Extratereștrii sunt cel mai probabil roboți superinteligenți, care ocupă deja mare parte din univers

Dacă vom întâlni extratereștri, probabil n-o să arate ca niște omuleți verzi sau ca niște insectoizi cu țepi. Probabil nu vor fi nici măcar creaturi biologice, ci mai degrabă niște roboți avansați care ne depășesc inteligența în toate aspectele. Deși mulți filosofi, oameni de știință și futurologi au prezis o lume condusă de inteligența artificială, majoritatea și-au restrâns prezicerile la planeta Pământ. Mai puțini gânditori – în afara lumii SF – au luat în considerare noțiunea că inteligența artificială există deja în Cosmos de ani întregi.

Susan Schneider, profesoară de filosofie la Universitatea din Connecticut, e una dintre acești oameni de știință. S-a alăturat unui grup restrâns de astronomi, printre care se numără și Seth Shostak, directorul Departamentului NASA de Cercetări pentru Inteligență Extraterestră, astrobiologul Paul Davies și Directorul Catedrei de Astrobiologie a Bibliotecii Congresului, Stephen Dick – grup experți care consideră că forma de inteligență care predomină în Cosmos e, probabil, artificială. În lucrarea ei, Minți Extraterestre, scrisă pentru o publicație NASA, Schneider descrie de ce formele de viață extraterestre sunt, probabil, sintetice și care ar putea fi modul de gândire al acestora.

„Majoritatea oamenilor au această idee cum că extratereștrii sunt ființe biologice, dar asta nu are niciun sens dintr-o perspectivă a timpului", mi-a spus Shostak. „Am pus o grămadă de pariuri cu alți astronomi că dacă vom intercepta un semnal de viață extraterestră, acesta va fi din partea unei forme de viață artificiale."

Ultimele informații din misiunea Kepler a NASA ne-au dovedit că galaxia e presărată cu multe lumi care ar putea fi locuite, deci devine tot mai dificil să susținem că suntem singuri în Univers. Iar dacă vom întâlni alte forme de viață inteligente, o să vrem să comunicăm cu ele, ceea ce înseamnă că va trebui să înțelegem cumva modul lor de cunoaștere. Dar majoritatea astrobiologilor care studiază viața unicelulară nu au în vizor inteligența extraterestră.

„Dacă mi-ai cere să aduc laolaltă un grup de oameni de știință preocupați de acest subiect, mi-ar fi dificil", a spus Shostak. „Unii se gândesc la strategii de comunicare, bineînțeles. Dar puțini iau în calcul natura inteligenței extraterestre."

Lucrarea lui Schneider e printre primele care tratează acest subiect.

„Modul lor de cunoaștere – felul în care creierele lor primesc și procesează informația, scopurile și intențiile lor – ar putea fi enorm de diferite de ale noastre", mi-a spus Schneider. „Astrobiologii trebuie să înceapă să analizeze posibilitatea unor moduri de cunoaștere foarte diferite."

Cum ar fi cazul superinteligenței artificiale.

E o diferență importantă în acest caz față de simpla „inteligență artificială", mi-a spus Schneider. „Nu spun că o să dăm peste procesoare IBM în spațiul cosmic. Inteligența asta va fi mult mai sofisticată decât orice poate fi înțeles de oameni."

Motivul pentru acest lucru are legătură, în principal, cu intervalele de timp. Pentru început, când vine vorba de inteligență extraterestră, Schneider spune că, în momentul în care societatea învață să transmită semnale radio, probabil mai are puțin până să învețe să-și upgradeze propria biologie.

„Imediat ce o civilizație inventează radioul, e la cincizeci de ani distanță de calculatoare, apoi la încă cincizeci până la o sută de ani de inventarea inteligenței artificiale", a spus Shostak. „În momentul acela, creierul moale, din materie cenușie, va fi deja demodat."

Schneider atrage atenția asupra tehnologiei interfețelor creierului de computer, care e la început, dar se dezvoltă foarte rapid. Până la urmă, prezice Schneider, nu doar că ne vom îmbunătăți mințile cu ajutorul tehnologiei, ci le vom înlocui cu totul cu hardware sintetic.

„Când vom întâlni alte forme de inteligență, majoritatea oamenilor deja vor avea creierele îmbunătățite", a spus Schneider.

Astronomii preocupați de acest subiect, printre care se numără și Schneider, cred că majoritatea civilizațiilor inteligente din cosmos sunt probabil cu mii sau milioane de ani mai vechi decât noi.

