Filmele Disney sunt pline de personaje negative gay, ca să promoveze căsătoria

Numește rapid cât de multe personaje gay poți din filmele Disney.

Nu te chinui prea tare, pentru că e o întrebare capcană: răspunsul depinde de cum definești „gay." Dacă prin gay, vrei să spui un tip care e atras sexual sau romantic de alți tipi, atunci au fost fix zero tipi gay în desenele Disney. (Se acordă o mențiune de onoare lui Oaken din Frozen, a cărui scenă relaxată a fost atât de minimalizată, că mulți zic că nici n-a fost pe bune.)

Dar, dacă prin „gay" vrei să spui divă și efeminat, cu o înclinație pentru pălării extravagante, atunci ai mulți din care să alegi, gen King Candy (Wreck-It Ralph), Jafar (Aladdin), guvernatorul Ratcliffe (Pocahontas), Hades (Hercules), Scar (The Lion King), sau Shere Khan (Cartea Junglei). În anii '90, multe filme din așa-zisa „Renaștere Disney" aveau în ele personaje negative gay, de zici că au angajat-o pe Mihaela Rădulescu consultant.

E ușor să dai cu pietre în Disney, pentru că e atât de mare și asta-l face o țintă ușoară. Dar adevărul e că atunci când vine vorba de desenele mainstream, antagonistul gay este un ingredient de bază de zeci de ani încoace. În noul lui documentar Do I sound Gay? regizorul american David Thorpe face o retrospectivă a răufăcătorilor gay din desene animate, atât din Disney, cât și de la alții. Pentru cei dintre voi care n-au mai revăzut recent filmele astea, e probabil dubios să vă reamintiți atâtea personaje diabolice uitate, precum profesorul Ratigan, din The Great Mouse Detective.

„Filmele au nevoie de răufăcători," zice Thorpe într-un interviu telefonic, „și pentru un timp foarte lung, bărbatul rafinat, aristocrat și efeminat a fost răufăcătorul."

Desenele n-au inventat clișeul ăsta, clarifică Thorpe. Mai degrabă, s-au inspirit direct de la Hollywood, din antagoniști ca Waldo Lydecker din Laura (jucat de Clifton Webb) și Addison DeWitt din All About Eve (jucat de George Sanders). Sanders, de fapt, chiar a fost vocea lui Shere Khan, probabil primul personaj negativ gay din filmele de animație. E interesant cum, deși Webb era probabil gay, în secret, Sanders a fost un afemeiat care la un moment dat s-a căsătorit cu bomba sexy Zsa Zsa Gabor .

Deci, de ce vocile amândurora „sună atât de gay?" Asta e una dintre întrebările centrale din Do I Sound Gay? Potrivit lui Ron Smyth, profesor emerit de psihologie și lingvistică la Universitatea din Toronto, răspunsul nu e de loc la fel de simplu cum te-ai aștepta. În 1999, Smyth si doi colegi au început să studieze cum sună vocea gay, au înregistrat mai mulți bărbați gay și hetero în timp ce vorbeau, apoi au pus ascultătorii să ghicească orientarea sexuală a celui care vorbește. Cel mai important rezultat? Radarul de gay e un mit. Ascultătorii au ghicit corect în doar 62 la sută din cazuri, lucru care nu prea înseamnă nimic în statistici. Gayii n-au reușit nici ei să ghicească mai bine, dar toți ascultătorii au identificat mai ușor bărbații heterosexuali după voce, decât bărbații homosexuali.

Alte rezultate surprinzătoare includ faptul că indiferent cât de subțire sau groasă e vocea ta „nu există nicio corelație cu orientarea sexuală." Mai degrabă, ascultătorii au fost atenți la caracteristici învățate, cum ar fi pronunția literei „S," articularea clară, răsuflarea în timpul vorbirii și ridicarea tonului la sfărșitul propozițiilor, ceea ce arată că aceste caracteristici vocale, pe care le asociem cu modul în care vorbește un gay nu sunt înnăscute, ci mai degrabă învățate la o vârstă foarte fragedă, probabil chiar atunci când dobândim limbajul. Smyth crede că „băieții care au personalitățiile astea mai puțin stereotipic masculine, preiau mai mult din felul de a vorbi al femeilor, iar chestia asta îi face să sune gay, chiar dacă nu sunt."

