o tipă mă lua de fraier şi îmi golea conturile. Imediat cum terminam o sesiune de dominare financiară, mă masturbam frenetic până la epuizare. Aşa am avut parte de orgasme de mii de ori mai puternice decât cele pe care le aveam când făceam sex cu Rachel.

Diferenţa între fetele obişnuite care fac videochat şi cele care fac fin-dom este că primele de încurajează subtil să continui să le dai bani, în timp ce ultimele te presează la maxim să cheltui cât mai mult posibil. Sunt lipsite de milă, iar celor mai multe dintre ele nici nu le pasă ce efect are lăcomia lor asupra vieţii tale. De la 10 dolari, am ajuns să sparg şi câte 500 de dolari pe o singură sesiune. Cu cât le dădeam mai mult dominatoarelor, cu atât voiau mai mult. Lucrurile scăpau de sub control, dar îmi lipsea voinţa să mă opresc din ce făceam. Dominarea financiară nu mai era doar un fetiş inofensiv. Devenise o dependenţă în toată regula.

La scurt timp, ajunsesem în stadiul în care rămâneam mai mereu fără bani, în ciuda faptului că aveam un job cu normă întreagă. Lucrul ăsta mi-a amplificat plăcerea pe care o derivam din dominarea financiară. M-a făcut să mă simt şi mai umilit, iar asta, la rândul ei, m-a făcut să fiu şi mai excitat. Problema este că nu poţi să satisfaci pentru totdeauna setea de bani a unei zeiţe lacome. Când nu mai aveam bani de cheltuit, furam bijuterii de la Rachel ca să le dau dominatoarelor. Nu le spuneam că sunt furate. Mereu le spuneam că sunt cumpărate special pentru ele. De obicei îmi spuneau că ar prefera cash, dar acceptau şi bijuteriile, într-un final.

Mai mult, începusem să fur mâncare şi alte lucruri de bază ca să am mai mulţi bani de cheltuit cu sclavagismul financiar. Nu mai încălcasem legea până atunci, dar mi s-a părut destul de uşor să fur din magazine. Uneori mă simţeam vinovat după şi îmi promiteam că o să fie ultima dată când fac asta. Dar mă minţeam singur, pentru că, în adâncul sufletului, ştiam că o să fac la fel cu prima ocazie.

Chiar şi prietenii apropiaţi deveniseră victimele cleptomaniei mele. Oricare dintre ei care era îndeajuns de naiv să mă lase să intru în casele lor se trezea cu bijuteriile furate. Aveam grijă mereu să fur doar unul sau două accesorii şi întotdeauna alegeam chestii mici pe care prietenii mei s-ar fi gândit că cel mai probabil le-au rătăcit. Faptul că le dădeam zeiţelor daruri, în loc de bani cash, nu mă excita la fel de mult, dar era mai bine aşa decât deloc. Mă excita destul de mult şi gândul că dominatoarele mă forţau să încalc nişte limite, ca să le satisfac. Îmi făceam tot felul de scenarii în minte în care eu le spuneam cât de mult mă chinui să le fac fericite, iar ele îmi râdeau în faţă şi îmi spunea cât de imbecil sunt.

La un moment dat, mă gândisem să îmi vând trupul. Eram pe Craigslist şi am văzut un anunţ dat de un tip gay care spunea că ar plăti bani frumoşi ca să-i sugă pula unui tip hetero. Îmi plăcea ideea de a suferi umilinţa supremă doar ca să fac rost de îndeajuns de mulţi bani pentru zeiţa mea. O parte din mine era scârbită, dar cealaltă era excitată. Mă dezgusta gândul că o să particip la un act sexual alături de un bărbat, dar am avut o erecţie masivă când mi-am imaginat cum o să-i povestesc unei dominatoare despre asta, iar ea o să râdă de mine.

Nu am mai răspuns anunţului de pe Craigslist, slavă Domnului. M-am gândit că tipul gay probabil s-ar întrebat de ce un tip hetero cu o slujba bine plătită ca mine acceptă să fie supt de un alt bărbat pentru 50 de dolari. Ar fi o situaţie extrem de stânjenitoare, iar faptul că sunt timid m-a oprit să dau curs ideii. Numai cât mă gândesc că am luat asta în calcul, mi se face rău. Mă face să realizez cât de gravă era dependenţa mea.