„Modul în care ajungi la această concluzie e foarte direct", a spus Shostak. „Gândește-te la faptul că orice semnal pe care îl interceptăm ar trebui să vină de la civilizație cel puțin la fel de avansată ca noi. Acum să spunem că o civilizație oarecare folosește radioul timp de 10 000 de ani. Dintr-un punct de vedere pur probabilistic, șansa de a întâlni o societate mult mai veche decât a noastră e destul de mare."

E umilitor să te gândești că am putea avea inteligența unor bebeluși față de frații noștri cosmici. Dar în ciuda puterii lor superioare de procesare, există un aspect fundamental al cogniției care s-ar putea să le lipsească vecinilor noștri interstelari: conștiința.

Sună bizar, dar, scrie Schneider, juriul încă nu a hotărât dacă există vreo formă de inteligență artificială capabilă de conștiința de sine. Practic, știm atât de puține lucruri despre baza neurologică a conștiinței, încât e aproape imposibil să prezicem cum ar putea fi reprodusă artificial.

„Nu văd niciun motiv bun să credem că superinteligența artificială n-ar poseda conștiință, dar e important să identificăm posibilitatea", a spus Schneider.

Totuși, Schneider simte că afirmația că viața artificială nu poate poseda conștiință pierde teren.

„Cred că creierul e inerent computațional – avem deja teorii computaționale care descriu aspecte ale conștiinței, printre care memoria de lucru și atenția", a spus Schneider. „Nu văd niciun motiv clar pentru care siliconul n-ar fi, în loc de carbon, un mediu excelent pentru experiență."

Sper că are dreptate. Ideea că galaxia e plină de supercomputere fără suflet e absolut sinistră.

„E super sinistră", m-a aprobat Schneider. Profesoara, care a scris multe despre subiectul încărcării creierului într-un calculator, îndeamnă oamenii să reflecteze profund asupra potențialelor consecințe a dezvoltărilor cognitive.

Conceptul superinteligenței artificiale extraterestre sună foarte speculativ. Și este. Dar asta nu înseamnă că nu merită luat în considerare. Dacă ne-am extinde orizonturile în privința inteligenței extraterestre, asta ne-ar ajuta să identificăm amprentele vieții în Cosmos. „Până acum, ne-am îndreptat antenele către stele care ar putea avea planete cu atmosfere respirabile și oceane", mi-a spus Shostak. „Dar dacă avem dreptate că forma de inteligență care predomină în Cosmos e artificială, atunci de ce ar avea nevoie să trăiască pe o planetă cu un ocean?"

Îți dă cu virgulă când te gândești că lumile locuibile ne oferă promisiuni false în privința formelor de viață extraterestră avansate, dar asta pare să fie concluzia lui Shostak.

„Formele de viață artificiale nu au nevoie decât e materiale brute, a spus el. S-ar putea hrăni cu energia unei găuri negre din centrul galaxiei." (Ideea asta a apărut în mai multe romane science-fiction.)

Ceea ce înseamnă că inteligența artificială ar putea trăi oriunde.

În final, o ultimă întrebare: Oare cum ne consideră extratereștrii superinteligenți? Verii noștri cosmici ne văd oare ca pe un combustibil eficient, ca în Matrix? Sau oare ne studiază de la distanță? Schneider se îndoiește de oricare dintre variante. Ea crede că extratereștrilor superinteligenți puțin le pasă de noi.

„Dacă ar fi interesați de noi, probabil n-am mai fi aici", a spus Schneider. „Intuiția îmi spune că țelurile și intențiile lor sunt atât de diferite de ale noastre încât n-au niciun motiv să ne contacteze."

E o teorie diferită de cea a lui Stephen Hawking, care susține că extratereștrii avansați ar putea fi nomazi în căutare de resurse de pe alte planete și că eforturile noastre de a-i contacta ar putea duce la sfârșitul omenirii.

„Sunt de acord cu Susan, nu cred că extratereștrii sunt interesați de noi", a spus Shostak. „Suntem prea simpli, prea irelevanți. Nu-ți petreci tot timpul citind cărți despre peștișorul auriu pe care-l ai în acvariu. Pe de altă parte, nici n-ai vreun motiv să-l omori, nu?"

Deci, dacă vrem să ne întâlnim vecinii galactici, probabil va trebui să continuăm să-i căutăm. Asta ar putea dura mii sau milioane de ani, dar între timp, poate inteligența noastră va evolua suficient cât să avem șanse să ne înțelegem cu ei. Deocamdată, ne putem bucura de faptul că sunt slabe șanse să aibă vreun motiv să ne șteargă de pe fața Cosmosului.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook.

Mai multe despre inteligența artificială:
Facebook construiește un creier artificial inteligent cu ajutorul informațiilor tale Trebuie să încetăm odată cu obsesia pentru roboți care arată ca oamenii Uau, frate, nu trăim într-un calculator!