Rar vezi tipul ăsta de „prințesă" ca pe cineva periculos, (deși te asigur că suntem), deci cum am ajuns să fim ăla negru care respira greu în toate filmele? „Subiectul central al multora dintre filme este căsătoria," explică Thorpe. „Homosexualii sunt excluși din chestia asta, sau cel puțin erau până luna trecută." Gayii erau văzuți ca o amenințare la „moralitatea tradițională" și pericolul ăsta iluzoriu a fost reprezentat simbolic în nenumărate filme.

Shere Khan

Asta nu înseamnă că nu a existat deloc un progres de-a lungul ultimelor decenii, chiar și în filmele de animație pentru copii. Ca să fiu cinstit, King Candy din Wreck-It Ralph este oarecum un anacronism, ultimul sociopat efeminat de pe ecrane, ca să zic așa. În zilele noastre, personajele „gay" sunt cel mai des reprezentate ca cel mai bun prieten, ca tipul amuzant sau ca o parte a grupului de personaje secundare stereotipice, din jurul personajului principal, în călătoria sa de auto-cunoaștere și romantism heteronormativ.

De fapt, gay e pe val. Thorpe pune accent pe King Julian, lemurul efeminat din Madagascar, ca o figură emblematică pentru tipul ăsta de personaj. „Prințesele" astea existau și în filmele mute timpurii, unde prin stângăciile lor prostești aveau rolul de a scoate în evidență masculinitatea eroului principal. Dar „după codul Hays [un set de standarde conservatoare folosite în industria de film] din anii 1930," spune Thorpe, Hollywood a devenit „mult mai conservator." Acum, nu mai era suficient să ia peste picior sexualitatea neheteronormativă sau consumul de droguri, de-acum totul era tratat ca ceva diabolic, iar personajele erau, în cele din urmă, pedepsite, de obicei prin moarte.

Din fericire, iată că după o sută de ani, am reușit în sfârsit să fim aproape la fel de progresiști ca în anii 1920. Cu toate acestea, chiar dacă unii copii ajung să se împace cu propria sexualitate mai devreme, omologii lor de pe ecrane, modelele, eroii și răufăcătorii au rămas într-o stare de negație, sunt discreți și apelează doar la sugestii, aluzii și stereotipuri. (Cel puțin, ăsta e cazul în America. Animeurile au o tradiție lungă de personaje gay și chiar cupluri, în programale destinate copiiilor.)

Cu toate astea, ultimul obstacol a început să cadă în ultima vreme, mai ales datorită unei singure companii: Laika Studios. În Paranorman, în 2012, au prezentat un sportiv gay macho pe nume Mitch, iar în The Box Trolls, naratorul menționează în mod expres toate tipurile de familii, inclusiv unele cu doi tați sau două mame. Într-un interviu din 2013, CEO-ul Laika, Travis Knight, a explicat: „tipurile de filme pe care le facem trebuie să fie în concordanță cu valorile noastre…Uneori asta înseamnă șă risti un pic."

Personal, sper că vom vedea mai multe personaje negative gay – numai că sper să fie chiar gay pe bune. Și eroi gay. Sper că „prințesa" nu va dispărea numai pentru că e un stereotip, dar sper că va deveni mai mult decât doar un stereotip. Și sper că bărbații gay vor fi prezentați și altfel decât doar dive. Dar va fi nevoie de regizori și studiouri curajoase ca să ajungem acolo.

Traducere: Ovidiu Tiță

Urmărește VICE pe Facebook

Citește mai multe despre Disney:
Am fost la casting ca să fiu o prințesă Disney
Cum e să copilărești în Disneyland
Golanii din Disneyland