În cele din urmă, Rachel şi-a dat seama că îi lipsesc lucruri de prin casă şi m-a confruntat. Observase că nu mai dormeam bine şi că începusem să arăt bolnav şi credea că iau droguri. Adevărul era că nu puteam să dorm în zilele în care nu aveam destui bani ca să le plătesc pe dominatoare. Mintea mea rula la milioane de kilometri pe oră şi stăteam treaz şi mă gândeam cum să fac rost de bani. I-am spus lui Rachel că nu avea de ce să-şi facă griji, dar nu părea convinsă. Era supărată pentru că îi furasem lucrurile şi îmi cerea răspunsuri. Am fost tentat să îi spun despre dependenţa care m-a ruinat şi că aveam nevoie de ajutor, dar mi-a fost frică să nu mă părăsească, aşa că am minţit-o şi i-am spus că eram dependent de droguri. Nu m-ar fi crezut dacă i-aş fi spus că nu era nimic în neregulă, aşa că m-am gândit că o să fie mai înţelegătoare faţă de o problemă relativ normală, decât faţă de o perversiune sexuală.

Rachel a izbucnit în lacrimi şi m-a îmbrăţişat şi mi-a spus că o să trecem prin asta împreună. M-a surprins cât de multă susţinere mi-a oferit, iar asta m-a făcut să mă simt şi mai vinovat pentru minciunile pe care i le-am spus. „E OK" mi-a spus. „Putem să reuşim împreună."

Dupa asta, am încetat să-i mai fur lucrurile şi mi-am redus cheltuielile ca să o conving pe Rachet că renunţasem la consumul fictiv de droguri. Din fericire, Rachel vine dintr-o familie bună şi nu ştie prea multe despre droguri, aşa că a fost uşor să continui şarada. I-am spus că reuşisem să renunţ treptat la heroină, iar în acelaşi timp mi-am ajustat obiceiurile fin-dom pe măsură. Din fericire, am reuşit să aduc lucrurile pe linia e plutire şi să-mi salvez relaţia.

Rachel încă nu ştie că am cheltuit banii noştri pe dominare financiară. După ce m-am prefăcut că m-am lăsat de droguri, a presupus că lucrurile s-au întors la normal. Uneori devine suspicioasă şi mă mai întreabă dacă fac chestii pe care nu ar trebui să le fac, dar o asigur că nu e cazul. Mă simt prost că o mint, dar trebuie să o fac ca să acopăr toate minciunile pe care i le-am spus în trecut. Lucru care mă face să mă întreb dacă o să pot vreodată să-i spun adevărul adevărat.

Încă mai cheltui vreo sută de dolari pe lună pe fin-dom, dar fetişul ăsta nu îmi mai controlează viaţa. Nu cred că dominatoarele sunt responsabile pentru situaţia mea. Adevărul e că nu sunt cele mai drăguţe persoane, dar dacă ar fi, nimeni nu le-ar mai da bani, aşa că bănuiesc că face parte din fişa postului. Ele doar îşi câştigă traiul şi nu fac nimic ilegal, aşa că nu poţi să le învinovăţeşti cu ceva.

Cred că vinovatul principal este stigmatul plasat pe dependenţele sexuale. Dacă nu aş fi fost atât de jenat de faptul că eram un sclav financiar, poate că aş fi cerut ajutorul cuiva. În momentul de faţă încă mă mai lupt cu dependenţa asta. Sunt convins că mai există mii de oameni cu dependenţe la fel de ciudate. Să fii dependent, indiferent de ce, e nasol. Dar să fii dependent de ceva atât de lipsit de sens ca dominarea financiară e cu o treaptă mai jos decât dependenţele obişnuite. Singura soluţie pentru mine este să îmi adun puterile şi să mă târăsc la loc în normalitate, un loc unde nu trebuie să mă mai simt jenat.

Traducere: Mihai Niţă

Urmăreşte VICE pe Facebook.

Citeşte mai multe despre fetişuri:
E timpul să vorbim deschis despre fetișul pentru subsuori
Am vorbit cu un tip care are fetișuri cu sângele menstrual
Ați avut vreodată fantezia de a ingera un animal prin anus?
Femeile cărora le place să îngrașe bărbați